Norocul Diavolului

PROLOG

Aberystwyth, domeniul ducelui de Rothgar,
Crăciunul, 1815

Lisa Carter privea fericită în jurul ei, așezată fiind lângă soțul ei, Damon, în casa ducelui de Rothgar. Era Crăciunul, iar familia Cardinham decisese să petreacă sărbătoarea împreună după mai mulți ani haotici, iar anul acesta familia Carter fusese și ea invitată. La urma urmei, fiul ei cel mare, Maximilian, ajutase familia în numeroase ocazii cum Cardinhamii păreau constant într-o stare de pericol, asta când nu era cazul ca familia să primească vestea bună a unui copil. La ora aceasta târzie din noapte copiii Cardinhamilor și a familie lor extinse dormeau deja; numai adulții se retrăseseră în salonul în care ardea mocnit focul.

—Deci, Carter, Owen a rămas responsabil de club anul acesta, nu?, întrebă Wine Cardinham, prietenul lui Damon, soțul ei.

Damon își întoarse privirea de la soția lui la Wine și aprobă, sorbind din coniacul pe care Rothgar îl turnase mai devreme. Lisa continuă să își privească soțul; la urma urmei, erau împreună de treizeci și cinci de ani, de când viața – sau mai degrabă disperarea ei – îi adusese îmrepună într-o noapte de Crăciun. Probabil că și atunci era la fel de frig, dar cu siguranță ei i se păruse că urma să degere; acum terminase supa cu pui, curcanul umplut, cartofii copți în unt și prăjitura cu făină de migdale, atunci stomacul îi ghiorțăia puternic și ar fi ucis pentru o bucățică de pește din târg. Și alte lucruri se schimbaseră: Damon avea din ce în ce mai multe fire păr alb în creștetul lui blond și creț pe care fiii ei îl moșteniseră, dar ochii lui verzi străluceau cu aceeași intensitate, cu aceeași iubire pentru ea. Și ea se schimbase; în timp ce soțul ei de-abia pusese câteva kilograme în anii ce trecuseră, ea știa că luase în greutate cu probabil zece. Niciodată nu fusese slabă, întotdeauna silueta ei semănase cu cea a lui lady Anne-Marie, voluptuoasă, iar moda ridicolă a vremii nu o ajuta.

—Fiul meu cel mic are nevoie să fie responsabil. Mă gândeam să îi las clubul până în august. Dacă face treabă bună, înseamnă că merite să conducă în sfârșit clubul, iar eu mă pensionez în sfârșit.

—Probabil că Owen nu se va maturiza niciodată suficient de mult, încât să să fie sigur pentru tine, tată, să te pensionezi.

—Tu vorbești?, i se adresă Damon. Eu cred că un bărbat se maturizează când se însoară.

Faptul că Maximilian nu era încă însurat, la aproape treizeci de ani, îl deranja pe Damon mai mult decât se întâmplase în tinerețea lui. Lisa râse, aspect care nu trecu neobservat de cei din cameră.

—Ți se pare amauzant ce spun?, o întrebă Damon. Parcă voiai nepoți!

—Și încă vreau, îi spuse aceasta, dar băieții îmi amintesc atât de mult de tine când erai de vârsta lor...

—Uneori mi se pare imposibil că tata a fost vreodată de vârsta mea, bombăni ducele de Rowland, fiul ei. Ca moștenitoare a ducelui de Rowland, transmisese titlul singurului bărbat eligibil din familie, nepotul ducelui. Max devenise duce, iar ea crezuse dintotdeauna că urma să fie unul mult mai bun decât fusese tatăl ei.

—Oh, dar a fost, zise Lisa și lăsă vinul deoparte. Și crede-mă, Max, nici tatăl tău nu se gândea la copii la vârsta ta, ci mai degrabă la... Cardinhami.

Damon își dădu ochii peste cap și se sprijini de pernele din spatele său.

—Nu înțeleg, spuse Colt Cardinham.

