Norocul Diavolului

CAPITOLUL 26

—Îți mai amintești cum ai întâlnit-o pe soția mea?, întrebă Damon Carter, adresându-i-se lui Wine.

Bărbatul roșii, rânji și își privi soția, pe lady Anne-Marie, care privea scena încruntată.

—Da, replică Wine. Sângeram ca un porc și mă dădeam la ea.

—Nenorocitule!, bălmăji Damon, amintindu-și prea bine acea zi în care întâlnise odrasla dușmanului lui, odraslă care îi devenise rapid pieten.

*

Viața îi oferea mereu ceea ce își dorea, mai devreme sau mai târziu, mai ales după ce îl vedea chinuindu-se și luptând pentru acel ceva. Prin urmare, când își dorise să simtă ceva, orice, viața i-o dăduse pe Lisa Pomery, iar Damon începuse să simtă frustrare, furie și neliniște. Acum însă Damon își dorea să continue să fie soțul nepotrivit pentru o femeie nebună care se și dovedea Lisa Carter că era. Iar o perioadă crezuse că era în siguranță; în primul rând, Lisa nu voia să se îndrăgostească, iar nici el nu voia asta, dar aseară, când se ridicase din pat și mersese în căutarea ei își dăduse seama că de data aceasta nu avea să primească ceea ce își dorea: Lisa era îndrăgostită și, uneori, mai ales în momentele de singurătate, când lumina dispărea, iar el rămânea în biroul din Devil's Luck, fără să îi audă glasul, râsul, gemetele sau bravada, Damon se temea... Damon se temea atât de tare că...

Își trecu mâna peste chip și așteptă ca ușa biroului să se deschidă. Știa exact cine era. La urma urmei, el o invitase.

—Lady Rothgar!, o întâmpină pe femeia care avea chipul complet acoperit cu voal negru, de dragul aparențelor. Luați un loc!

Ducesa își îndepărtă voalul și îl privi pe sub ochi, cu o privire criminală. Poate că Lisa și ducesa aveau ceva în comun: se apărau, erau femei furioase, nu se sfiiau să scoată ghearele și erau măritate cu doi nenorociți.

—Domnule Carter. Înțeleg că prezența mea vă este necesară?

Damon zâmbi. Tipic acestei femei să creadă că era o necesitate.

—Nicidecum, replică. Știu sigur că v-am sugerat să veniți dacă vă este necesar dumneavoastră numele bun în societate. Ducesa se așeză și rămase nemișcată, știind în orgoliul ei nedisimulat că nu avea să aibă șansa de a discuta cu Damon precum o făcuse cu Lisa. Văd că vă pasă re reputația dumneavoastră.

—Spre deosebire de soția dumneavoastră, nu se putu ducesa abține să nu comenteze.

—Oh, sigur, soția mea. Ce vă face să credeți că nu ține la reputația ei?

—Nu știți? Ducesa se aplecă spre el și șopti. Este o femeie de moravuri ușoare.

Damon își strânse pumnii pentru că nu dăduse vreodată într-o femeie și nu voia să înceapă cu ducesa. Trebuia să își mențină calmul.

—De unde ați auzit asta?

—Irelevant, domnule..., se încruntă ducesa.

—De la soțul dumneavoastră? Ducele de Rothgar e furios pentru că nu a mai violat încă o femeie în acest an? Chipul ducesei se înroși instant, trezind plăcere pură în corpul lui Damon. Asta pentru că soția mea nu era de vânzare, iar soțul dumneavoastră a achiziționat-o oricum.

—Ce prostii insinuați, domnule?!

—Știți bine că aceste prostii sunt adevărate, milady.