Norocul Diavolului

CAPITOLUL 14

Aveam o predilecție în a mă tăia, lovi, răni, împiedica, juli și învineți. Nu aveau timp rănile să se vindece pentru că eu făceam categoric altele.

- Lisa continuă să povestească

*

Mammie îi păruse inițial o femeie feroce, dar acum, când reveni în bucătărie știu că fusese doar o mască; imediat ce o văzu, Mammie lăsă lingura unei fete din apropiere și se repezi asupra ei.

—Unde ai dispărut copilă? Credeam că o să te vedem cu fața în jos în Tamisa!

Acesta era un mesaj caracteristic lui Mammie; nu se așteptase la ceva mai optimist din moment ce părea o femeie trecută prin viață, care cunoscuse îndeosebi greul, iar mai apoi, poate acum, un dram de fericire. Se lăsă îmbrățișată și atent cercetată sub privirile curioase ale femeilor din bucătărie. Multe dintre acestea erau prietenoase, dar erau și câteva, una, de exemplu, care nu o putea suporta. Numele ei era Bessie sau cel puțin așa i se spunea, brunetă și cu buzele subțiri peste niște dinți proeminenți, lați. Bessie o privea mereu urât, se strâmba când trecea pe lângă ea, arunca deliberat gunoi pe jos pentru ca Lisa să îl adune. Nu avusese o Bessie în viața ei până acum, deci nu știa exact cum să se comporte cu ea. Guvernanta fusese violentă, nefericită în insuccesul ei, dădaca, grijulie, servitorii adesea indiferenți, tatăl ei constant absent; dar Bessie era plină de ură dintr-un motiv necunoscut ei.

—Sunt bine, îi zise ea. Îmi pare rău că nu am venit cu carnea.

—A adus-o Jack, dă-o naiba! Haide să mănânci. Avem un terci bun, îndulcit atât cât trebuie! Haide acum, haide! Mammie o așeză pe Lisa la masă forțat, în timp ce Bessie care amesteca într-un bol sârguincioasă și îi puse un castron plin ochi cu terci din ovăz. Până acum micul ei dejun fusese alcătuit din pâine, uneori și brânză, iar acum...

—L-ai făcut pentru mine?, întrebă Lisa.

—Pentru cine altcineva?

Iar atunci când Lisa luă o lingură și gemu fericită, în ochii lui Mammie se citi bucuria. Continuându-și treburile în timp ce o privea, de parcă Lisa avea să fugă de data asta de la masă fără să termine tot din farfurie, Mammie o informă:

—Azi ești la curățenie pe etajele fetelor. Afară din bucătăria mea, copilă! Nu te pricepi la curățat, mai mult le încruci pe fete când cureți podeaua.

Poate că alții ar fi crezut că Mammie era în continuare răutăcioasă, dar Lisa se bucură nespus când își dădu seama că nu avea să mai intre în bucătărie. Nu avea niciun talent cu oalele, nu înțelegea cum se pregătea mâncarea, să stea aici o făcea să-și amintească încontinuu cum pierdea masă după masă. Dar îi plăcea, în schimb, să curețe, iar Lisa își dădu seama că fusese răutăcioasă deliberat, pentru a da greutate noii sale sarcini. Așa că după ce termină tot, iar Mammie îi spuse că la două se servea prânzul, dar că dacă venea la zece putea să îi dea câțiva biscuiți, Lisa o zări pe Mary cum se apropie de ea și îi oferă o listă. Recunoscu scrisul lui Damon, un scris extrem de organizat, și care indica mai puține sarcini în acea zi. Lista pe care o lăsase în tavernă fusese considerabil mai lungă decât asta. Dar nu avea să facă din nou aceeași greșeală, nu. Trăgând-o pe Mary într-o parte îi spuse:

—Oricât de ciudat pare, nu știu să citesc, îmi e greu să scriu și să socotesc. Nu recunosc mereu cifrele. Mary o privi inițial șocată, apoi, când sângele îi reveni în obraji, trupul îi oftă. Poți, te rog, să citești asta pentru mine?

—De ce nu mi-ai spus ieri?

—Nu am vrut să recunosc. Am încercat să fiu subtilă. Știi bine cine sunt. E ciudat.