Stilista

Douăzeci și nouă

Vincent

La șase patruzeci seara, eu și Joy deja suntem în SUV . Abea aștept să perec două săptămâni cu iubita mea la Paris .

Aveam nevoie de asta , nimic nu-i mai romantic de cât să mergi cu iubita ta în orașul iubirii .

- Ești gata ?

- Super gata !

Bate din palme iubita mea . Zâmbind pornesc motorul mașinii și ies ușurel din garaj .

Habar n-am cum dar în seara asta este de trei ori mai friguroasă de cât celelate . Poate pentru că a mai rămas doar puțin până vine iarna .

Pe ecranul telefonului meu apare un mesaj de la tatăl lui Joy . Omul ăla e super mișto .

Știam că părinții lui Joy sunt amabili și energici , dar nu mi-am închipuit că o să mă trateze ca pe unul din familia lor .

Când Joy și cu mine le-am spus despre relație , maică-sa a chiuit și ne-a spus și citez : ,, și tu voiai un polițai ?! . Un om de afaceri e mai bun decât un polițai ! .

Nu prea am înțeles asta , dar Joy a râs stânjenită . Bănuiesc că avusese o relație cu un polițist ...dar ce-mi pasă , acum eu o aveam , și era doar a mea .

Cel puțin , pe jumătate . Aveam un plan în minte când avea să ajungem la Paris .

- E un mesaj de la tatăl tău !

Îi zic eu . Deși este mai mică de cât mine cu patru ani .. nu-s dezamăgit , mereu mi-am dorit o parteneră mai tânără . Ea oftează .

- Citește-l

Surâd .

Dl Freed : Drum bun fiule , ai grijă de odrasla noastră !

Faptul că tatăl lui Joy îmi zice ,, fiule " îmi dă o altă undă verde . Surâd .

- Vrei să-l auzi ?

- Cât de rău e ?

Întreabă Joy și își lungește gâtul lângă mine . Pufnește în râs când citește mesajul . Exasperată zice :

- Dumnezeule , a folosit odraslă prin mesaje !

- Mie îmi place !

Zic eu și zâmbesc tastând .

Eu : Nu vă faceți griji domnule , e pe mâini bune !

Apoi pornesc la drum fără alte distrageri . Bine , doar excluzând-o pe Joy . Ea merită distragerea mea , pentru că este absolut adorabilă în scurta ei albă de balon .

- Cât de departe este aeroportul ?

Apăs pe ecranul telefonului uitându-ma la GPS .

- Cel mai scurt drum e de două ore !

- În regulă ... nu-i chiar așa mult !

~~~

Următorii opt kilometri eu și Joy vorbim despre ce vom face la Paris . Ea îmi spune că vrea să facem poze la Turnul Eiffel și să mergem la muzeul Louvre .

Ceea ce nu-i tocmai o idee rea . Îmi place arta și în general minimalistica .

Ceva lovește sticla mașini . Joy mijește ochii puțin , apoi scoate un sunet uimit .

- Dumnezeule ! ...

Zâmbetul i se lățește .

- ... Vincent ! Ninge !