Ziua in care mi-ai zâmbit #2 (Seria Pana la sange)

17. Cat de buna e tinta ta?

Weston

Eram pregatit sa omor pe oricine s-ar fi gasit pe partea cealalta a usii aleia. Ce-i drept, nu ma asteptam sa-l văd pe Daniel care venise sa imi spună ca tata vrea sa ma intorc de urgenta acasă si sa termin cu prostiile. Nu știu cum aflase unde eram si ce faceam, dar nici nu mai conta.
Era o noua zi, o noua posibilitate sa ii deschid ochii Amirei fara sa o pun pe fuga. Ce puteam sa-i spun? Știi, iubire, șansele ca eu sa nu te vreau sunt mai mici decat șansele lui Reece de a deveni o persoana simpatica. Am vrut-o ani de zile, chiar si atunci când n-aveam nici un motiv sa o fac. Dacă ea sau oricine altcineva isi imagina ca asta o sa se schimbe vreodata atunci nu ma cunosteau.
Am coborât in sufragerie ciudat de bine dispus data fiind toată agitatia de seara trecuta. Discutia cu Amira ramasese in aer, tata era foc si para pe mine, Reece avea si el probleme pentru ca ma ajutase dar ce mai contau toate astea dacă Amira imi promisese ca n-o sa mai încerce sa fuga?
Toată familia Da'Vierr era in jurul mesei. Amira nu era.
-Buna dimineața, mult iubita mea familie. Cum ati dormit noaptea trecuta? Am întrebat ceremonios așezându-ma pe scaunul liber de langa Reece.
Nimeni nu s-a deranjat sa imi răspundă dar tata si fratele meu mai mare au avut mărinimia de a-mi arunca câte o privire deloc draguta.
Bine, poate ca ar fi trebuit sa-mi tin gura.
-Amira nu coboara? Am întrebat incercand sa ma uit peste masa la Josie.
A evitat sa se uite la mine.
-Amira nu are voie sa iasa din camera ei, l-am auzit pe tata.
L-am auzit dar nu l-am inteles. M-am holbat cateva clipe la el timp in care am tot sperat ca informatia o sa se aseze in mintea mea. Nu s-a intamplat.
-Cum adică? Am întrebat incruntat.
-Adică, incepu tata, Amira o sa stea in camera ei iar tu n-o sa te apropi de usa aia.
-Tot nu înțeleg.
-Weston, nu vreau sa te mai văd langa ea, imi spuse tata ridicand din umeri. Dat fiind ca nu poți sa stai departe de ea, o sa o tin pe ea departe de tine.
-Nu știam ca ținem prozonieri, am comentat incruntat si absolut furios.
-Nu ținem prizonieri, dar e singura si cea mai simpla metoda prin care sa ma asigur ca nu mai faci nici o tampenie.
-Nu e deloc simplu, l-am contrazis imediat. Pentru ca usa aia n-o sa ma tina departe de ea si nici avertismentele tale.
-O sa ma nesocotești? Intreba tata perplex si nu prea increzator. Pentru o femeie?
Răspunsul ăla era atat de evident incat nici macar n-ar fi trebuit sa ma deranjez sa raspund.
-Da, am spus simplu. Si dacă nu îți place atunci o sa o iau pe Amira si o sa plecam de aici.
-Weston, nu știi ce vorbesti, pufni tata in batjocura. Ali...
-Ali Hadi nu mai are nici un cuvant de spus in ce o priveste pe Amira. Nici tu sau Reece sau altcineva din familia asta nu are. E a mea. Eu o sa hotarasc ce se întâmpla cu ea.
-Nu e o poșeta, Wes, imi atrase Josephine atentia ridicându-si privirea incruntata spre mine.
-Weston, nu gândești limpede. Ești atat de prins in ce simti pentru ea incat devi neglijent si te pui in pericol. O sa stai departe de ea, spuse tata hotărât, uitându-se direct in ochii mei.
-Sa fiu al naibi dacă o sa stau, i-am spus printre dinti.
M-am ridicat in picioare atat de brusc incat am daramat scaunul, facand-o pe Alice sa icneasca speriata. M-am intors si am pornit spre scări ignorand pe toată lumea care striga după mine. Chiar aveau impresia ca o sa inghit porcariile alea? La naiba, opt ani facusem orice imi stătuse in puteri ca sa-mi alimentez dorințele si nebunia ce-o aveau ca epicentru pe femeia asta. Acum pusesem mana pe ea.
