Scoala de spionaj?

19.2K 954 32
                                    

Ma trezesc brusc cand aud un suspin speriat . Deschid ochii si ma lovesc de privirea tematoare si plina de lacrimi a lui Hope. Nu inteleg de ce e asa speriata. O trag in bratele mele si ii sterg lacrimile cu sarutari scurte. Chipul ei arata de a dreptul terifiat, dar s a lasat prada instinctului si a inchis ochii. La contactul buzelor mele cu pielea sa fierbinte ne cutremuram amandoi. Fiori de electricitate de traverseaza fiecare centimetru de piele. Dupa ce o linistesc ii soptesc usor in ureche, vrand sa i opresc nesigurnata din suflet.

-Esti bine frumoaso?

O vad cum se intoarce spre mine si ma priveste neincrezatoare. Teama sticleste prin irisii purpurii. Are niste ochi asa mari si violet si atat de dulci incat ar putea topi si calota glaciara.

- C-cine esti?  Ce vrei de la mine?

O vad cum ma intreaba speriata, incepand sa tremure din nou, facand tot posibilul sa scape de sub atingerea mea.

-Gata iubire. Nu ai de ce sa te temi de mine.

Ii soptesc usor si incep sa o legan usor in brate ca pe un copil orfan ce simte pentru intaia oara alinarea unui parinte. O lipesc intru totul de trupul meu si ii adulmec mirosul dulce. Macinat de intrebarea ce mi framanta mintile, soptesc spre aflarea unui raspuns.
-Ce nume ai frumoaso?

-Eu sunt Hope!

Hope! Speranta mea! Numele se potriveste manusa pe copila cu chip de inger ce te fermeca dintr o privire, oferindu ti cheia spre Eden. Lupul meu e extaziat de apropierea de sufletul nostru pereche. Este atat de fericit ca a fost acceptat.

-Hope....

Rostesc visator in timp ce o strangeam si mai tare la pieptul meu si o sarut usor pe frunte.

- I-a spune-mi Hope ....cati ani ai?

Un zambet inca distorsionat de o stanjeneala aparte ii joaca pe buzele i pline, curbate intr un mic suras. Isi abandoneaza corpul in bratele mele, dandu mi posibilitatea sa o simt mai bine.

- Crezi ca nu sunt suficient de mare pentru tine?

Vad ca are chef de glume,asa ca incerc sa destind putin atmosfera. Ma las distras de mica sclipire de fericire din ochii ei de inger si ii intru in joc.

-Pai nu stiu ...esti?

-Depinde....tu...cati ani ai?

- Apropo...eu sunt Armin Imperial si am 20 de ani si detin pozitia de alpha al haitei Imperial wolf.

- Dar ce formal suntem astazi, Armin!  Eu sunt Hope si ...

O vad cum se intristeaza brusc, dar apoi continua fara tragere de inima, fara a i cere informatii suplimentare.

- Si....am 16 ani si ocup pozitia de rouge...

Vocea ei se sparge in final.  Nu ar putea sa imi pese mai putin de statutul ei social..E a mea si e a mea cu un motiv. Sa o iubesc si sa o protejez nu sa ii critic pozitia in ierarhie.

- Stiu ca nu sunt demna sa iti fiu luna, de aia eu,  Hope te eliberez pe tine Ar...Dar nu apuca sa termine ce are de spus ca imi zdrobesc gura de a ei. Ii gust dulceata buzelor ei si o sarut de parca viata mea ar depinde de asta. Rup sarutul doar cand nevoia de aer isi face simtita prezenta.

- Niciodata sa nu mai spui ca nu esti demna de mine!  Nu ma intereseaza ce functie ai sau de unde vii. Ceea ce conteaza este ca acum te-am gasit si nu te voi mai lasa sa pleci niciodata pentru ca esti a mea!

Ii pot zari lacrimile din ochii ei superbi, ochi ce dintr o privire te pot face una cu pamantul, ori te pot ridica spre cer.

-Iubito!  Nu vreau sa te vad plangand niciodata!  Nici macar de bucurie!

Iubire de alphaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum