Suleyman-Sub puterea iubirii

Capitolul 14

Ibrahim sari din soc.Cand a vazut ce se petrecea,evident,nu a observato pe Alexandra fugind de acolo.El a alergat in graba catre usa principala.Direct spre scariile care duceau la balconul cu pricina.Maria Sa se uita la Ibrahim,parca invinuind-ul pentru ceva care nu a putut el controla.

Dar Ibrahim parca ignora privirea aceea pe care nu o intelegea de ce era acolo,si o luase in brate,strans cat putu el de tare,pe Esma Nur.Esma Nur la momentul acela a izbugnit in hohote de plans.Dar Ibrahim era indiferent.Nu e un secret pentru el,ca nu o iubea nici macar umpic.Si daca ar fi murit,ar fi avut o eliberare.

-Totul v-a fi bine,draga mea.Zise Ibrahim balbaindu-se.Spunemi,cine ti-a facut asta?

Totusi era un soc pentru toata lumea,el nu vroia ca biata fata sa aiba chiar asa o soarta.

-Nu stiu nimic Ibrahim.Nu am vazut cine mi-a...

-...Bine e destul,trebuie sa te odihnesti de la asa un stres.Mai in siguranta esti intr-o camera pazita.

-Ai dreptate,poate am sa ma retrag.

Esma Nur e o fata simpluta,fara prea mult caracter.Ea era indragostita de logodnicul ei.Asa ca il asculta,de frica sa nu il piarda.

Facu o plecaciune in fata Marie Sale,iar pe Ibrahim incerca sa il sarute,dar el o luase din timp de fata si o saruta pe obraz.Apoi ea sa retrase cu dezamagire.

-Pargazule!exclase Maria Sa.Ce inseamna toate acestea?

Ibrahim tresari si se intoarse catre Suleyman:

-Ce anume Maria Ta?

Il cuprinsese de ambii umeri.

-Cumva nu esti fericit cu femeia pe care ai aleso?

-Nu.Cum sa indraznesc?Doar Maria Ta mi-a daruito.

-Era printre cele pe care ti-am daruito,tu ai aleso pe Esma Nur.

-Dar de ce spuneti asta?Eu o respect si o iubesc pe cea cu care m-ati onorat sa imi fie viitoare sotie.

-Poate ar trebui sa iti arati mai mult faptele de cat niste simple vorbe fara semnificatie.Esma nur era sa moara astazi.Trebuie gasit faptasul de indata.Un asemenea om e foarte periculos sa fie in palat.

-Da Maria Ta...

-...Tu ai sa iti arati interesul fata de ea,investigand situatia si sa gasesti criminalul.

-Cum credeti de cuvinta Maria Ta.

Cu astea fiind spuse,Suleyman il batu pe umar,parca iertand-ul si pentru fapta pe care a comiso cu Alexandra.Sau cea pe care o specula ca s-a intamplat.Se pare ca era nevoie de asa o intamplare ca el sa scape.Regele se retrase,iar toti evident,au facut o plecaciune.

Ibrahim era socat si nervos de sarcina pe care i-o acorda-se Suleyman.Chiar nu avea pic de interes in legatura cu criminalul logodnicei lui.Pe care nu o iubea nici macar umpic.Nu isi vedea viitorul,doar cu o singura femeie.Sultana Hatice.Pe ea o putea iubii la infinit.Simtea ca plutea in Rai,cand o vedea.Mai ales cand sultana se plimba atat de gingasa prin gradina.Floriile care o inconjurau,cand trecea pe acolo,o facea sa arate ca o zana,pentru el.Era fermecat de sclipirea aureii ei.In ciuda a tot ce s-a intamplat cu Alexandra,el nu a fost constient.A fost coplesit de viclenie.Nu s-a gandit nici o clipa la consecinte.

Ibrahim si toata lumea de acolo,s-au raspandit care pe unde a avut treaba.El a inceput sa umble in gol.Se gandea obsedat de ce trebuia sa faca.Asa o sarcina il depasea.Un simplu ingrijitor de cai,sa poata el gasi un criminal?Cine era el?Ce putere,ce influenta avea el ca si persoana de rang mic?Nici una.Se gandea daca nu v-a reusi sa ii indeplineasca porunca sultanului.Atunci oare il va pedepsi?