Era a mea.
Trupul ei era al meu. Fusese goala si doritoare sub mine si deasupra mea. Numai un nebun ar fi încercat sa mi-o ia după așa ceva.
-Deschide! Am strigat lovind cu pumnul usa in spatele căreia era Amira.
-Nu pot, veni răspunsul de pe partea cealalta a usii.
-Nu ai cheie?
-Ba da, dar tatăl tau...
-Ma doare fix in cot de ce zice tata, am anuntat-o furios. O usa prapadita n-o sa ma oprească sa intru. O deschizi tu sau o deschid eu?
O clipa mai tarziu am auzit miscare in interior si apoi cheia rasucindu-se in broasca. Am năvălit înăuntru ca o tornada cand usa a fost descuiata si m-am năpustit asupra ei cu sălbăticie. I-am infasurat talia cu o mana si am lipit-o de mine, in timp ce cealalta mana mi s-a incalcit in parul ei.
Parea surprinsa, dar a fost cu adevarat socata cand am sarutat-o lung si apăsat si insistent pana cand s-a înmuiat in mainile mele ca plastilina. I-am prins fundul in palma si am stras, facand-o sa geamă. Rahat. Eram atat de pregatit si dornic pentru ea incat era aproape jenant.
-Fa-ti bagajele, i-am cerut printre săruturi.
-N-am nimic la mine, imi aminti ea gafaind, prinzandu-se cu ambele maini de umerii mei.
-Atunci plecam acum, am anuntat-o, dar n-am făcut nici un pas ca sa ma mișc.
-Unde mergem? Ma intreba îndepărtându-se putin ca sa se uite la mine si rupând sarutul.
-Acasă, i-am spus simplu, ranjind
Ma asteptam sa comenteze, sa se certe, sa refuze si sa opună rezistența. Tot ce a făcut când m-am îndepărtat de ea a fost sa-si netezească parul cu ambele maini si sa ma ia de mana. Am aruncat o privire asupra mainilor noastre împreunate si am strans-o mai tare.
Sa fiu al naibi dacă n-as putea sa fac orice atâta timp cat ea ma tine de mana. Orice.
Am ieșit din camera ei, am traversat holul si am coborât. Nu ne-a așteptat nimeni la baza scarilor si usa din fata era descuiata. Poate parea prea ușor, dar eu știam mai bine. Tocmai ma bagasem in aproximativ un milion de probleme, știam asta si tot nu putea sa-mi pese mai putin de atat.
-Ce se întâmpla, Weston? Ma intreba Amira precauta când amandoi am urcat in mașina.
-Nimic, i-am spus privind alert in toate partile.
-Nu sunt idioata, imi atrase ea atentia. Spune-mi despre ce e vorba.
-Nimic, Amira, am spus din nou accelerând spre șoseaua principala. Totul e in regula. M-am plictisit de casa asta, atâta tot, am spus incercand sa ridic relaxat din umeri.
Nu credea o iotă din ce ii spuneam, bineînțeles. Nu voiam sa ii spun despre discutia cu tata si toate porcariile pe care le spusese. Niciunul dintre noi nu a vorbit prea mult pe drumul pana in LA.
          -Putem sa vorbim? Ma intreba când am intrat împreuna in apartamentul meu.
           -Mai tarziu, am spus peste umar pornind in fata ei, in cautarea armelor pe care le ascunsesem prin toată casa.
          Patru. Toate patru asezate pe masa din bucătărie.
          -Cat de buna e tinta ta? Am întrebat-o când a intrat sovaind.
          -Presupun ca e groaznica. N-am tras niciodată cu arma, spuse fara sa se apropie prea mult. Ce se întâmpla, Weston?
          -Maine mergem la cumpărături, i-am spus ignorand intrebarea ei. Si apoi o sa te invat sa tragi cu arma si cateva mișcări de auto-aparare.
          -De ce? Ma intreba din ce in ce mai frustrata. De ce trebuie sa știu sa ma apar si sa trag cu arma? Nici macar nu vreau sa invat așa ceva!
          -Trebuie sa îți spun ceva, am anuntat-o tragand aer in piept. Trebuie sa vorbim despre ceva, defapt.
          Amira nu facu decat sa se uite la mine lung apoi clatina din cap si se rasuci pe calcaie, pornind spre sufragerie. M-am dus val-vârtej după ea.
          -Trebuie sa vorbim, Amira, am spus din nou mai apăsat.
