Capitolul 11

160 3 3
                                    

Ibrahim era speriat.Nu stiu in acel momen ce sa faca,mai exact.Ori sa fuga inapoi subtil,fara ca sa il vada cineva,ori sa isi accepte soarta ca v-a muri.Sta un timp si analizeaza situatia.S-a decis.Isi ia inima in dinti si merge inainte cu barbia ridicata.Suleyman il vede de la departare, pe fata lui se poate citi mirare,furie si dezamagire.Suleyman stia ce pedeapsa se acorda tradatoriilor.Dar cum putea sa il pedepseasca.Cand Ibrahim l-a salvat pe Maria Sa de la moarte,nu de doua ori ci de multe ori.Sau cand povesteau despre marii domnitori, mai demult pe vremea cand Suleyman era doar un print.Nu avea decat o singura optiune,si anume sa nu il abordeze direct cu moartea,sa vorbeasca cu el.Fiindca Suleyman il iubea pe Ibrahim mai mult de cat pe propria mama.Socant dar adevarat.

-Maria Ta?spuse Ibrahim pe un ton ragusit.

-Pargazule,i-ati calul si intoarcete la palat.zise el pe un ton sec si monoton.

-Am inteles Maria Ta...

-Leag-o pe rusoaica si pune-o pe un cal.

Toti trei erau socati.Ibrahim,pentru ca Maria Sa era prea calm pentru situatia in care se afla,Alexandra la fel,iar Suleyman pentru ca nu stia ce pedeapsa sa ii dea.Se gandea si la rusoaica.Ce sa faca cu ea?Erau prea multe de decis....................

Suleyman-Sub puterea iubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum