Ganduri ascunse

Gânduri ascunse - Mai acordă-mi o şansă...

Spre seară, m-am întors la cabană, dar nu am stat de vorbă decât cu Safira. Mihai părea că e alintat întruna de Lya deci nu l-am mai deranjat. Cât despre Bogdan...ei bine Bogdan mă privea dintr-un colţ al camerei cu ochii lui pătrunzători.

În ziua următoare am mers iar pe plajă, dar de data aceasta am luat-o şi pe Safira cu mine. Totuşi, nu a trecut mult timp că Bogdan iar apăru prin preajmă.

[Bogdan]:Bună fetelor!

Safira l-a salutat, iar eu am mormăit un "Bună".

[Safira]:Umm...eu...trebuie să mă duc să...îmi schimb costumul de baie.

Pe bune? Scuză mai proastă ca să mă lase cu Bogdan nu putea găsi? În fine, ea se făcu nevăzută îndată.

[Eu]:De ce ai mai venit aici iar?

[Bogdan]:Ca să îmi cer scuze.

[Eu]:Ai făcut asta şi ieri. Mai bine ar fi să îmi explici de ce ai ţinut totul secret atâta timp.

După un oftat lung, Bogdan începu să îmi povestească totul.

[Bogdan]:Eu am aflat accidental că Mihai este copilul Corneliei. Pe atunci nu eram încă prietenul lui. Îl consideram un mod bun prin care să mă folosesc de el şi să îl fac să ne ajute cu vandalizarea sălii de dans în fiecare an.

[Eu]:Şi a funcţionat.

[Bogdan]:Da. Dar am ajuns să ţin la el. Mult. Chiar foarte mult. Şi mi-a fost teamă că dacă îi voi spune adevărul îmi voi pierde cel mai bun prieten.

[Eu]:Dar nu te-ai gândit că ţinând secretul şi mai mult timp nu vei face nimic altceva decât să înrăutăţeşti lucrurile? Că adevărul tot va ieşi la iveală?

[Bogdan]:Adevărul e că am încercat să nu mă gândesc la asta. Şi acum cred că l-am pierdut pentru totdeauna. Nu am putut vorbi deloc cu el din acea seară. Singurul motiv pentru care mai stă la cabană e Lya. Altfel nu s-ar mai fi întors aici.

Eu mi-am lăsat privirea în jos. Apoi am simţit că mă prinde de mână, aşa că mi-am îndreptat ochii din nou spre el.

[Bogdan]:Uite, Rebeca. L-am pierdut deja pe Mihai. Nu vreau să te pierd şi pe tine. De abia am început să te cunosc şi simt că mai sunt atâtea de ştiut. Eu pot avea încredere în tine. Vreau să ai şi tu în mine. Poţi să îmi mai oferi o şansă?

Acum dacă stau să mă gândesc, sunt cam ipocrită pentru că îl judec. Doar şi eu sunt o mincinoasă. Nu sunt o orfană din alt oraş îndepărtat. Sunt doar o localnică ce are multe probleme pe cap, iar părinţii sunt acasă şi se îngrijorează pentru mine. Merită măcar atâta de la mine. O şansă.

[Eu]:În regulă.

I-am zâmbit şi apoi şi el. Mi-a cuprins faţa cu mâinile sale şi s-a apropiat încet de mine. Apoi m-a sărutat.