Capitolul 7

199 5 0
                                    

Alexandra insista la sultan in cotinuare.Dar acesta tot o impingea,pana cand satul de comportamentul ei tembel,o plezni de ii suna apa in cap.Ea cazu la pamant intr-un planset asurzitor.Ibrahim se ocupa de ea,dupa ce sultanul parasi celula.Sultanul nu voia sa o mai vada niciodata asa ca ii spuse lui Ibrahim sa o duca undeva departe.Zis si facut.Dimineata in zori,el o lua,impreuna cu 4 garzi.Si o du-se intr-o padure,legata la ochi si maini.Ea se zbatea din rasputeri sa scape.Dar degeaba.Ajunsi in padure,Ibrahim o arunca intr-un sant.

La palat.Suleyman se du-se la sultana-mama si o anunta-se ca nu va mai fi niciodata insultata astfel de o sclava amarata.El ii povesti-se care a fost soarta rusoaicei.

-Bravo fiul meu!a spus sultana,radiand de fericire.

Hatice era langa ea,si o intrebase de ce a primit aceasta pedeapsa, rusoaiaca.Sultana-mama nu ii vru spune adevarul.Doar zambi si ii zise ca erau prea multe cadane in harem si ea era oricum obraznica,asa ca nu e pacat de ea.Suleyman se gandi pe moment ca ar fi potrivit sa isi gaseasca alta cadana cu care sa isi petreca noptiile.Ii spuse ideea aceasta sultanei si o intreba daca nu ii poate recomanda una.Ea raspun-se:

-Ce ai zice de favorita ta,Mahidevran.Saraca,plange incontinuu dupa sultanul ei.

Suleyman se gandi ca ar fi totusi o idee buna.Si poruncise ca la noapte sa fie pregatita.

Intretimp,in padure,Alexandra zbierea de suferinta.Dar nimeni nu o auzea.Ea era ranita umpic la genunchi dupa cazatura.Reusi sa isi ia bucata de material de la ochi.Si cand vazu unde o arunca sultanul,in care sadi un fir de sentimente.Incepu sa urle mai tare.Santul era abrupt.Iar cu mainiile legate nu putu face mare lucru.Ea se aseza pe pamantul umed si rece.Incepu sa mediteze.Sentimentele ei de a deveni sultana se aprinsesera iar.Pentru ca nu voia sa mora ca si un animal.Dar de data asta nu voia sa devina sultna doar ca sa supravietuiasca,ci sa se razbune.Initiativa ei este acuma de a distruge dinastia.Ii va distruge pe toti,fara mila,in chinuri.Alexandra se gandi un timp.Dupa care o furie aparu.Cu cat se gandea mai mult cu atat era mai nervoasa.


Suleyman-Sub puterea iubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum