Ziua in care mi-ai zâmbit #2 (Seria Pana la sange)

13. Sah mat si diferenta dintre noi

Weston

A fost nevoie ca Josie si Serena sa-si unească puterile ca sa o aducă pe Amira la cina in acea seara. Tata nu venise acasă, dar ținuse sa ma anunțe ca ramane in oras la o întâlnire de urgenta a partenerilor ca sa atraga susținători de partea noastra in caz ca lucrurile degenerează. I-am multumit politicos si i-am închis telefonul. Melanie si Alice nu luau cina cu noi, probabil pentru ca lui Mel ii era frica sa o mai lase pe surioara noastra in preajma lui Reece. O înțelegeam din tot sufletul.
Atmosfera din jurul mesei era ostila. Amira se refugiase intre Josie si Jarred care nu se mai oprea din a o intreba dacă totul e in regula. In primele trei dați când i-a pus intrebarea aia m-am prefăcut ca nu aud, dar apoi am început sa ma holbez la el de fiecare data când vorbea cu ea. Dacă așa se răzbuna pe mine pentru ca il pusesem sa se despartă de tocilara lui, urma sa avem o problema.
-Bine, fiti atenți aici, spuse Serena sarind entuziasmata pe scaunul ei. Vi-o amintiți pe Andrea? Fosta iubita a lui Reece?
-Cum am putea sa o uitam? Intreba Josephine printre dinti.
-Încerci cumva sa mori in seara asta, Serena? Intreba Reece aplecandu-se peste masa ca sa se uite la ea așa cum te uiți la cineva care tocmai ti-a ucis mama. Spune-mi. Doar spune-mi si te ajut bucuros. Asta vrei?
Serena nu facu decat sa-i arate degetul mijlociu inainte de a continua.
-Am aflat ca a fost dusa la o clinica de dezintoxicare. Ma rog, asta e varianta oficiala, pentru ca defapt ar fi vorba de un ospiciu de nebuni.
-Domnul a dat, Domnul a luat, spuse Josie clătinându-si capul cu o parere de rau jucată foarte prost.
-De ce ai impresia ca ne intereseaza lucrurile astea? Intreba Jarred incruntat.
-Ajung imediat si acolo, ne asigura Serena.
-Te rog, nu, murmura Reece așezându-si fruntea in palme.
-Deci Andrea e inchisa intr-un ospiciu, da? Ghiciți cine s-a dus in vizita la ea, plangand si cu mucii pana in gura?
-Sigur nu eu, comenta Josie indesandu-si o bucata de sparanghel in gura.
-Cine? Am întrebat curios.
-Tatăl copilului pe care l-a pierdut in vara!
Toată lumea, inclusiv Reece, a intors privirea spre ea.
-Vorbesc serios, spuse ea. Nu va uitați așa la mine!
-Nu pot sa nu ma intreb de unde naiba știi toate lucrurile astea? Murmura Jarred de-a dreptul bulversat.
-Eu nu înțeleg cum voi nu le știți, pufni Serena fara sa ne ofere vreun fel de lămurire.
-Mulțumim pentru știrile de la ora cinci, i-a spus Reece. Întrerupem programul pentru un anunt cutremurator de ultima ora, continua imitând vocea unui crainic si isi intoarse ochii spre mine, caci urmatoarea persoana inchisa la ospiciu o sa fie Weston-imbecilul-Da'Vierr!
-Oh, poți sa fi sigur, am spus ridicand din umeri. O sa ii rog sa ma cazeze in aceeași camera cu Andrea, ca sa o vezi de fiecare data când vii in vizita la mine, am spus ranjind si i-am făcut cu ochiul, savurând paloarea cadaverica ce i-a curprins chipul.
Josephine sărise deja in picioare si pornise furioasa spre scări. Reece s-a ridicat si s-a uitat la mine cu promisiuni ucigase in ochi.
-O sa mi-o platesti cu vârf si indesat! Ma asigura el.
