Jocul destinului - Învață-mă să te iubesc din nou...

13

Ramasese peste noapte in spital.
Deja ura sa stea inchis aici. Il sunase pr Rodney si ii spusese situatia nasoala in care se afla.
Dis-de-dimineata se trezi cu el la uşa.

-Ce faci aici? Il intreba uimit de sosirea lui. New Jersey nu era la o aruncatura de baț.

-Eram in concediu, ma plictiseam acasa singur cu berea in mana in fata televizorului, iar ideea de a te vizita era mult mai tentanta decat tolaneala pe canapea.

Rowen rase amuzat dar fericit. Avea nevoie de cineva care sa ii aduca schimburi de acasa pentru o saptamana dar mai ales de un prieten. Nu avea pe nimeni prieten aici. Dar nici nu isi plangea de mila. Cel mai rau era ca iai lasase toti prietenii si camarazii in New Jersey.

-Esti de necrezut! Mai rase un pic scuturand din cap.

-Cum te simti?

-Ma înțeapă putin dar calmantele pe care mi le administreaza, isi fac efectul. Altfel ar durea ca dracu'.

-Sigur nu vrei altfel de remediu? Sigur gasim noi in orasul asta o puicuta care sa fie medicamentul tau. Hmmm... n-ar fi rau sa imi gasesc si eu unul. Zise el ganditor ciufulindu-si parul.

Rodney era un barbat aproape de 30 de ani, inca singur. Fusese logodit acum 2 ani dar rupse logodna cand isi gasi iubita inselandu-l cu cel pe care il crezuse varul ei de mult pierdut.
Rowen ii fusese alaturi luandu-i bautura din fata atunci cand observa ca era prea mult sau il incuraja si il impingea de la spate sa mearga mai departe. Si reusise. Cu greu, dar reusise.
Rodney nu era un barbat urat. Era cam cat el de inalt, corp atletic datorita antrenamentelor lor din armata, nas potrivit, ochi caprui, brunet si cu un simt al umorului foarte mare. Era isteț si se prindea repede de ceva.

Usa se auzi si pe a intra Rachel.
Rowen stramba din nas si se incrunta. N-o voia aici. Nu acum si nici alta data.
Lui Rodney nu ii scapa asta si se incrunta la randul sau dar catre Rowen.
Acesta statea pe canapeaua din fata patului si o privea pe frumoasa doctora ce intrase pe usa.
Ii verifica inca o data fisa luata din suportul de la capatul patului.

-Buna dimineata! Ii salutase ea cand intrase. Daca Rodney ii raspunsese cu un ranjet pe fata, Rowen era exact contrariul. Era serios si rece. Dur chiar. Ce ii facuse aceasta femeie de n-o placea?!

-Cum va simtiti astazi? Il intreba dupa ce termina de citit.

-Mult mai bine. Multumesc! Multumi Rowen politicos. Totusi, chiar daca o ura, nu putea sa fie necioplit.

-Ce medicamente ii administrati de il tineti asa cuminte? Sa stiu si eu ce ii pot face de acum incolo. Ma mir ca nu a plecat inca de aici. Rase Rodney pe seama lui Rowen.

Rachel il privi putin incruntata pe vizitatorul pacientului apoi pe pacient. Râse usor.

-Nu il bagati in seama. E nedormit si mai mult ca sigur ca va avea nevoie si el de niste medicamente cat de curand.

Rachel zambi. Barbatul de pe canapea incerca or sa o agate, ori sa i-o bage pe gat prietenului lui din pat. Nu ii displacea a doua varianta.

-Chiar daca v-as spune, pana la usa i-ati uita denumirea, asa ca mai bine il lasati in seama noastra. Zambi ea rautacios. Da. Fusese rautacioasa dar se pare ca tipul nu se supara. Dimpotriva, incepu sa rada.

Se uita la el.

-Vezi Ro....vru sa ii pronunte numele dar Rowen ii facu semne disperate sa taca din gura. Scutura cu mana dreapta in aer si pe cea stanga si-o du-se la gura cu degetul aratator ridicat, facand semn sa se opreasca. Se uita ciudat catre prietenul sau. Sigur nu ii facusera aştia aici ceva?!
Rachel se uita si ea ciudat catre tipul care lasase propozitia in aer, apoi se intoarse catre cel din pat care parea ca acum statea linistit si isi privea urat prietenul.

