Iubire de alpha

Armin e viu!

Inima lui.era prea incapatanata ca sa pompeze singura,trupul prea obosit sa se miste, iar creierul era satul de viata traita in intuneric.
Pierdut in intuneric, intre cele doua lumi, Armin incerca sa castige lupta cu moartea mai mult ca oricand. Detasat de trup, ramas in nesfarsitul intuneric era martor la suferinta iubitei lui. Incerca sa.i stearga lacrimile amare,dar nu reusea. Totul era in zadar. Acum, adancit mai mult ca oricand in labiritul amintirilor,inghenuncheaza si maretul Alpha in fata cruzii sorti. Nu s-a gandit ca va parasi lumea viilor inainte sa-si realizeze toate planurile pe care le avea impreuna cu Hope.
Infruntand zeci de razboaie, sute de Alpha puternici, nu a lasat o clipa privirea in pamant. Ii tintuia fara mila cu albastrul glacial al ochilor lui. Mereu si mereu, in ciuda piedicilor vietii nimic nu l-a facut sa-si plece capul. Nici macar in fata creatorului nu avea de gand sa se supuna,dar acum toate principiile lui erau sparte. In infinitul labirind a renuntat la tot si a last capul in pamnat, iar ochii i.au fost inecati cu lacrimi.
-Iarta-ma iubirea mea! Iarta-ma ca te-am parasit!