-Oricand, iubire, am țipat in urma lui razand.
-Ai fost rautacios, imi spuse Serena după ce vocile lui Reece si Josie s-au pierdut pe scări.
-El a fost rautacios cu mine toată ziua si nu te-am auzit sa-mi iei apararea. Ii tii partea? Am întrebat-o in gluma.
-Serena? Pufni Jarred. Serena nu isi tine partea decat ei, Weston. Ar fi trebuie sa știi asta pana acum.
Pe chipul surorii noastre s-a asezat o mina intunecata. Nu văzusem niciodată atâta încrâncenare in ochii ei. Nu știam exact despre ce e vorba, dar era limpede ca Jarred o lovise unde o durea cel mai tare.
-Foarte frumos, Jarred, spuse ridicându-se in picioare. Bravo!
Serena pleca nervoasa pe urmele lui Reece si Josie. I-am aruncat o privire scurta Amirei. Nu scosese un sunet de când se asezase la masa, nu ridicase ochii din pamant dar macar mancase ceva. Era mai bine decat sa stea inchisa intre peretii aia, flamanda si prinsa in naiba stie ce ganduri ii treceau prin cap.
-Ai mâncat? L-am întrebat pe Jarred după cateva minute de liniste.
-Da, spuse acesta oftand lung. De ce?
-Bun, am spus ridicându-ma in picioare. Dacă ai mâncat atunci dispari.
-Ce? Ma intreba el neincrezator.
-M-ai auzit, am spus ducându-ma spre tabla de sah a Serenei si aprinzând veioza din colt. Pleaca.
-Glumești, pufni el sarind nervos in picioare. Ma expediezi?
-Da, Jarred, exact asta fac, i-am spus privindu-l fix, fara sa clipesc. Acum.
Jarred se uita la mine apoi la Amira care încremenise in scaun. A dat sa o atinga pe umar, dar ceva de pe chipul meu l-a oprit. S-a holbat la mine, a clătinat din cap si s-a îndepărtat fara tragere de inima.
M-am asezat pe unul dintre fotolii si am așteptat ca Amira sa se ridice de la masa. S-a intamplat după cateva secunde de liniste incordata.
-Vino aici, i-am cerut tare si clar când a pasit spre scări.
S-a blocat pentru cateva clipe, deliberând probabil dacă sa vina sau sa ma dea naibi. Fata deșteaptă, a ales prima varianta. S-a apropiat de mine ca mielul de măcelar si a ramas in picioare langa fotoliu, cu privirea in pamant.
Uram sa o văd atat de supusa si docilă. Era atat de diferita de cea care fusese inainte de ziua aia blestemata in care Elam ii răpise sclipirea din ochi. L-as fi omorât chiar si numai pentru asta, dacă n-as fi făcut-o deja.
-Stai jos, i-am spus ceva mai bland. Am auzit ca știi sa joci sah. O sa jucam un joc.
Amira nu comenta nimic când se așeza pe fotoliul din fata mea. A privit tabla de sah cu coada ochiului.
-Bunicul tau m-a sunat noaptea trecuta, i-am spus si am privit cum isi ridica privirea surprinsa spre mine. Când m-ai văzut in fata, cu el vorbeam la telefon. Hai sa fie asta miza jocului, am propus ridicand din umeri. Dacă câștigi, îți spun ce am vorbit cu el. Dacă eu câștig, imi răspunzi la intrebari. La toate intrebarile.
-Ce te face sa crezi ca vreau sa știu ce ai vorbit cu el? Ma intreba cu jumatate de gura.
-Il iubești, i-am spus fara ezitare. Poate ca nu in clipa asta după felul in care s-a purtat, dar l-ai iubit toată viata si ești curioasa sa știi ce a avut de spus.
-Foarte bine, spuse apucând marginea tablei de sah si o intoarse cu piesele albe spre mine. Considera asta un avans.