Jocul destinului - Învață-mă să te iubesc din nou...

27

-Ce ati facut?

-Trebuie sa repet si a treia oara?

Jessy era in stare de șoc. Nu-i venea sa creada ca prietena ei se casatorise la o betie.

-Nu, nu...doar ca inca incerc sa procesez.

-Problema e ca nu putem divorta decat la tribunal din moment ce noi avem deja un copil impreuna. Asta ar dura ani. Se văietă Rachel, lasand capul pe masa.
O acostase pe Jess acasa la ea, si mai ca intrase peste ea in casa cand aceasta deschisese usa.
Se asezase direct la masa la care isi petreceau ele timpul cateodata si puse capul direct acolo pe masa.

-Pun de-o cafea.... spusese Jess care nu stia cum sa interpreteze situatia.

Dupa ce se calmara si luara cate o gura din cafea, ii povestise totul.

-Asta da aventura. Jur ca tu traiesti un film, fato! 

Rachel pe de-o parte o privi urat, iar Jess isi inghiti cuvintele.

-Hmmm...lua o gura de cafea, Rowen ce zice?

-Nici nu vreau sa stiu! Apoi isi aduse aminte cum se distantase brusc atunci cand iesisera din cabinetul avocatului.

Desigur, si ei ii era straina situatia, dar el era prea prins in ea. Il vazuse cum statea acolo tacut, fara sa ii adreseze vreun cuvant sau macar o privire. Il simti ca o evita si avu impulsul de a se retrage din calea lui momentan.
Decisese sa il lase in pace momentan asa ca plecase direct spre Jess.

Stia ca trebuia sa discute cu el dar nu cand el o respingea.

Rowen se simtea coplesit de situatie. Era atat de prins de problema asta, incat il exaspera. Se casatorisera. Chiar si la o betie stupida, dar se punea la socoteala.
Isi privi verigheta si o invarti pe deget.
Nu putea sa dea vina pe ea ca-l prinsese. Pana la urma erau amandoi vinovati, dar totusi...
Tot ceea ce vrusese la inceput era sa se razbune pe ea pentru cum il tratase, pentru faptul ca isi batuse joc de sentimentele lui. Se gandise ca avea sa o faca sa se indragosteasca de el si apoi sa o lase cu ochii in soare, cum facuse si ea. Dar apoi aparuse Noah si isi zisese ca ar trebui sa aiba cu ea o relatie de prietenie. Nu putea sa ii faca asta mamei copilului sau.
Dar o casatorie?

Pentru prima data in viata era speriat. Sentimentele lui erau contradictorii. Un razboi dus inauntrul sau la care nu gasea inca solutia.

Avea sa o evite pentru cateva zile pentru a-si limpezi gandurile. Da, asta avea sa faca.
Isi suna prietenul cel mai bun si ii povesti. Acesta rase cu lacrimi de situatia lui.

-Scuza-ma ca-ti spun dar nu credeam ca vei ajunge in doar cateva luni, cu un copil si  mai nou, casatorit!  Care e cheia succesului? Il lua peste picior, razand in continuare.

-Rod!  Potoleste-te! 

-Bine, bine! Scuze!  Eu zic sa vii pe aici vreo cateva zile!  Nu ti-ar strica sa vezi lucrurile din alta perspectiva. Stii, schimbarea de peisaj ajuta sa gandesti altfel.

Si asa si facu. Isi lua concediu, anunțând la unitatea la care lucra, apoi isi anunta familia ca pleaca pentru cateva zile in New Jersey. Nu spusese nimanui de casatoria dintre ei. Ii promise piticului ca ii va aduce ceva uimitor de acolo, si asta va si face.
Rachel nu fusese acolo sa ii spuna, era la munca. Dar nici nu o anuntase. Practic fugea ca un las, dar avea nevoie sa isi puna gandurile in ordine.

Avionul lui ateriza seara, iar Rod il intampina fericit la aeroport. Crezu ca merg spre casa lui, insa acesta il duse la barul lor, unde toti prietenii si camarazii lui il intampinara.
Surpriza placuta il mai scoase din starea proasta pe care o avea.

Avea sa stea cateva zile sa se linisteasca.

