Ganduri ascunse

Gânduri ascunse - Lucrurile încep să pornească

Nu îmi venea să cred. Lucrurile păreau să aibă în sfârşit o întorsătură neaşteptată, dar într-un mod pozitiv, ceea ce până acum nu s-a întâmplat. Deşi toată lumea fost şocată, în acelaşi timp un mare val de bucurie i-a cuprins. Am format perechi mixte şi perechi care dansează acelaşi stil, ca să iasă coregrafia cât mai interesant şi original posibil. Safira era cu Cristi, Mihai cu Lya, iar eu cu Bogdan. Deşi la început am avut destul de mult de muncit pentru a ne obişnui fiecare cu stilul celuilalt, pentru că eram obişnuiţi cu stiluri extrem de diferite, într-un final lucrurile au început să pornească. Melodia era un amestec de hip-hop şi acompaniamente instrumentale, ca întreaga coregrafie să capete o formă potrivită. Cornelia se comporta cu noi enorm de frumos, ceea ce înainte părea imposibil. Totuşi, se pare că iubirea de mamă a făcut-o să îşi schimbe puţin gândirea. Bine. Poate puţin mai mult. Oricum, ideea era că soarele părea să îmi încălzească şi mie sufletul, având parte de această extraordinară oportunitate de a dansa. Simţeam că plutesc printre nori de fiecare dată când repetam. Simţeam că un mare gol din mine era acum umplut. Din păcate, mai simţeam că ceva lipseşte. Părinţii mei. Da, ei. Deja nu îi văzusem de două luni. Zilnic mă gândeam la ei. Îmi puneam mereu întrebări cum ar fi "Sunt bine?", "Acum trăiesc mai uşor că nu mai sunt în cârca lor sau dimpotrivă?", "Ar trebui să mă întorc la ei?", "Dacă da, atunci ar trebui să rămân permanent, sau doar pentru puţin timp?". Gândurile mele nu aveau margini. Mi-am propus că era timpul să termin cu toate aceste minciuni. Simţeam că mă sufoc din cauza faptului că toţi s-au îndurat de mine pentru că sunt "o biată orfană". Aveam de gând să opresc toată această şaradă. Ştiu că pot urma consecinţe neplăcute, dar îmi asum responsabiitatea.