          -Te prefaci ca nu ma auzi când te intreb ceva. O sa ma prefac si eu ca nu te aud când spui ca vrei sa vorbim, ma anunta senina.
          Am prins-o de brat si am rasucit-o spre mine.
          -O sa vorbim, i-am spus in fata printre dinti.
          -O sa imi răspunzi la intrebari?
          -Ajungem si acolo, am asigurat-o impingand-o spre canapea.
          -Atunci vorbește, Weston, imi spuse ridicand barbia a sfidare.
          M-am apropiat de ea si am tras-o spre mine, am sarutat-o si am pierdut controlul. I-am ridicat hanoracul ai mi-am plimbat mainile pe spatele ei, innebunit. Exact așa ma simteam, nebun de legat. Nu știam ce naiba fac.
          -Spune da, am implorat-o mutându-mi buzele pe gatul ei.
          -La ce? Ma intreba lasandu-si capul pe spate ca sa-mi ofere acces mai ușor.
          -La tot, Amira, am murmurat sărutându-i pielea. Muta-te cu mine, da-i naibi pe toți, i-am cerut fara sa ma gândesc. Fii a mea.
          -Sunt deja, spuse tragandu-si hanoracul peste cap.
          -Nu așa, am murmurat coborându-mi gura spre decolteul sutienului ei. Nu numai așa. Cu totul.
          Amira trase de bluza mea pana a reușit sa mi-o scoată peste cap, timp in care eu mi-am desfăcut pantalonii si i-am împins in jos, pe picioare. A scapat si ea rapid de restul hainelor pe care le avea si când am făcut un pas in directia el s-a aruncat cu bratele in jurul gatului meu. I-am prins coapsele si am ridicat-o in brațe, iar ea si-a strans picioarele in jurul soldurilor mele.
          -Ne potrivim atat de bine, am spus suspinand ușor când m-a muscat ușor de gat, coborând spre clavicule. La naiba.
          Am prins-o cu mainile de fund si n-a fost nevoie decat de o miscare scurta din solduri ca sa alunec in ea. Era atat de calda si umeda si perfecta incat pentru o clipa m-a luat ameteala. De fiecare data când puneam mana pe ea ma simteam ca un virgin stângaci iar asta chiar era al naibi de frustrant.
          -Spune da, i-am cerut din nou tragandu-mi capul mai in spate ca sa o privesc in ochi.
          -Da, suspina gemand ușor când i-am miscat soldurile spre mine. Da, Weston, repeta inchizand ochii.
          Nu jucam cinstit, dar când o facusem vreodata ca sa incep in clipa aceea? Eram aproape sigur ca jumatate din populatia planetei m-ar fi acuzat de manipulare prin sex, dar nici de asta nu ma interesa.
          Amira se agata cu mainile de mine si ma stranse tare, infigandu-si unghiile in spatele meu. O strangeam atat de tare de fese incat eram sigur ca o sa ii rămână vanatai, dar gemetele si suspinele ei erau cea mai erotica muzica pe care o auzisem vreodata si nu făcea decat sa ma provoace sa ma mișc mai repede, mai tare, mai adanc.
          -Chiar ma vrei, nu-i așa? Ma intreba cumva surprinsa când am intins-o pe canapea si m-am urcat peste ea, facand-mi loc intre soldurile ei.
          -Da, am spus ridicându-i genunchiul si asezandu-i glezna pe umarul meu.
          -Familia ta ma urăște, ma atentiona sfârșind intr-un geamat gatuit când m-am împins inainte.
          -Nu-i adevarat si chiar dacă ar fi, nu-mi pasa, am asigurat-o fara ezitare.
          -Sunt multe lucruri pe care nu le știm unul despre celalalt, Weston, murmura cu respirația intretaiata.
          -Foarte multe, am fost eu de acord aplecandu-ma mai mult peste ea, forțându-i piciorul sa se întindă pana la limita.
          -Nimeni n-o sa fie de acord cu relatia asta, mai incerca ea privindu-ma in ochi.
          -Bine, am spus ranjind. Pentru ca m-am gandit la alte portițe de scapare.
          Apoi niciunul dintre noi n-a mai spus nimic, pentru ca am început sa ma mișc si toată realitatea a disparut din jurul nostru.
         Amira paruse timp de ani de zile un vis îndepărtat. O iubire platonică. O obsesie bolnava.
          Tocmai era pe cale sa devină mult mai mult de atat.