Primul volum din seria Anotimpurile iubirii.
Nova nu era cea mai îndrăzneață persoană. Era fericită așa, cu viața ei actuală, locuind alături de prietena ei cea mai bună și fratele ei mai mare. După ce în sfârșit a scăpat de toată drama obo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
AKA: Cel în care Rosie și Nova vor să comită o crimă.
"And I realise The joke is on me" -Taylor Swift.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cred că aveam parte de una din cele mai grele zile din anii mei de studenție.
Capul meu tocmai ce a fost făcut calendar de toate repetițile clubului de teatru la care tocmai ce am asistat. Am auzit-o atât pe Evangeline cât și pe Jesse cântând cântecul meu și aveam să mint dacă spuneam că doar unul dintre ei a rupt scena în două cu interpretarea sa. Amândoi au fost bestiali. A fost o repetiție care în loc să mă ajute, nu a făcut decât să mă bage mult mai tare în ceață. Habar nu aveam ce să fac.
Mai apoi, o oră mai târziu m-am trezit la ora de literatură, fiind întrebată ceva anume de către profesoara mea, lucru care m-a trezit din visare, deoarece chiar nu am fost atentă absolut deloc la întreaga oră. Nici în această clipă nu știam despre ce a fost vorba mai exact, dar din fericire am scăpat cu un simplu avertisment.
Aveam proiecte peste proiecte de făcut cu un death line care mă lovea zdravăn peste față punând mai multă presiune pe mine când absolut tot ce voiam eu să fac era să scriu scena care mi-a fost blocată în cap întreaga zi. Dar, cu programul pe care mi l-am făcut în cap singurele momente în care puteam să îmi găsesc libertatea de a scrie era după miezul nopții, la niște ore în care ar trebui să dorm. Programul meu era dat oricum peste cap de tot și deseori orele mele de somn nu atingeau numărul recomandat, dar scrisul mereu a meritat fiecare oră nedormită.
Abia așteptam să îmi termin romanul.
Rosie mi-a bombardat mesageria cu sute de mesaje în care se plângea de prezența lui Joey prin apartamentul nostru, spunând că era de o sută de ori mai enervant decât de obicei, fiind nerăbdător ca noul său coleg de apartament să ajungă. Într-o cădere nervoasă, rușinată după eșecul meu din urma orei de literatură nu am putut decât să îi dau voie să-l dea afară pe Joey.
Practic, cât timp eu nu eram acasă, Rosie era șefa, așa că avea voie să facă orice dorea prin casă. Doar era și casa ei, ce naiba. Așa că am lăsat-o să-l dea afară în speranța că urma să am și eu o clipă de liniște. Cât am putut să mă înșel.