-Ma rog.... spuse ea, bagandu-si pixul in buzunarul de sus al halatului dupa ce completase ceva in fisa ce-o puse la loc.
N-o interesa si nici nu voia sa aiba de-a face cu cei doi.
Se apropie de Rowen si ii trase patura de pe el fara nici-o rusine, descoperindu-i picioarele. "Tipic Rachel!" Gandi Rowen, dandu-si ochii pete cap.
Desfacu usor bandajul si se uita la rana. Era ok. Nu vru sa o mai puna pe asistenta pe drumuri stiind ca era teroare cu pacienti gripati in spital, asa ca alese sa il bandajeze ea.

Lua dezinfectant si turna putin peste rana apoi tampona usor cu o foarfeca speciala in care tinea tamponul , curatând-o. Rowen sâsăi nervos si o prinse de mana.
Ea privi spre el, direct in ochii acea glaciari. Un curent ii pleca din crestet, coborand pe sira spinarii si in tot corpul, oprindu-se in stomac, acesta strangandu-se dureros.

-Imi pare rau dar trebuie sa o dezinfectez. Sopti ea printre buze atat de incet incat paru ca nici nu vorbeste.

Rowen ii dadu drumul usor la mana inca privind-o in ochi. De ce il atrageau ochii aceia minunati dar totusi, o parte din el inca o ura? De ce ii urmarea hipnotizat buzele acelea minunate pe care el le sarutase in trecut? De ce inca se simtea fermecat de ea?

Erau niste intrebari la care nu isi putea raspunde.

-De asa tratament sa tot ai parte! Nu in fiecare zi esti tratat asa bine, Wiliams! Rase Rodney pe seama prietenului sau. Nu mi-ar lipsi si mie un asa tratament! Continua el punand mainile sub cap si intinzand picioarele lungi. Voia sa il incerce pe Rowen.

Rowen marai si se uita urat spre prietenul sau care batea apropouri.

-Cred ca e cazul sa imi vezi locuinta prietene! Spuse acesta si se uita urat.

Practic se daduse la femeia lui! Stai! Ce dracu zicea?! Rachel nu era nimic pentru el. Doar vecina si se parea ca si doctor.

Rachel urmarise toata scena dintre cei doi. Pacientul ei tocmai ii luase apararea.

-Nu este nimic, eu tocmai am terminat! Spuse si isi puse ustensilele in dezinfectant. Isi verifica telefonul si pleca val-vartej, salutand in fuga.

-Cea fost in capul tau de te dadeai la ea?

-Ce e in capul tau de m-ai oprit din a spune ceva?! Se uita pe hartie. Mattew?! Pe bune? Cine e tipa? Se ridicase deja nervos in picioare cerand explicatii.

-Fosta mea iubita, ca sa spun asa... marturisi acesta, privind in alta parte.

-Ciudat pentru ca ea ori nu isi aminteste de relatia voastra, ori se face ca nu te cunoaste. Iar frate, scuza-ma ca iti zic ca sunt barbat dar daca as fi gay sau femeie, si eu te-as incerca!

Rowen il privi urat.

-Rodney, cu toate ca ma simt flatat de marturisirea ta, Rachel nu ma recunoaste.

-Poftim?!
Rowen doar se apleca dupa telefon si il debloca cautand in el. Il intoarse si ii arata o imagine cu el cand era in adolescenta.

-Asta esti tu?! Intreba uimit de schimbarea radicala petrecuta cu Rowen. El nu il cunoscuse asa. Il stia de 3 ani si clar nu aratase asa cand il vazuse.

-Dap...

-Eh...se putea si mai bine dar chiar esti diferit. Nu e de mirare ca tipa nu te mai recunoaste. De ce nu ii spui? Sigur ar fi limba dupa tine acum.

-Pentru ca e mai bine sa nu afle desi inevitabilul se va produce. Sunt vecinul ei.

Daca gura lui Rodney ar fi putut atinge fiziologic podeaua, acum clar era la parterul spitalului, si ei erau la 3.

-Ok... dar de ce nu ii spui? Vru totusi sa afle.

-Tu cum ai reactiona atunci cand inima iti e facuta praf exact cand esti pe punctul de a-ti marturisi cele mai profunde si pure sentimente?!

______________________________________
Bunaaaa!!! Stiu, sec, fara inspiratie. Incerc sa imi revin dupa ceva timp. Chiar vreau sa iasa ceva frumos la ce am eu in cap. Nu aveti idee cum va afla Rachel ca Rowen e chiar Mattew, pacientul sexi ce ii tot bantuie gandurile. Dar mai ales (...tobele, va rog...😁) cum va afla Rowen ca e tata.
Va spun doar atat: printr-o simpla greseala. 😂
Astept parerile voastre. Vreau sa vad la ce va ganditi pana mai public un capitol.
Va pup si va imbratisez cu drag!
❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