Ziua in care mi-ai zâmbit #2 (Seria Pana la sange)

8. Micul secret murdar

Weston

Ma trezisem de cateva minute, dar abia dacă îndrăzneam sa respir. Soarele nu rasarise încă, dar cerul incepuse sa isi schimbe culoarea deci trebuia sa fie in jur de cinci dimineața. Simteam pe cineva dormind in spatele meu, cu o mana aruncata peste talia mea, dar imi era frica sa ma intorc.
Nu știam sigur dacă noaptea trecuta se întâmplase cu adevarat sau mintea mea o luase in sfârșit razna. Daca ma întorceam si o gaseam pe Kiara sau Claire langa mine, planuiam sa imi iau singur un bilet dus pe termen nelimitat intr-o clinica de psihiatrie. Dacă in spatele meu era intr-adevăr Amira si noaptea trecuta chiar se întâmplase... naiba sa ma ia dacă aveam idee ce trebuie sa fac in continuare.
Mi-a mai luat cateva minute sa-mi adun curajul si m-am intors incet, ezitand, tinandu-mi respirația.
Iat-o, mai frumoasa decat ai crede ca e posibil omenește, cu parul imprastiat pe perna, dormind nestiutoare de zbuciumul meu. Noaptea trecuta fusese reala. Ea fusese reala.
Ce mama dracului o sa fac in continuare? N-aveam nici o idee. Tot ce știam era ca Amira era a mea si dacă pasiunea mea fusese bolnava in ultimii opt ani, după noaptea trecuta oricine va incerca sa ma tina departe de ea va avea nevoie de o armata intreaga ca sa reușească.
Am intins o mana si i-am împins o suvita de par de pe obraz. Buzele i s-au destins intr-un zambet leneș. Am zâmbit si eu ca un imbecil.
-Nu dormi? Am întrebat-o in soapta.
-Nu tocmai, dar nici nu sunt treaza inca, murmura cu vocea răgușită de somn.
-Știi ca trebuie sa vorbim, nu-i așa? Am întrebat-o precaut.
-Ihim, spuse buimacă de somn.
-Bine, poate nu chiar acum, am murmurat trecându-mi buricele degetelor peste bratul ei, privind fascinat cum i se face pielea de gaina.
-Nici macar sa nu te gândești, Weston. Ma doare tot corpul, murmura deschizand ochii doar o clipa cat sa se uite amenintator la mine.
Am ranjit si m-am aplecat spre ea. Am pupat-o cast pe buze si m-am ridicat in maini deasupra ei.
-Vrei sa pup ca sa treaca? Am întrebat-o jucăuș.
-Sa...ce? Murmura incruntata si precauta.
-Sa pup, am repetat mai incet aplecandu-ma si lipsindu-mi buzele de urechea ei. Ca sa treaca.
-Nu cred ca înțeleg ce vrei sa spui, murmura înființându-se.
-Lasa-ma sa îți arat, i-am cerut ridicându-i tricoul cat sa ii cuprind sanul in palma si sa il strang ușor.
-Wes...
-Shhh, lasa-ma, i-am cerut din nou. Dacă nu îți place e de-ajuns sa spui nu si ma opresc.
N-a spus nimic dar si-a trecut mainile prin parul meu si mi-a tras gura spre a ei. Pentru o femeie care fusese virgina cu cateva ore in urma era surprinzător de dezinhibata. Si-a desfăcut picioarele numaidecat. Nu purta chiloți pentru ca ai ei zăceau rupți pe podeaua mea din sufragerie. Mi-am mutat gura pe gatul ei apoi pe clavicule si pe sani, împingându-i tricoul peste cap. I-am sarutat, lins si muscat sfârcurile pana când a început sa geamă, apoi am coborât peste abdomen si am muscat-o de sold. Corpul i-a zvacnit, aducând locul in care voiam sa ajung mai aproape de gura mea, dar nu. Nu încă.
M-am mutat de la un sold la altul, apoi pe coapsa. Am muscat-o tare, atat de tare incat a țipat scurt. Speram sa ii rămână o vanataie de toată frumusețea. I-am lins interiorul coapsei pana sus, apoi m-am mutat la cealalta.
