Ganduri ascunse - Mirosul discret al iubirii

199 8 0
                                    

Partea 30 <3

Mai tarziu s-au pus cu totii sa faca gratar. Am iesit si eu din casa acolo fiind ademenita de mirosul placut . Vazandu-ma venind catre ei, Bogdan imi zise:

[Bogdan]: Ce e cu zambetul asta domnisoara?

Atunci am realizat ca zambeam ca o idioata fara motiv. Ce sa-i faci? Se pare ca eu chiar aveam nevoie de ac

easta vacanta. Sa mai imi revin si eu un pic.

[Eu]: Nimic. Chiar nimic. Absolut nimic!

Toti au inceput sa rada in cor de mine. M-am simtit un pic jenata, dar apoi am inceput si eu sa rad. Ce era sa fac? 

[Bogdan]: Stii ce? Daca esti chiar atat de bine dispusa vino cu mine dupa niste lemne ca se stinge focul asta.

[Eu]: Bine.

Si am mers dupa lemne. In realitate, chiar nu a trebuit sa duc nici un lemn. Se pare ca Bogdan doar avea nevoie de companie.

[Eu]: Lasa-ma si pe mine sa iau cateva.

[Bogdan]: Nu! Ajung cate am luat eu.

[Eu]: Haaaai!! Macar unul!

Atunci lua un bat de pe jos si il intinse spre mine.

[Bogdan]: Poftim! Lemn!

M-am strambat si i-am scos limba, apoi am luat batul din mana lui. Macar atat duceam decat nimic. El a luat in brate mai multe lemne si mi-a zis sa pornim.Eu fiind prea bine dispusa am inceput sa ma joc cu batul pana cand l-am lovit din greseala.

[Bogan]: Auch!

[Eu]: Scuze scuze scuze! Nu a fost cu intentie! Uite!

Si am aruncat batul. Atunci el s-a uitat serios la mine, a lasat dintr-odata lemnele din brate si intr-o fractiune de secunda m-am trezit cu capul in jos, el fiind cel care ma luase pe sus. 

[Eu]:Lasa-ma jos!

[Bogdan]: Nici gand!

[Eu]:Am zis sa ma lasi jos!

[Bogdan]: Dupa ce ca m-ai batut?

[Eu]: Nu te-am batut! Te-am lovit! Si a fost din greseala!!

[Bogdan]: Nu ma intereseaza! Trebuie sa platesti pentru ce mi-ai facut!

Si a inceput sa mearga cu mine tinandu-ma pe sus. Cand am ajuns aproape de grupul nostru de pisoiasi (asa le spuneam eu pentru ca faceau si break iar eu am zis ca doar pisicile mai stiu sa faca la fel ca ei :)) ) Mihai a strigat catre Bogdan:

[Mihai]: Frate! Ce faci? Unde sunt lemnele?

[Bogdan]: Umm…s-au ratacit pe drum! Au fost rapite!:D

[Mihai]: Pai si cu Rebeca saraca ce faci?

[Bogdan]:Rebeca? Aaaa…vrei sa zici sacul asta de cartofi ce il port cu mine? Pai, ma gandeam sa facem niste cartofi prajiti? Deci…cartofi? Cineva? Cine doreste?

Nimeni nu zicea nimic doar unii baieti radeau de nu mai puteau.Iar eu? Da…tot in carca lui…

[Bogdan]: Ei bine, treaba voastra daca nu vreti! Dar sa nu va aud mai tarziu ca “ce buni ar fi niste cartofi”!

Mihai incepu sa rada in hohote si restul la fel.

[Mihai]:Eee…lasa tu cartofii si pleaca dupa lemne! ;)

[Bogdan]: Bine, bine bro’! 

Apoi ma lasa jos. Imi placea cum se intelegea Bogdan cu Mihai. Se pare ca erau cei mai buni prieteni. Si restul celor din trupa erau foarte de gasca. Erau cam in numar de 25 aproximativ. Exact nu stiu penru ca nu i-am numarat. :-j Deci chiar merita sa fiu “student negru”. Ei erau niste prieteni pe cinste! Dupa ce am scapat de Bogdan pentru ca a trebuit sa merga dupa lemnele “rapite”, m-am asezat pe o bancuta langa Safira care discuta cu Lya.

[Safira]: Ei…dar se pare ca cineva chiar incepe sa te placa…:>

[Eu]: Da de unde…

Mda…”da de unde” dar eu eram rosie la fata! Lya nu a zis nimic, decat s-a ridicat si a plecat la Mihai.

[Eu]:Dar cu ea ce e?

[Safira]: Nu stiu. Pana mai inainte a fost totul in regula. Nu cred ca e nimic. Poate ca vrea sa stea si cu Mihai un pic sau a vrut sa ne lase sa vorbim doar noi doua.

[Eu]:Mda…poate…

Si seara a continuat cu muzica buna, mancare delicioasa, cate un pic de dans, si desigur, distractie pe cinste!

Ganduri ascunseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum