Jocul destinului - Învață-mă să te iubesc din nou...

8

In seara aceea totul s-a sfarsit intre cei doi.
La nici o saptamana de la incident,Rowen n-a mai asteptat sa vada cum fata pe care o iubea il va injosi si il va terfeli in fata altora dupa bunul plac. Si asa o facuse cat fusesera doar ei doi. Mai mult ca un laş si manat de dorinta de a o lua de la capat, intr-un nou inceput, a plecat pe calea uniformei dorind sa faca ceva pentru el, pentru a se descoperi pe sine si pentru a cunoaste cu adevarat ce inseamna viata.

Rachel in schimb, ideea ca umilindu-l pe Rowen pentru a o lasa in pace, de a se feri de el dar mai ales de a-si feri inima de o posibila dezamagire, ii surasese cel mai bine in acel moment. Avea impresia ca doar asa, prin acele fapte, se va elibera de iubirea pentru el si de tot ce inseamna pentru ea. Credea ca daca procedase asa, o va putea lua de la capat, cu mintea limpede si inima intacta.
Credea ca mersul la liceu si distractile cu prietenii o vor face sa rupa orice legatura cu el.

Cât de amarnic se înşelase...

2 luni mai tarziu.

-Stii cand am pomenit de campionatul de fotbal feminin in fata intructorului? S-a inrosit la fata de furie si a zis ca el nu accepta sa mearga cu noi! Sa o luam pe doamna Parcklin.
Rase Jess cu gura pana la urechi, infulecand din cand in cand in timpul povestii. Domnul si doamna
-Mama, poti sa ii pui lui Jess portia mea? Eu sunt deja satula! Spune impingand farfuria si oftand plina.

-Rachel, dar abia te-ai atins de mancare!

-Sunt bine, mama. E doar o stare proasta, nimic altce... dar nu apuca sa termine ce avu de spus caci marii ochii, puse mana la gura si o lua la fuga spre baie cu tipetele speriate ale celorlalti in fundal.

-Rachel! Mama ei fu prima care ajunse la ea.

-Nu am nimic. Nu mi-a cazut bine mancarea. Atata tot! Crezu Rachel, si la fel preferara sa creada si parintii ei. Iar cand starile de grata ale lui Rachel se indesisera, ea le ascunse asta parintilor. I se parea ca nu are de ce sa-i ingrijoreze.
Si functionase. Pentru alte doua luni de zile cand aceasta, dupa ce vomita, ii cazu practic in brate mamei ei.

Cand se trezi, se vazu intr-un salon de spital cu parintii ingrijorati in jurul patului in care se afla. O perfuzie ii perfora mana, curgand usor prin venele ei, incarcand-o cu viata.

-Mama, ce caut aici?

-Ai lesinat, draga mea. Ai slabit foarte mult in ultimul timp. De ce nu ne-ai spus ca te simti rau? Daca ai vreo bacterie la stomac sau poate chiar gastrita? O mustra usor in timp ce ii mangaia parul. Isi iubea fiica. Era singurul lor copil dupa atatea sarcini pierdute. Dupa ce o nascuse pe ea, aflaser ca nu mai puteau avea copii si asta ii determinasera sa se bucure cat de mult posibil de unica lor raza de soare.

Rachel dadu sa isi linisteasca mama dar cand usa se auzi deschizandu-se, iar pe ea intrand doctorul de garda, colegul parintilor ei, toti amutira.

-Charles, ce are fiica noastra? Lua cuvantul Jerry, tatal fetei.

-O lipsa severa de calciu si vitamine si....ar fi mai bine sa citesti tu restul. Spuse usor rusinat si ii inmana foaia femeii de langa el. Ii era rusine sa le dea vestea celor doi colegi ai sai. Erau prieteni buni de ani de zile, iar faptul ca fiica lor ramasese insarcinata la o varsta asa frageda, nu cadea prea bine in ochii lumii.

-Da, vad...lipsa de calciu, fosfor, magneziu, zinc, vitaminele B1, B3,B6....aha....C, si....esti insarcinata! Felicitari! O spuse impersonal, ca unui simplu pacient. Doar ca mai apoi realiza ca de fapt pacientul era chiar fiica ei de 17 ani jumatate.
Stai, ce?! Cum sa fi insarcinata?! Rachel!
Femeia vazu rosu in fata ochilor.

-Ce?! Repetara atat sotul ei cat si Rachel.

-Nu se poate, trebuie refacute! E strigator la cer! Nu se poate ca fiica mea sa fi ramas insarcinata ca ultima prostituata cu un coate-goale.

-Jerry, fiind vorba de fiica voastra, l-am refacut de 2 ori. Acelasi rezultat. Imi pare rau. Spuse cu regret doctorul.

Jerry isi duse mana catre frunte, frecand-o constant chiar daca se inrosise si oftand la fel de des.

-O sa faca avort! Da! Asta o sa faca Nu permit ca fiica mea sa isi riste viata pentru copilul unui nemernic. Deja se plimba de colo pana colo.

Rachel in tot acest timp lasase capul in jos. Nu se clintise din pozitia de sezut. Mama ei deja o privea dezamagita, cu lacrimi in ochi.
Nu se putea ca micul ei ingeras sa isi distruga viata.

-Jerry....um....avem o problema. Amandoua ridicara capul spre doctor, pe cand Jerry se opri din ceea ce facea si il privi si el la fel de incurcat.

-Ce ar mai fi?! Spuse retoric Jerry care fierbea.

-Nu se mai poate face avort. A depasit deja perioada de 4 luni. Nu cu mult dar a depasit.

-Ce?! Se uita spre doctor apoi spre fiica lui si tipa. Esti insarcinata de 4 luni?! Deja fierbea de nervi.

-Jerry, linisteste-te! Il prinse sotia lui de umeri, incercand sa il calmeze.

-Il vei da spre adoptie si iti vei continua studiile!

Rachel facu ochii mari. Deja era in şoc de la aflarea vestii ca era insarcinata, ca mai apoi, una dupa alta sa afle ca nu mai putea face nimic in privinta copilului din pantecele ei, iar tatal ei sa o oblige sa dea spre adoptie copilul.
Isi infasura mainile in jurul abdomenului ca si cum si-ar proteja copilul de decizia nemiloasa a tatalui ei. Nu stiuse cum se putuse intampla ca ea sa fi ramas insarcinata. Se protejase.

-Rachel!! Tipa tatal ei catre ea. Zii ceva!

-Nu imi voi abandona copilul! Spuse ferm, inclestand pumnii si infruntand privirea manioasa a tatalui ei la aflarea raspunsului ei. Mama ei nu zisese nimic pana atunci, si nici acum. Doar privea ganditoare, lacrimi curgandu-i pe obraz.

Avea sa isi creasca copilul. Nu voia sa traiasca toata viata ei cu regrete.