Jocul destinului - Învață-mă să te iubesc din nou...

23

Rowen era furios din cale-afara. Nervii lui atinsesera deja beculețul rosu si daca asta ar fi fost fizic posibil, sigur scotea fum pe urechi si nari.

Rachel era la fel de nervoasa. Se intoarse spre Steven si il plezni cat putu ea de tare. Numai din cauza lui i se intampla ei asta.

-Niciodata, dar niciodata sa nu te mai atingi de mine! Nu cred ca ti-am raspuns vreodata avansurilor ca sa iti permiti sa ma saruti!  Felicitari! Tocmai mi-ai distrus viata!  Si ii mai dadu o palma tot peste acelasi obraz.

Rowen zâmbi pe sub mustati cand il vazu pe măscărici palmuit dar tacu. Nervi ii trecusera oarecum,  vazand cum il respinsese pe acel tip,  dar nu uitase cum specimenul o cuprinse in brate si cum ii sarutasera buzele acelea apetisante dupa care tanjise el o buna perioada din adolescenta.  Se intoarse si pleca spre Noah pentru a-l lua acasa la el. Timp de o saptamana isi cautase o casa doar pentru el si o gasise. Ieri se mutase in ea. Mai avea cateva camere de mobilat si aranjat, si lucruri de despachetat dar oficial era mutat. Asta-seara planuise sa doarma acolo. Doar dormitorul lui,  baia si o parte din bucatarie fusesera gata.

Rachel se tinu dupa Rowen. Il lasase pe prostovanul acela tinandu-se cu mana de obraz, rosu tot la fața si incapabil de a mai spune ceva. Cateva asistente privisera scena,  razand infundat cu mana la gura si susotind noua barfa.

-Ce crezi ca faci? Unde crezi ca te duci cu copilul meu? Il prinsese de mana. Rowen privi atingerea ei, apoi o privi pe ea.

-Copilul tau e si al meu! De acum inainte se va afla in custodia mea. Multumeste-i celui cu care te sarutai. Am facut poze. Minți el cu nerusinare. Avea sa o invete minte.

-Ce?! Dar nici macar nu sunt impreuna cu tipul ala! El m-a sarutat!  Ma agaseaza de saptamani bune incercand sa ma prinda singura!

-Zău?! Din exterior a parut altceva. Isi continua el şarada desi acum ca se gandi mai bine, povestea ei avea sens. Il vazuse pe acel pacalici cum o tinea strans de umeri.

-Rowen!!!Daca as fi vrut sa imi refac viata, departe de tine, nu crezi ca as fi facut-o deja?!

Rowen se opri si se intoarse spre ea.

-Poate nu găsiseşi persoana potrivita. Ce stiu eu?! Si pleca spre locul unde o intalnise cu acel mascarici. Trebuia invatat o lectie. Se daduse la mama copilului lui. Nu tolera barbatii josnici care agasau femei.

Rachel ofta si isi dadu ochii peste cap, ducand mainile in sus de exasperare, apoi il urma. Sigur punea ceva la cale.

Rowen il gasi pe pacalici tocmai cand voia sa plece. Se asigura ca nu e multa lume in jur  si se apropie de el.
Il prinse de gulerul camasii si il tara spre primul birou gasit liber.

-Te crezi barbat de te dai la femeia altuia?

-Ce? Era aproape lesinat de frica.

-De ce te-ai dat la Rachel? De ce ai sarutat-o?! Mai avea putin si spumega. Privirea ii era aspra si maxilarul inclestat. Tot corpul era incordat. 

-P...pen-pentru ca e frumoasa. Si din moment ce nu era cu nimeni...

-Stiai tu ca nu era cu nimeni?

-Pai nu prea povesteste nimanui de viata ei... Asa ca am zis sa incerc.

-Si-ai luat-o sa o saruti cu forta?!

-Pai...da?

-Nu stiai ca femeia asta iti e interzisa? Daca ai vazut-o ca nu iti raspunde avansurilor o fi avut motivele ei. Vrei sa ti le spun?
Dadu sa spuna nu dar pumnul ridicat a lui Rowen il facu instant sa se răzgândească.