Jocul destinului - Învață-mă să te iubesc din nou...

14

Rachel țâşnise direct spre baie cand plecase subit din camera pacientului.
Cat statuse atat de aproape de el ca ii simtise caldura corpului, acea caldura molipsitoare care o chema si toate simturile ii intrara in alerta. Mainle mai ca incepusera sa ii tremure. Bine ca el fusese mai atent la prienenul sau decat la ea.
Se vedea clar ca ziua ca acest barbat nu o placea dar nu intelegea de ce. Si mai ales, de ce maraise cand prietenul sau se daduse la ea?
Se privi in oglinda. Era toata rosie la fata.
Usa se deschise si intrara doua asistente razand. Cele doua parura ca nu o vazusera.

-Ah...cat imi place munca asta uneori... De ce nu vin mai des pacienti ca cel de la 303?

303? Ala era pacientul ei problema.

-Cum sa uiti asa frumusețe? Doamne ce zambet are...

-Si cat de frumos e... Oare o avea iubita?

-Sa speram ca nu caci eu ma bag. Ah.. la cat de bun e, n-are cum sa nu te satisfaca in pat.

Zambet?! Ei nu ii zambise nici macar o data si cu astea doua se si bagase in seama.

-Numai o privire la trupul lui gol si pun pariu ca ai orgasm.
Continua cealalta si Rachel nu mai suporta sa le auda barfind.

-îhmmm...isi drese glasul si cele doua se oprira si se uitara spre ea cu ochii mari.

-Ouuu.. ne scuzati!  Spusera amandoua o data.

-Sunteti aici sa ajutati oamenii, nu sa va cuplati cu cine e mai bun! Aici nu e casa de intalniri!  E un spital, pentru numele lui Dumnezeu!  Spuse Rachel nervoasa si trecu rapid pe langa cele doua, lasandu-le cu privirile in jos, rusinate.

Nu stia ce o enervase mai tare.  Fie din cauza ca le auzise pe cele doua vorbind asa, fie ca un anumit pacient nu ii dada si ei astfel de atentie.

Nu. Clar trebuia sa stea departe de gandurile astea.
Ea avea un copil pana la urma. Nu putea sa se comporte ca o adolescenta in calduri. Avea o fiinta care depindea de ea si doar de ea din moment ce tatal lui nu stia de existenta lui.

Isi reveni in fire si pleca la alte saloane. Avea sa isi termine treaba astazi si sa isi scoata fiul la plimbare.

Rodney nu mai stia cum sa reactioneze la cele aflate.

-Si ce ai de gand sa faci? O lasi balta?

-Fii serios Rod! Nu suntem in filmele cu final fericit sau in cartile de dragoste!  Asta e viata reala! Ea are deja pe altcineva si eu oricum am acumulat prea multa ura in anii astia ca sa ma mai tin dupa fundul ei.
Fiecare isi vede de viata lui si gata!

-Nu imi vine sa cred!  Tu nu esti genul ala care sa se dea batut asa usor. Si mai ales in privinta fetelor. Ai uitat cum ni le suflai de sub nas pe cele mai frumoase doar cu doua cuvinte si un zambet?! Si ai avut femei, nu gluma.

Rowen zambi automat.  Isi aduse aminte de nenumaratele aventuri si de lacrimile unora dintre fete, a doua zi dupa ce se imbraca si pleca, lasandu-le balta.

Le zambise catorva asistente si isi permise sa le analizeze obraznic dar parca atunci cand Rachel aparea in peisaj, i se taia tot elanul si avea ochi doar pentru ea. Simti cum amicul lui din pantaloni da semne doar gandindu-se la micul ei decolteu pe care il vazuse cand se aplecase sau la fundul bombat si indrazneț pe care si-l etalase cand plecase.

-Rod... eu cred ca am o problema! Se trezi vorbind.

-Pai? Ce s-a intamplat? In chestiona prietenul lui, usor speriat dupa ce, in tot acest timp cazuse pe ganduri.

-Cred ca inca vreau sa o tavalesc pe doctora asta! 

Rodney incepu sa rada sanatos.

-Clar ai o problema. Eu plec sa iti aduc haine de schimb. Vorbim mai incolo.

Dupa ce Rodney se intorsese si  ii adusese hainele, mai statuse doua zile cu el. Plecase in dimineata aceasta.

Cu Rachel parca nimic nu evolua si se enerva peste masura.

-Felicitari domnule! Astazi te vom externa! Se pare ca rana ta se vindeca repede si nu ai nevoie de supraveghere. Ii spuse ea semnand foile.

