Ganduri ascunse

Ganduri ascunse- O mica discutie cu Safira

Partea 27 ♥

Am dat buzna in camerasi am strigat ca o disperata:

[Eu]: Am reusit! 

[Safira]: Ce? Da? Adica, DAAAA!! 

Si ne-am imbratisat atat de tare ca i-am dat drumul pentru ca nu mai aveam aer!

[Safira]: E perfect! Atunci cand incepe scoala din nou ne intalnim in sala de dans! 

Atunci fata mea s-a posomorat pe loc. Am realizat ca eu nu aveam ce sa fac in perioada vacantei. Unde aveam sa stau? Din nou pe strazi? 

[Safira]: Ce s-a intamplat? Ce e cu fata asta? Nu ar trebui sa fii fericita?

[Eu]: Sunt, doar ca mi-am amintit de vacanta si eu…nu conteaza…

[Safira]: Nu ai unde sa mergi?

[Eu]: Nu..adica da! Adica voi vedea eu unde ma voi duce…

[Safira]: Iti spun eu unde te vei duce.

[Eu]: Unde?

[Safira]: Tu, eu si restul, la mare, pronto! 

[Eu]: Ce? Adica, nu stiu daca voi primi bani destui de la Cornelia si nu vreau sa imprumut nici sa primesc din mila.

[Safira]: Tu nu te ingrijora pentru ca vom sta la casa lui Bogdan. 

[Eu]: Deci sa inteleg ca prin “restul” te refereai la…

[Safira]: Exact! Cei de la Bcrew merg in perioada asta mereu la mare.Asta nu inseamna ca noi nu avem voie. Doar suntem “studente negre”. 

[Eu]: Aaa…inteleg…

[Safira]: Te deranjeaza ca mergem cu ei?

[Eu]: Aaa…nu…doar ca nu cunosc pe nimeni. 

[Safira]: Nimeni? In primul rand eu nu sunt o straina, plus ca vor fi acolo si Bogdan, Lya si Mihai. Iar cu restul te vei imprieteni cu siguranta. Daca ii cunosti pe ei, crede-ma, e ca si cum i-ai cunoaste pe toti! 

[Eu]: Okey. 

Mai era o saptamana pana la vacanta. Zilele urmau sa treaca foarte repede. Incetul cu incetul reuseam sa ma obisnuiesc cu ideea ca Mihai e cu Lya, mai degraba sa uit, pentru ca incepeam sa imi ocup mintea cu dansul. Doar acest lucru ma mai interesa. Daca faceam o treaba buna, puteam primi premii si bani cu care sa ii pot ajuta pe parintii mei. Cat despre scrisoarea care le-am scris-o? Nici acum nu era trimisa. Nu ma simteam in stare sa o fac inca. De ce? Nu stiu. Chiar nu stiu. Nu simteam ca era momentul sa o fac. Si oricum, daca urma sa devin o balerina adevarata nici nu mai trebuia sa trimit vreo scrisoare, ci voi merge eu direct acasa la ei sa ii vad si ii voi ajuta cat mai mult cu putinta din punct de vedere financiar pentru a avea si ei un trai decent si mai ales, pentru a trai in pace. Sa stiu ca nu vor mai aduce in discutie subiectul “bani”. Aceasta era dorinta mea. Cat despre vacanta…nu prea aveam eu chef de petreceri si distractie stiind ca ai mei sufera dar decat sa ma duc acasa si ai mei sa nu ma mai lase sa vin la scoala (ei mereu spun ca sa fac bani cu mainile mele, fara ajutor, iar daca stiau de Cornelia ca ma ajuta ii spuneau sa nu o mai faca, iar eu nu doream sa risc sa pierd aceasta oportunitate), sau sa dorm pe strazi, mai bine mergeam acolo. 

Exact cum am crezut, zilele au trecut repede, si a ajuns si ultima zi inainte de vacanta.