Norocul Diavolului

CAPITOLUL 8

—O bătaie e mai sinceră decât un compliment, își continuă Damon povestea, iar Lisa fu conștientă de culoarea ochilor acestuia care se întuneca, rezonând cu starea lui de spirit. Cât timp eu de-abia ajungeam în club, Lisa dorea să plece, iar atunci a apărut chiar Reggie, dragul de el.

Înaintea tonalității din vocea lui, Lisa izbucni în râs.

*

Lui Reginald nu îi venea să-și creadă ochilor. Rămase o clipă consternat în fața femeii cu păr creț, portocaliu, cu pistruii ei dizgrațioși pe chip și buzele pline, buze pe care trebuia să recunoască le sărutase. Se frecă la ochi, clipi de câteva ori și când Lisa Pomery nu dispăru dinaintea feței sale fu inundat de un val de euforie. O găsise! Cățeaua, țârâtura era chiar aici, în acest club, iar întâmplarea făcuse că se ciocnise chiar de el.

—Lisa! Măi, măi, măi! O prinse de umeri, făcând-o să icnească. Ia uite ce mi-a adus mie magia Crăciunului!

—De fapt, Reggie, Crăciunul a trecut, îi spuse Lisa.

—De ce nu aș putea să mă bucur de cadou după? La urma urmei, mi s-a promis o soție.

Lisa înghiți în sec. Conversația cu Damon din acea zi o făcuse să-și dea seama de un adevăr crunt, unul care nu o înălța mai sus de femeile din această casă: se folosise de Reggie. Când își dăduse seama că era singura ei scăpare din cabana lui Rowland fugise cu el, fără să se gândească prea mult la ce zicea sau făcea. Jurase iubire, dar jurase strâmb. Nu îi plăcea acest bărbat: sforăia, bea prea mult, sărutul lui era amar, nu avea deloc maniere și nu o respecta nici măcar puțin. Acum nu știa dacă să plângă sau să râdă, pentru că se dovedise tocmai că Reggie se folosea la rândul lui de ea.

—Rup logodna, spusse Lisa rapid.

—Tocmai acum, iubito?, rânji Reggie. Acum, când de-abia am ajuns să ne cunoaștem?

Pe coridor nu se vedea nici țipenie de om, ceea ce o speria mai mult decât o liniștea. Nu o cunoștea nimeni și ar fi putut fi foarte ușor confundată cu o femeie de moravuri ușoare, așa încât era puțin probabil să îi sară cineva în apărare. Trupul începu să îi tremure, dându-și seama de pericolul în care se afla; Reginald o lovise când ea amenințase că pleacă, atunci când îi auzise planurile bine puse la punct pentru sine, când îl auzise vorbind cu acel nobil. Ceva îi spunea că avea să o respecte și mai puțin acum, cu atât mai mult cu cât aspectul lui grosolan îi spunea că se trezise probabil dintr-o nouă beție. Dacă ar fi luat-o măcar la stânga și nu ar fi făcut dreapta de teama băiatului în casă care o văzuse lustuind o pată invizibilă! Probabil că ar fi ajuns mai devreme sau mai târziu la o ieșire. Așa, cu Reggie ca obstacol în calea ei, i se părea puțin probabil să îl evite.

Era însă datoare cu o încercare. Respirând sacadat, speriată, cuprinsă de o nouă forță, o putere electrizantă care i se scurgea prin trup de când rămăsese singură, îl călcă pe picior cu botina supradimensionată pe care o purta. Reggie icni de durere, înjură, dar nu o lăsă să fugă atunci când dădu să îi evite corpul și să o zbughească spre scara din capătul holului. Prinzând-o de păr, o lovi de perete și îi luă tot suflul lăsându-și greutatea pe trupul ei.

—Ceva îmi spune că nimeni nu îți va duce dorul. Degetul lui rătăci pe obrazul acesteia. Lisei nu îi plăcuse niciodată atingerea lui și îl sărutase numai pentru a părea îndrăgostită, dar acum atingerea lui îi repugna. Nu i-am spus viitorului tău binefăcător că ai fi fecioară și, chiar și așa, nu cred că va observa că purcicăi lui celei noi îi lipsește ceva. Mâna lui coborî pe sânii ei, strângând ușor. Ai altel lucruri care să încânte omul...