—Soțul meu are o istorie aparte cu Cardinhamii. Lisa își întoarse privirea spre Damon și, când acesta tăcu, ea continuă: Parcă ieri aveam douăzeci de ani și eram în căutarea unei slujbe, găsindu-l, evident, pe acest bărbat care, inițial, m-a refuzat.

—Dumneata, fiica unui duce?, întrebă Melody Cardinham, ducesa de Rothgar.

—Mă tem că am avut niște divergențe cu tatăl meu și... Lisa privi spre Max. Așa a fost să fie, cred. Nu aș fi ajuns niciodată în brațele soțului meu dacă nu aveam probleme cu tata în primul rând. Unele lucruri nu sunt întâmplătoare în lumea asta, ducesă.

Melody aprobă; știa prea bine asta.

—E despre povestea voastră, nu-i așa?, întrebă Max. Îmi aduc aminte că mi-ai povestit-o de câteva ori și mie, și lui Owen. Owen o consideră... irațională și învechită, se adresă el gazdelor din încăpere.

—Poate că Owen ar trebui să o mai asculte, spuse Damon. Personal, sper ca el să își găsească primul perechea. Mi-ar face un bine să îl știu însurat. Max nu putea decât să fie de acord, atâta timp cât interesul era mutat de la el, la fratele lui mai mic. Dar poate că și tu ar trebui, fiule.

Max oftă și le făcu semn să continue.

—Oh, o poveste de iubire e perfectă în noaptea de Cărciun!, exclamă Summer Talbot, ducesa de Shrewsbury care era așezată în poala soțului ei, fratele cumnatei sale. Nu credeți?

Încurajările care răsunară în jur o făcu pe Lisa să își strângă complice buzele, să privească spre Damon. Când soțul ei îi zâmbi și o atinse delicat pe umăr, Lisa ridică mâinile în aer și exclamă:

—Bine, fie! Își drese glasul și, în noaptea în care furtuna de zăpadă lovi provincia de coastă din insula britanică, Lisa începu să le povestească: Damon Carter a fost dintotdeauna un diavol...

Din câte vă puteți da seama, această lucrare nu este nici măcar obligatoriu de citit pentru a înțelege acțiunea anterioară sau care va urma în această serie vastă pe care am gândit-o din prea multă plictiseală.

Tratând povestea lui Damon Carter (prietenul lui Wine pe care l-ați întâlnit în „Când soarele răsare la apus", lucrare pe care vă recomand să o citiți/recitiți dacă ați uitat în primul rând cine este domnul Carter) și a Lisei (Pomery) Carter, lucrarea nu a fost niciodată gândită pentru a exista; în „Când soarele răsare la apus" Damon Carter ar fi trebuit să fie un personaj negativ, apoi, când i-am creat o familie, m-am gândit să îl fac doar adjuvant. În cele din urmă, când am realizat că are doi copii (pe Maximilian Carter, doctorul nostru iubit, și pe Owen Carter, fiul risipitor), știind că le voi da Cardinhamilor prea multe fete, mi-am zis că merită o încercare de a-i integra în familia Cardinham. Și pentru că nici Cardinhamii nu sunt ușă de biserică mi-am zis că poveștile pot fi chiar conectate. 

Scriind la acest volum mi-am dat seama că în seria „Origini" el ar fi trebuit să fie primul, pentru că Damon va fi cel care, în final, va declanșa acțiunea din „Nemilos". Totuși, am ales să fac din acest volum unul facultativ de citit (de aici și faptul că apare pe profilul meu numerotat cu 0.5) în seria „Aventuri cu final neașteptat", serie integrată în Familia Cardinham și în care va fi prezentată și povestea lui Max și a lui Owen. 

Lectură plăcută!

P.S.: Nu știu câți ați observat dar Seria Familia Cardinham se divide în trei „miniserii"; 

1. Origini - unde se prezintă povestea celor patru Cardinhami;

2. Căsătorii cu final neașteptat - unde se prezintă povestea unora dintre copiii Cardinham care preferă să se căsătorească mai devreme;

3. Aventuri cu final neașteptat -  unde se prezintă povestea unora dintre copiii Cardinham care preferă să se distreze înainte de a se căsători.