Norocul Diavolului

CAPITOLUL 20

Ce m-a atras la Lisa a fost chiar ea.

- Damon Carter

*

Dădu să se ridice din cadă, dar mâna lui nu îi permise, strângând-o aproape, de pieptul său. Poate că Mary avusese dreptate; existau toate motivele din lume pentru a se îngrijora când venea vorba despre Damon Carter.

—Nu am făcut-o pentru a-mi bate joc de tine, Damon. Sunt încă servitoare aici, indiferent de soția cui sunt. În plus, își întoarse privirea spre el, îți datorez bani. Treizeci și doi de șilingi, am dreptate?

—Dacă stau să mă gândesc la cât îmi datorezi, adaugă și licența pentru căsătorie, cinci șilingi. Treizeci și doi plus cinci... Când ea nu spuse nimic, Damon insistă: Doi plus cinci...

—Șa... șap... șapte?, întrebă Lisa temătoare.

—Felicitări! Treizeci și șapte de șilingi. Dar nu mai adaug și asta, nu? Știi de ce? Pentru că ești naiba soția mea! Ești doamna Damon Carter, nu vreo servitoare!

Lisa se opri din a se zbate în mâna lui. Se întoarse cu fața spre acesta, își încrucișă picioarele în jurul șoldurilor lui și îl privi. Grija de mai devreme era dublată de furie. Ciudat, pentru că nu vedea de ce îl deranja într-atât activitatea pe care ea o realiza.

—Nu vreau să fiu tratată diferit pentru faptul că din cauza circumstanțelor te-ai însurat cu mine, îi explică ea. Slujba mea aici a început ca o servitoare. Rămân astfel. Înțeleg foarte bine că te-ai căsătorit pentru mine forțat de...

—Pe mine nu mă forțează nimic să fac nimic, doamnă, o întrerupse pe un ton jos, amenințător. M-am însurat cu tine pentru că așa am vrut, chiar dacă acum îmi dau seama că nu îmi oferi cea mai bună satisfacție. Suntem aici, încă vorbim, în timp ce trebuia să fii pe spate, în patul meu, gemând. Trăgând-o mai aproape de sine, îi prinse coapsele în palmele sale. Își coborî nasul aproape de obrazul ei și continuă: Nu te-am gustat aseară și vreau să fac asta azi. Trebuie să văd neapăr ce gust ai acolo, Lisa. Îi auzi respirația șocată și rânji. Orice pentru a-i lua gândul de la urmări neașteptate și nesupunere. Și, la naiba dacă te voi lăsa să muncești ca o servitoare în timp ce eu ți-o trag!

Lisa se încruntă:

—Cred că ăsta a fost un cuvânt nepoliticos. Damon, de ce nu? Ascultă, nu e ca și cum am ceva mai bun de făcut...

—Nu ai ceva mai bun de făcut? Venerează-mă pe mine. Îți voi da eu de frecat, supt, masat și lustruit, Lisa. Nu e nevoie să faci asta cu covoarele și pereții din club. Lisa roșii, având vaga bănuială că nu la curățat se referea Damon, dar dădu negativ din cap. Nu avea să îl asculte. Mama mea obișnuia să fie servitoare când nu lucra pe străzi ca prostituată. Tu nu o vei face. Soția mea nu va munci fizic!

—Dar eu vreau să...

Cât putea să îl enerveze! Se ridică din cadă și o scoase și pe ea, începând să îi șteargă corpul. La fiecare centimentru de piele găsea câte una sau două vânătăi. Asta trebuia să înceteze neapărat dacă nu voia să audă zvonuri despre cum obișnuia patronul de la Devil's Luck să își maltrateze soția. Și așa Lisa era „femeia misterioasă care a atras atenția Diavolului" în ziare și despre care se spunea că „este amanta exclusivă a omului de afaceri." Citise toate aceste lucrui în ziare cu gândul de a adopta o poziție. Trebuia să o facă rapid dacă voia ca planul lui să funcționeze.

—Lisa, ascultă-mă. Vei fi ocupată anul acesta pentru că îți vei face debutul.

Lisa rămase o secundă tăcută. Debutul în societate? Oh, Doamne! De când era micuță visase la un debut, cu atât mai mult cu cât i se povestea despre modul în care tinerele din familii bune erau prezentate la curte, apoi, primind binecuvântarea regală, își începeau ascensiunea în societate, dansau, se distrau întreaga noapte, erau curtate și venerate. Lisa își dorise asta și crezuse că urma să își facă debutul ca soție a contelui de Haimdal. Dar acum, după ce ajunsese servitoare pentru Carter, știuse că debutul era o fantasmă pentru sine, ceva ce nu avea să primească niciodată. Și se mulțumise cu asta. Avea altele de făcut, una dintre priorități fiind chiar scrisul și cititul. Totuși, să audă că își făcea debutul o îngrijora teribil, iar emoțiile o năpădiră.