Hope nu si.a dezlipit o clipa ochii de pe trupul inert al sufletului sau pereche. Oboseala a cuprins.o pana in maduva oaselor dar nu s.a miscat de langa patul lui.
Au trecut minute, ore, zile intregi de cand Hope.nu a mai pus capul pe perna. Statea si astepta la capul iubirii ei o minune. Implora toate entitatile divine pentru ca sa ii poata auzi inima batand din nou. Ar fi facut pact si cu diavolul doar sa nu isi piarda iubirea.
Lacrimi amare curgeau necontenit din ochii ei de culoarea violetelor. Purpuriul candva stralucitor,ajunsese acum o umbra inecata de tristete si durere. Avea impresia ca ii aude vocea de fiecare data cand privea in alta parte. Ii.vedea mereu zambetul adorabil evidentiat de frumoasele gropite,dar izbucnea isteric in plans cand realiza ca acelea nu sunt decat niste amintiri.
Era prima data dupa.mult.timp de nesomn cand Hope adormise cu capul pe mainile ei impreunate cu cele ale alesului sau. Stoarsa de energie din pricina plansului,lipsei de mancare,si-a permis sa atipeasca putin.
Usa s-a deschis brus, facand-o pe Hope sa tresara. Un gurp de medici impreuna cu cateva asistente au dat navala in salon si fara sa o.bage in seama, deja obisnuiti cu prezenta ei aici,au ridicat cearsaful alb peste trupul lui Armin si au inceput a.i muta perfectul trup.pe.o targa. Hope a ramas inmarmurita de scena din fata ei. Totul se misca mult prea repede in fata privirii ei obosite. Incercasa isi faca buzele sa rosteasca ceva sau mainile sa se miste spre a-i opri, dar nu reusea.
Cand acestia voiau sa paraseasca incaperea, s-a auzit tipand dupa ei.
- Unde imi duceti perechea?! Ce vreti sa-i faceti?!
Disperarea din vocea ei era evidenta.Toti incompetentii purtatori de halat alb s-au.intors rapid.cu fata spre ea, privind-o ca pe o persoana cu probleme psihice.
- Ne pare rau sa va anuntam,dar Alpha nu se mai intoarce printre noi. I.am acordat o marja de timp.de 48 de ore in care isi putea reveni. Inima lui este oprita si asa si va ramane.
Hope ii privi la randul.ei ca pe niste extraterestrii idioti. Simtii ca inebuneste cand auzi ce aveau de spus. Capul o durea ingrozitor si srabilitatea ei pe picioare era serios afectata de lipsa de hrana si somn.Se trezi blocand inaintarea targii spre morga,infruntand doctorii.
- Armin nu pleaca nicaieri!! Isi va reveni! O sa revina la mine, iar voi nu aveti nici un drept.sa.i curmati viata in acest mod.
Simti cum pierde incet incet controlul asupra trupului sau in favoarea lupoaicei.Privi atent la fetele doctorilor care schitau plictiseala. Cand nu primi nici o reactie de la ei, se vazu nevoita sa incerce sa impinga targa spre salonul in care ii veghease ore intregi.
- Copila!! Nu avem timp de pierdut, asa ca fa.ne o favoare si lasa-ne sa ne facem.treaba. Alpha Armini nici macar nu are suflet perche.
Cateva asistente incearca sa o inlature pe roscata din fata drumului pe care aveau sa mearga calaii lor. Cand simti atingerea mai mult decat dezgustatoare a celor 3 asistente,Hope scoase un raget dominant, menit sa ii faca pe doctori sa.si plece capul in fata puterii unei Lune. Cu ochij rosii si coltii iesiti, Hope incearca din nou sa ii duca trupul lui Armin in salonul de unde acesti oameni fara mila il luasera. Se simti prinsa din spate de mai multi varcolaci, cel mai probabil lupatori. Se agita si.marai cu toata puterea, dar in zadar. Era prea bine tinuta. A vazut cum targa pe care ii era purat trupul iubirii ei se indrpta cu pasi.uriasi spre morga. Instinctul de a.si proteja sufletul pereche pana la.moarte a fost mult prea puternic, scapand din ghearele cruzilor luptatori. Alerga dupa targa cat o.tin picioarele si izbeste puternic asistentele de peretii de caramida ai spitalului,capetele lor cedand la contact, dar pe Hope nici nu putea sa o intereseze mai putin. Forta cu care lovea era uriasa. Se lupta ca o adevarata lupoaica pentru iubirea ei, demonstrandu.si statutul de luna. Stia ca clipa despartirii se apropia vijelios. Trebuia sa se supuna in fata destinului si in fata crudei realitati.Nu a mai stat pe ganduri si a descoperit trupul rece si inert a lui Armin. Privi prelung asupra trasaturilor parca sculptate ale barbatului mult mai frumos decat Adonis,incercand sa.i retina fiecare trastura. Tinti cu privirea pentru scurt timp si la gatul lui pe care nu de mult il saruta patimas, simtindu.i pulsul ce batea nebuneste sub buzele ei.
In minte ii incolti o idee.Coltii de mult.iesiti s.au infipt puternic in gatul lui Armin, marcandu-l. Nu.i pasa ca a facut prima acest pas, dar nu avea de gand sa se desparta de el fara ca macar sa incerce sa creeze o legatura. Coltii ei i.au atins osul. Legatura era facuta. Si.a retras dintii din pielea catifelata a gatului lui Armin. Un usor fior ii strabate trupul.
Doctorii urmati de cativa luptatori au intrat in camera uriasa, privind spre cei doi indragostiti a caror soarta atarna de un fir de ata. Luptatorii au inaintat usor spre Hope, dar ea a fost mai rapida si a tras targa cu trupul iubirii ei pe ea inapoi si s.a dat in spate, apucand un cutit chirurghical de pe o masa.
- Inca un pas si ma omor,iar voi o sa fiti arsi pe rug pentru ca ati sacrificat o luna si un alpha.
Gardienii s-au oprit in loc cand au auzit amenintarea Lunei. Intelegeau ca este indurerata din cauza mortii sufletului ei pereche.
Durerea interioara era mult prea mare pentru ea. A indreptat lama cutitului spre gatul ei. A inchis ochii si a asteptat ca lama subtire sa patrunda prin pielea ei alba, taindu.i venele. Pumnalul i.a fost smuls din mana. A sarit un pas inapoi ingrozita si maraind puternic.
Armin era viu!
--------
Si a dat domnu' sa termin si eu capitolul. Stiu ca nu e cine stie ce, dar in apararea mea vreau sa spun ca l-am rescris de multe ori.
Am nevoie de parerile vostre pentru a putea evolua cu aceasta poveste. Am nevoie sa stiu ce va place si ce nu. De asemenea astept si propuneri pentru vedete ce sa reprezinte personajele.