Rachel ajunse tarziu acasa, fusese de garda si lucrase cateva ore peste program, in locul colegei ei, Miriam. Pentru ultima oara, isi zise ea.  Fata aceea promitea ca se revanseaza si nici acum nu se tinea de cuvant.

Ajunse acasa si afla ca Rowen plecase. Aflase de la parintii ei. Lasul. Nici macar nu indraznise sa ii lase un amarat de mesaj. Stranse asternuturile in pumni, deranjata. Stia ca nu insemna pentru el atat cat sa ii spuna ce face si unde este, dar ea simti ca voia asta. Voia ca el sa simta ceva pentru ea si sa ii spuna astfel de lucruri. Lucruri marunte dar semnificative, cat sa arate ca ii pasa. Daca el nu fusese niciodata indragostit de ea, iar ea, ca proasta, isi facuse iluzii si atunci, isi facea si acum ca el simte ceva pentru ea?!
Scutura din cap. Trebuia sa se comporte matur. Avea un copil cu el. Era suficient. Nu-i putea cere mai mult, desi  isi dorea.
Avea sa aiba rabdare si sa vada cat isi va evita problemele.

Adormise impacata cu acest gand.

Ii fusese greu la inceput sa nu se gandeasca la el, insa determinarea de a-l lasa sa vada cat avea sa fuga de ea, era mai mare, iar demnitatea pe masura. Nu avea sa isi terfeleasca mandria pentru un terchea-berchea ce fugea de responsabilități.
Avea sa se focuseze pe serviciu si copil. Si asa si facuse.

Trecu o zi. Trecura doua, trei, cinci... iar nervi ei de oțel incepeau sa scartaie.

Pufni nervoasa cand fusese anuntata ca trebuia sa isi schimbe caretea de identitate dat fiind faptul ca cea pe care o detinea deja era invalida. Trebui sa schimbe ecuson, cartele de acces,  carti de vizita, tot.
Bun, si acum, ce adresa va folosi pe buletin?! 
Avea sa il stranga de gat pe acel idiot.

Isi pastra vechea adresa. Nu mintea cu faptul ca inca locuia la părinți.

Oricum, casnicia asta era o prostie. Nu era ca si cum era una adevarata.
Drept dovada, "sotul" ei daduse birt cu fugitii inca din prima zi de "casnicie".

Batu cu pumnul in birou, in timp ce tinea un pix.
Grozav, nici treaba nu si-o mai putea face.

Pe usa, dupa un scurt ciocanit, intra Gloria, medic neurolog. Rezidenta ca si ea, anul doi.
Se intelegea super cu ea si chiar ajunsesera sa-si permita glume una cu alta.

Intra incruntata, gesticuland spre usa.

-De ce pe usa ta scrie "Rachel Williams"? Am vrut sa fac cale intoarsa de cum am ajuns in dreptul ei.

-Nici nu intreba... pufnițâfnoasa, incercand sa isi faca de lucru cu prixul printre rapoartele pe care le avea in fata.

-Okey....enunta amuzata, stiind ca n-avea sa obtina nimic in plus de la ea.
Am venit sa discut cu tine despre congresul de la Paris de sambata asta. Vin medici renumiti de pretutindeni. Dr. York nu poate merge anul acesta si m-a rugat sa te iau cu noi in schimbul dansului. In sfarsit un doctor ce recunoaste meritele  unui rezident.

-Serios?  Chiar m-a delegat pe mine? 
Paru surprinsa. Nu se astepta sa ajunga sa-i fie recunoscute meritele intr-un timp atat de scurt. Cat se mai chinuise sa o aprecieze cineva si in spitalul in care lucrase inainte.

-Îhâm... eu zic sa o iei ca pe ceva bun. Nu tot timpul dr York acorda credite rezidentilor,  si mai ales dupa cateva luni. Ii facu cu ochiul. Iti dai seama?! Mergem la Paris!  Stai sa-mi exersez franceza! Sari in sus,  extaziata precum un copil mic.

Rachel se bucura sincer de reusita si la faptul ca ca participa la cel mai mare congres al medicilor.

Zambi. Parisul, taramul iubirii. Rowen n-avea decat sa se ascunda cat dorea, ea sigur se va bucura de aceasta vacanta.