Jocul destinului - Învață-mă să te iubesc din nou...

34

Ajunsesera de o saptamana acasa, iar acum parea ca totul intre ei mergea fenomenal de bine.
Noah se bucura de prezenta ambilor parinti, odata ce el si Rachel se mutasera la Rowen.
Isi aranjasera casa dupa bunul plac si intr-o armonie perfecta, incat nimic nu parea sa le strice buna dispozitie.
Mobilasera toate incaperile, utilasera tot ce era de utilat de la bucatarie, bai, living, camere si holuri, iar Noah isi putuse alege singur culoarea dormitorului sau si se bucurase nespus cand primise patul in forma de masinuta si covorul cu piste desenate pe care sa isi etaleze masinutele la curse cat mai lungi si mai captivante.
Primise chiar si masini noi si fusese atat de incantat de ele ca aproape ratase cina. La sfarsitul week-end-ului ii chemasera si pe cei patru bunici la un gratarel in familie. Erau rasete, veselie si priviri pline de iubire. Cand aflasera de casatoria lor făcută in graba, la betie, uimirea se citise in mod firesc pe fata lor doar pentru a pufni in ras cu toții imediat după o liniste mormântală.

La munca, fericita, Rachel incepu sa fredoneze in gand, un cântec cautand in fisele de internare. Cine ar fi zis ca acea casatorie facuta la betie, dintr-o prostie si sexul aveau sa fie atat de benefice pentru ea?! Era de garda.
Stacy, o asistenta cu care legase o amiciție frumoasa inca de cand venise, o vazu si se apropie de ea.

-Ei, care-i baiul? Vad ca iti priește viata de doamna Williams...o lovi in joaca cu propriul sold in soldul ei. Chicotira amandoua. Nu putea nega. Domnul Williams isi indeplinea datoriile cu stiucism.

Dora, asistenta sefa si Don, erau la biroul de recepție, nu departe de ele.
Auzisera discuția dintre ele.
Dora, femeie trecuta de 50 de ani, o adevărată mama pentru tot personalul, blanda si ferma cand era cazul, ii lua apararea desi stiau foarte bine toti ca erau doar glume intre colegi.

-Dar mai lasa fata! Uite ce bine ii sta cu ranjetul ala de la multa tavaleala...

Rachel se opri din cautat si nu isi putu abtine zambetul.

-Eh...ofta teatral, nu ma pot plange. Am parte de fericire, iubire si sex, mult, muult sex. Ii facu cu ochiul, razand cu toti.

Dupa ce mai cauta cateva minute, se dadu batuta, oftand ofticata.

-Ce s-a intamplat scumpo? O privi Dora ingrijorata.

-Nu gasesc dosarul pacientului de la camera 574. Stie cineva unde e Jess? Se opri din cautat si intreba in jur.

-Nup..

-Nu...

Rostira cativa oprindu-se din ceea ce faceau ca sa ii raspunda, apoi isi continuara munca precum niste robotei.

.......

In cealalta parte a orasului, negru de furie, in apartamentul inchiriat pe fuga, cu ultimii bani ramasi, din fotoliul alb din imitatie de piele, Tony stranse paharul de bautura cat putu de tare pana ce degetele i se albira pe suprafata sticlei modelate.

Nu ii venea sa creada ca pierduse totul doar pentru ca vrusese sa se culce cu o simpla femeiușca.
Femeiusca aia ii luase totul. Il denuntase la colegiul medicilor iar acum fusese demis din functie si pus sub urmarire penala. Politia avea sa il aresteze curand daca faceau legatura cu celelalte femei cu care se culcase folosind aceeasi metoda.
Toata munca lui, toate ofertele lui de angajare se dusesera pe apa sambetei din cauza acelei nenorocite. Nimeni nu il va mai angaja in veci!
Isi aduse aminte si de pachetul acela de muschi umblator, intitulat sotul nenorocitei.
Aflase camera in care fusese cazat si chiar in dimineata balului ii batuse la usa. Imediat cum raspunsese, se napustise asupra lui si il izbise in primul perete gasit. Si acum il dureau oasele in urma loviturilor. Sa nu mai zica de coastele ranite de pumnii durerosi ai matahalei. Il amenintase, iar el se simtise vulnerabil si lipsit de aparare.
Totul pentru cârpa aceea pe doua picioare. De ar putea sa ii intoarca serviciul....s-o umileasca si sa o injoseasca precum o facuse ea.... doar ca el o va face de mii de ori mai rau.
Ranji, lasand paharul si impreunandu-si mainile, ganditor.
Dar de ce sa n-o faca?! Asa o va rani atat pe ea cat si pe el in acelasi timp.