Iubire de alpha

Ora decesului:3a.m

Privesc pierdut in ochii frumoasei si unicei mele iubiri. Sunt total avsorbit de stralucirea violeta a privirii ei in slaba falfaiala a luminii lunii. Imi asez mana pe obrazul ei intr-o mangaiere tandra. Copila mea ma iubeste si este dispusa sa se ofere mie. Nu cred ca este nevoie de cuvinte in astfel de momente,fiind dispus sa ii ofer toata afectiunea mea prin fapte,mangaieri obraznice sau din contra pline de afectiue si pasinune si saruturi patimase care sa insoteasca unirea trupurilor noastre.

Sunt intrerupt din gandurile mele de niste voci straine de pe coridor si un miros de rouge invadeaza camera. Nu am cand sa reactionez ca usa se izveste violent de perete. Atat eu cat si Hope suntem in picioare in cateva fractiuni de secunda. O adapostesc in spatele meu si imi iau pozitia de lupta. Nu am cand sa reactionez ca cel din fata coloanei de cinci barbati scoate o arma si pieptul imi este strapuns de trei gloante. Dar nu orice tip de gloante, ci de argint. Cand durerea de dupa impact apare in cavitatea toracica, picioarele imi cedeaza si cad neputincios in genunchi. De afara se aud strigatele de lupta ale soldatilor care au realizat ca suntem atacati. Atacatorii au tintit bine, actionand exact asupra vilei regale. Cei cinci masculi mascati pasesc in pas alert spre mine si iubita mea. Nu realizaez cand durerea dispare si ma vad omorad doi dintre ei sfasiindu-le jugulara cu dintii fie cu ghearele. Ar trebui sa stie ca un Alpha Roial ar muri doar ca sa isi stie sufletul pereche in siguranta. Sunt proiectat pe geam,cazand in gol si aterizand pe spate pe pamantul dur al gradinii. Panica ma cuprinde cand ma gandesc ca iubita mea e in dormitorul nostru. Privesc pierdut spre geam, fiind hotarat sa merg dupa ea, dar o gheara peste fata mea ma distrage. Un rouge mascat isi infinge adanc coltii in pieptul meu, de parca as fi fost o prajitura foarte gustoasa ce trebuie devorata. Maraii amenintator si il arunc de pe mine intr.un copac care se prabuseste rapid in urma contactului. Pumnii mei fac in mod repetat contact cu fata lui . Cand aud urletul lui Hope realizez ca asta a facut parte din planul lor mizerabil. Termin lupta, smulgandu-i organul vital din piept si alerg cat de repede pot dupa urma mirosului lui Hope. In jur de patru SUV-uri negre demareaza in tromba spre padure iar eu cad pentru a doua oara in genunchi in fata sortiu care nu ma vrea fericit. Dupa cateva fractiuni de secunda ploaia incepe si odata cu ea o mica raza de speranta incolteste in sufletul meu cand Yohan, beta meu ma contacteaza prin intermediul legaturii mintale spunandu-mi ca el impreuna cu Xavier,al treilea in comanda au plecat dupa rapitori impreuna cu cativa dintre elita luptatorior. Ma indrept in pas alergator spre vila principala,planuind sa iau legatura cu niste Alpha cu care sa cooperez contra rouge. Aproape ajuns la destinatie, totul se face negru iar durerea din piept apare intensificata la maxim si pierd orice contact cu realitatea, cazand inconstient.

POV LA PERSOANA A ||| A.

Cu o Hope rapita de niste rouge,iar Alpha Armin cazut inconstient in fata vilei principale,totul pare distrus. Sa fi uirat rapitorii ca micuta temeramentala era cea mai de temut asasina platita?!

Luptatorii l-au focalizat imediat pe Alpha Armin cum se lasa prada durerii si intunericului. Purtat pe brate de prietenii sai, acesta este dus urgent la sectia de reanimare din cadrul spitalului din haita.