El nu putu sa nu fie mai bucuros de atat.

-Va trebui sa vii la pansat in fiecare zi si sa iei medicamentele pe care ti le-am prescris aici!  Spuse si ii inmana o hartie.

-De pansat nu va fi nevoie! Zambi el viclean cu o sclipire in ochii lui frumosi. Rachel se uita curioasa.

-Cum asa?!  Bandajul trebuie schimbat.

-Am o vecina care va fi mai mult ca sigur incantata sa ma bandajeze. Adauga el ridicandu-se din pat si sfidand-o cu inaltimea lui. Era asa aproape de ea. Inghiti in sec cand il vazu in toata splendoarea sa. Nu purta tricou. Se intinse dupa unul si ea putu sa ii observe cum muschii lui se contractau la fiecare miscare facuta. Rowen o privise cu coada ochiului cum aceasta ramasese blocata pe el. Zambi. Se pare ca nu ii era deloc imuna asa cum crezuse el.

-Prea bine atunci! O zi buna sa aveti! 
Ii ura ea, facand stanga imprejur si expira puternic tot aerul acumulat in plamani. Uitase sa respire cand acesta se apropiase si mai tare sa isi ia pantalonii de pe scaun care se aflau chiar in spatele ei.

Se bucura ca avea sa scape de el dar gandul ca o refuzase in detrimetrul vecinei lui mult prea incantate ca se va ocupa de el, o oftica si mai tare.

Cand isi termina tura, se duse glont acasa.

-Mami, mami!  O intampina fericit piticul, inca de la intrare. Ea lasa sa ii cada tot din brate si se apleca, deschizand bratele larg, luandu-l in brate si invartindul. Ii saruta intr-una capşorul acela micut si frumos. Nu se mai satura de copilasul ei. L-ar fi strans mereu in brate si l-ar fi pupacit la orce ora.
Pentru astfel de asteptari, ar fi venit si in genunchi acasa.

Rowen se instalase si el destul de comod in casa.
Cand isi vazu camera pentru prima oara dupa atatia ani, stramba din nas. Trebuia sa schimbe tot de aici.

Pana atunci dormise la parter, intr-o camera de oaspeti.

Puse mana pe telefon si isi cauta un nou mobilier pe care il si comanda. Avea sa ajunga in dupa-amiaza asta.

Mama lui Rachel o intampina si ea si o lua in brate.

-Astazi am fost la gradi! Spuse Noah entuziasmat de prima lui zi de gradinița. Tocmai acum ii  fusese acceptat transferul. Dat fiind faptul ca erau la sfarsitul lunii lui aprilie, iar inscrierile nu se faceau asa usor.

-Si cum a fost? Intreba vesela, vazandu-l asa fericit. 

-Mi-am facut prieteni, iar doamna e frumoasa! Spuse el visator, iar cele doua femei rasera impreuna.

Un zgomot le atrasese atentia.

Se uitara pe fereastra si vazura ca familia vecina facea schimbari. Un camion era aici, mobila era scoasa din casa de niste muncitori, in timp ce slta era bagata. De la etaj se auzeau zgomote.

-Se muta cineva aici?! Intreba ea curioasa.

-Cred ca Mark si Lea isi redecoreaza casa. Nu i-am mai vazut de o saptamana. Or fi trimis pe cineva sa o faca pana se intorc ei.

-Si fiul lor? Curiozitatea vorbi in locul lor. Mama ei rase.

-Pe Rowen nu l-am mai vazut de cand a plecat acum 6 ani. Nimeni nu mai stie nimic de el. Lea mi-a spus ca e in New Jersey. A studiat acolo si si-a gasit de munca. Zicea ca el ar vrea sa ramana acolo. Ei se duceau in vizita la el.
Ea dadu din cap intelegatoare inca privind intrarea casei lor. Barbatii carau mobila de zor, nebagand pe nimeni in seama.

Clar, Noah nu isi va cunoaste niciodata tatal.

🌸🌹🌺🌸🌹🌺🌸🌹🌺🌸🌹🌺🌸🌹🌺

La multi ani de mărțişor si o primavara frumoasa va doresc dragii mei!
Incet incet ma apropii de ceea ce imi doresc eu cel mai tare. Cum credeti ca va reactiona Rachel cand va afla cine este misterioasul ei pacient? Dar ce credeti ca va face Rowen cand va afla ca are un copil?
Va imbratisez cu drag si sper ca primavara sa aduca odata cu ea numai bucurii.
😊😘😘❤❤❤❤❤