Jocul destinului - Învață-mă să te iubesc din nou...

15

Primisera o invitatie subita la o reuniune a claselor. Era ciudat dar anul acesta produsesera o incurcatura si chemasera generatia lui Rowen si generatia lui Rachel in acelasi an in loc de a trimite invitatii doar generatiei lui Rachel care trebuiau sa se intalneasca o data la 6 ani.
Dar bineînteles ca ei nu stiau asta.

Rachel se lasa convinsa de Jess sa mearga. Ea voia sa stea acasa in compania micutului ei. Mama ei i se alaturase lui Jess si spusese ca va sta ea cu cel mic.

-Haide, du-te! Noah va fi in perfecta siguranta cu mine. Si in plus, cum sa nu ma bucur ca stau cu el?!

Rachel zambi cand vazu ca mama ei isi adora nepotul.
Tatal ei nu spusese nimic. Isi citea ziarul si ii arunca ochiade lui Noah care se juca jos pe podea, in fata lui, cu niste masinute.

-Bine, fie! Dar Jess...

-Da...

-Tu si Logan sa nu pomeniti nimic, nimanui de Noah. Nu vreau ca el sa fie discriminat.

-Stai linistita. Ne vedem deseara! Spuse aceasta si dupa ce il pupa pe cel mic pe obrajorul stang, pleca grabita.

Rowen inca nu stia ce sa faca. Sa se duca? Sa nu se duca?
Rana incepea sa il intepe si isi dadu seama ca bandajul sau trebuia schimbat, iar rana curatata.

Oftand, puse mana pe telefon si apela. Dupa doua tonuri, o voce feminina ii se auzi.

-Alo! Familia Smith.

Cat Rachel se juca alaturi de Noah, facandu-l sa rada si pe tatal ei sa mustaceasca pe sub ziar, telefonul fix suna.
-Raspund eu! Spuse mama ei grabita in timp ce iesea din bucatarie, stergandu-si mainile unede de sort.
Rachel se intinsese si ea dupa telefon dar mama ei fu mai rapida si il lua, zambindu-i victorioasa.

-Alo! Familia Smith!

-Ooo...Buna ziua!

-Aha....da. Suntem acasa.

-Da... o sa vina unul din noi.

-Sigur! Stai linistit! O zi buna sa ai dragule! Saluta femeia vesela si inchise telefonul.
Se intoarse spre fiica ei.
Aceasta o privii incruntata.

-Cine se duce acasa la Lea? Se pare ca au nevoie de ajutor medical.

-Eu nu am chef. Spuse acesta dand inca o pagina din ziar. Sa se duca Rachel sau tu!

-Eu am mancarea pe foc! Ah! Mi se arde! Fugii repede in bucatarie cand simti miros de fum. Rachel du-te tu! Striga femeia din bucatarie, injurand de mama focului.

Aceasta ofta si se ridica.
N-avea chef sa faca pe doctora din usa in usa. Voia doar sa stea cu fiul ei. Era ziua ei libera pana la urma. Era sambata.

Bombonind, isi lua un cardigan pe ea si apuca trusa nu prea fericita. Merse asa cum era. Era deja seara si nu avea chef sa se schimbe de pantalonii ei scurti, comozi si nici de maiou. Nu avea nimic pe sub el. Ii era cald in casa.
Parintii ei chiar erau lenesi. De cand iesisera la pensie, nu mai voiau sa-si practice meseria.
Batu la usa dar nimic. Luminile din casa pareau aprinse dar nu se auzea nimic. Mai batu o data. Nimic.
Decise sa intre. Daca erau grav raniti si ea facuse asa degeaba?

Rowen sunase acasa la familia Smith. Ii spusese ca avea nevoie de ajutor cu o rana si aceasta, foarte draguta, ii spusese ca va veni unul din ei. Credea ca Rachel era la munca asa ca nu intreba de ea.
Zise sa isi faca un duş inainte de a-si schimba bandajul pentru a nu-l strica pe cel nou.
Cand iesi din duş, auzi zgomot in casa. Isi puse repede un prosop in jurul taliei si cu altul isi sterse parul in timp ce pari repede spre balustrada din apropierea scarilor. De acolo se vedea tot livingul de la parter.