Medicul pierzand ore in sir la capataiul lui nu poate decat sa confirme decesul dupa ce timp de ore a extras cu cea mai mare precizie gloantele de argint imbibate in arsen. Otrava s-a raspandit vijelios prin corp, blocand arterele principale survenind moartea. Ora finalului, ora in care haita a pierdut cel mai bun Alpha care il avusese era 3.a.m. In subconstientul sau, Armin stia ca nu e mort. Stia ca isi va reveni si incerca sa spuna ceva,sa dea vreun semn dar nu era cu putinta. Misca mainile, deschidea ochij dar fara vreun rezultat in lumea reala. Se pierdea pe secunda ce trecea in intunerucul nesfarsit, simtind chinul indepartarii de aleasa lui. Nu voia sa plece. Simtea ca misiunea lui pe lumea asta nu era terminata. Avea de dus o viata impreuna cu copila lui. Simtea distanta dintre ei ca un cutit infipt la nesfarsit in inima.i deja franta. Dar mica fiinta roscata cu ochii purpurii era singurul lucru pentru care incerca si incerca sa schimbe parerea medicului. Inecat in lacrimi pe interior lasa ca frumosu.i chip brazdat de-a lungul vietii de ceva cicatrici sa-i fie astupat cu un cearsaf alb.

Hope se trezi cand masina inca demara pe autostrada, indepartandu-se rapid de munti. Mainile.i erau legate la fel ca si picioarele. Nu era argint dar era fier greu. In mintea ei isi derula planul scaparii, deja stiut de la multele si intensivele antrenamente in care era invatata cum sa scape din asemenea situatii. Privi rapid si examina SUV-ul. Dintr-o singura ochiada ghici ca masina este blindata iar singurii prezenti in interiorul ei erau ea si soferul care parea foarte incordat. Planul ei trebuia aplicat rapid cand inca nu era pe teritoriul lor. Se foi stingheara lundu -si rolul de fetita inocenta. Dupa cateva priviri si replici perverse si sadice primite de la sofer la care ea raspunse ca o copila prostuta, reveni cu constinciozitatea la planul ce se infiripa in mintea-i antrenata. Ridica rapid mainil incatusate si icolaci gatul soferului ce se sufoca imediat. Pentru o moarte mai rapida Hope gandi ca organul ce pompeaza sangele individului.in corp nu are ce cauta acolo. Isi rupse cu greu catusele, si se alese cu rani adanci dar viata ei era mult mai importanta decat zgarieturi minime cum le numea ea. Inlatura lesul afara si preluase controlul volanului. Primi in retrovizoare semnul. Intoarse masina odata cu cele noua SUV-uri.conduse de oamenij din haita alesului sau .Yohan, aflat la volanul primului bolid isi continua drumul in coloana rapitorilor pentru a nu da de banuit disparitia lui Hope. Micuta roscata calca acceleratia si ajunsese a doua in coloana de trei masini ramase pentru a se intoarce unde ii era locul. Nu mare i-a fost mirarea cand Mustanguri sau Jeep-uri special modificate si blindate demarau pe urma fostilor rapitori, care gandea ea,au post prea neglijenti cand au lasat doar un om cu ea in masina. Ura sa fie subestimata. Mereu voia sa demonstreze ca poate, dar rebeliunea ei s-a oprit odata cu intalnirea sufletului sau pereche, pentru care si-ar da viata.

Inca ranita si extrem de epuizata, Hope ajunsese la vila si alerga rapid spre spitalul haitei. Inima i s-a oprit in loc cand a vazut superbul trup al alesului ei acoperit cu un carsaf alb patat cu ora despartirii. Nu credea asa ceva posibil. Se intreba constant daca este vreo gluma proasta. Legarura era mai vie si prezenta ca oricand si putea simti dorinta de a evada din intuneric a lui Armin. Singurul barbat ce l-a iubit neconditionat in ciuda diferentei de varsta si in bratele caruia se abandonase de nenumarate ori, pur si simplu nu mai exista. Cu bratele tremurande dezveleste frumosul chip al ingerului ei. Tenul era alb iar buzele-i pe care le sarutase necontenit erau acum de culoarea ochilor ei. Pierduta printre ganduri nici nu realizase ca ruga cu voce tare trezirea lui. Degetele ei lungi au ajuns pe pieptul lui, unde incerca prin numeroase manevre de resuscitare sa readuca la viata iubirea ei.

Soarta s-a hotarat sa ii ia si ultima farama de sperante pe care o avea. Secunde, minute, ore plangea si implora sau blestema destinul in asteptarea clipei revederii cu Alpha Armin, fie pe lumea asta, fie dincolo de moarte.

"Cum poţi să uiţi ceea ce până mai ieri însemna iubirea, dragostea însăşi, expresia ei tulburătoare care îţi atinge şi îţi vrăjeşte sufletul?"- Marin Preda

De aceea am plecat pe front, pentru că ştiam că altminteri, dacă nu mor acolo, va fi mult mai grav, voi afla într-o zi, că, pentru tine, am murit de mult...-Mircea Eliade.