Ganduri ascunse

Ganduri ascunse-Act de vandalism

Partea 15 ♥

De dimineata, m-am trezit, am mers la baie sa fac un dus. Safira inca dormea. Cand m-am intors, nu mai era in camera. M-am imbracat si eu repede, desigur, cu singura tinuta pe care o aveam. Restul hainelor erau acasa. Off….oare cum sunt parintii mei? Adica, sunt convinsa ca erau ingrijorati. Am luat o foaie de hartie si am inceput sa scriu o scrisoare in care le-am spus ca sunt femeie

 de servici, dar ca plata e buna si aici ma simt bine. In plus, nu mai au inca o gura de hranit. Apoi, am incheiat spunand ca sunt bine, sa nu se ingrijoreze si ca in curand ii voi vizita. Ceea ce era bine, si stiu ca suna urat, era ca aveau o datorie la un politist din oras asa ca nu urmau sa sune la politie pentru a ma cauta. Cand am terminat de scris scrisoarea, am auzit niste zgomote. Curioasa, am pus repede scrisoarea sub perna mea si am coborat la parter. Acolo erau salile de dans. M-am uitat in jur si am vazut un grup de fete si baieti spunandu-si unul la altul ca “Iar s-a intamplat!” ca “Iar au fost aici salbaticii!”, sau ca “Cum de reusesc sa faca asta mereu?”. Am mers acolo sa vad ce se intampla. Erau la sala de dans in care am avut eu de indurat o sperietura buna noaptea trecuta. Dar acum era de nerecunoscut. M-am ingrozit cand am vazut ce era acolo! Oglinda cea mare de pe perete era sparta. Geamurile la fel. Peretii zgariati si dati cu grafitti. M-am speriat cand am vazut acea sala. Nu imi venea sa cred! Apoi mi-am adus aminte de faptul ca aseara erau 3 persoane, iar una dintre ele era Mihai. Sa fi facut el impreuna cu baiatul acela si cu fata enervanta? Dar de ce ar face ei asa ceva? Atunci mi-am dat seama ca Mihai trebuia sa fie unul dintre acei “studenti negri”. Dar de ce? Si de ce fac ei asa ceva? Uff…atatea intrebari si nimeni care sa imi raspunda! Apoi, Cornelia se auzea ca vine.

[Cornelia]: Ce faceti aici? Nu aveti repetitii la care sa mergeti?

Cand ajunse in sala exclama:

[Cornelia]: DIN NOU? Cand vor putea intelege ca nu o vor primi niciodata? Elena! ( Elena era asistenta Corneliei)

[Elena]: Da doamna?

[Cornelia]: Suna-i pe cei de anul trecut. Au facut o treaba buna. Sa o faca din nou si acum. Apoi trimite-mi chitanta sa vad cat am de platit.

[Elena]: Bine, doamna. ii sun acum.

Elena pleca grabita. Eu incepeam sa ma simt din ce in ce mai confuza. Zici ca aici toti vorbeau codat. Nu intelegeam absolut nimic. Cornelia se intoarse spre mine si imi spuse:

[Cornelia]: Tu nu ai altceva cu ce sa te imbraci?

[Eu]: N…nu doamna Cornelia. Decat acestea ce le port.

Atunci imi intinse o suma de bani si imi spuse:

[Cornelia]: Acestia sunt banii de buzunar pe saptamana aceasta. Ar fi bine de ei sa mergi sa iti cumperi ceva haine noi. Ai timp azi. Deseara vei veni din nou sa faci curat.

[Eu]: Bine. Ma duc acum.

Am luat banii si am pornit prin oras in cautare de niste haine. Si chiar mi-am luat cateva drgute. Dintr-odata, am ramas socata!