-Weston, suspina Amira zvarcolindu-se si tragand cu mainile de cearșaf.
-Da? Am murmurat urcand incet, prea incet pe coapsa ei.
-Te rog, suspina gafaind.
-Ce ma rogi?
Singurul răspuns pe care l-am primit a fost un geamat gatuit. Mi-am lipit buzele de locul fierbinte si umed dintre picioarele ei. Spatele i s-a cambrat si tremura din cap pana in picioare. Nici macar nu mai putea sa respire iar eu nu imi puteam lua ochii de la ea.
-Ridica-te pe coate si uita-te la mine, i-am cerut printre dinti.
A făcut ce i-am spus fara sa ezite. S-a uitat in ochii mei si Doamne Sfinte, nu imi puteam imagina o priveliste mai frumoasa de atat. Puteam sa mor chiar in clipa aia, cu capul intre picioarele ei.
Am pus la bătaie tot ce mi-a dat natura mai bun. Am lins si supt si muscat si frecat pana când Amira si-a dat drumul cu un țipat care sigur s-a auzit pana in dormitorul lui Reece. Corpul i-a cazut letargic pe saltea, tremura si respira superficial. M-am ridicat peste ea si am sarutat-o adanc si apăsat.
Imi pierdusem de mult mințile si inima după femeia asta, dar in clipa aia am fost dispus sa pun tot ce aveam la bătaie: prezent, viitor, demnitate, nume si onoare.
-Merg la dus, i-am spus printre săruturi. Te aștept si pe tine, dacă vrei sa mi te alaturi. Apoi o sa stam putin de vorba.
M-am retras si ea mi-a aruncat un zambet. I-am zâmbit si eu si am sarit din pat pornind energic spre baie. Nu imi aminteam un moment din viata mea in care sa ma fi simtit atat de lucid si fericit si impacat cu soarta mea.
Am pornit dușul si am constatat dezamagit ca Amira nu vine. M-am grabit sa ma spal. Am presupus ca a adormit din nou. Am ieșit din dus, m-am sters la repezeala cu un prosop si l-am infasurat in jurul taliei.
Amira nu dormea. Nici macar nu mai era in pat iar telefonul ei nu mai era pe noptiera.
-Amira? Am strigat iesind pe hol. Amira!
Am marit pasul spre sufrageria pe care am gasit-o goala. M-am uitat bezmetic in jur. Hainele si geanta ei dispăruseră. Nu mai era nici urma de ea in casa.
Am fugit spre foaier val-vârtej si am apăsat de aproximativ un milion de ori butonul care chema liftul.
-Haide odată, am tipar la becul aprins.
Când sunetul care anunta ca liftul a ajuns la etajul meu a rasunat in jur aproape ca am plâns de fericire.
Dar când usile liftului s-au deschis Reece a năvălit furios înăuntru, împingându-ma in casa.
-Nu știu ce vrei la ora asta dar las-o pe mai tarziu, m-am rastit nervos si am încercat sa trec pe langa el.
Reece m-a împins din nou, mai departe de lift. M-am uitat la el așa cum te uiți la cel mai mare dusman al tau.
-Te avertizez, Reece, chiar nu e momentul acum. Lasa-ma!
-Sa te las? Ma intreba el atat de furios incat chipul ii pălise si avea buzele vinete. Sincer? Chiar as vrea sa pot sa fac asta, Weston. As vrea sa pot sa te las dracului in pace sa faci orice mama naibi vrei, dar nu pot! Sa fiu al naibi dacă pot sa stau cu mainile in sân si sa aștept sa primești un glont in cap! Tipa el împingându-ma din nou.
Ma uitam cu jale la usile închise ale liftului. Trebuia sa plec după Amira. Trebuia sa o gasesc inainte sa ajungă prea departe.
-Reece, putem sa vorbim mai tarziu? Chiar trebuie...
-Soția mea insarcinata doarme singura in timp ce eu imi petrec nopțile intre depozit, club si hotel, imi spuse el ignorand complet lamentările mele. Tocmai m-am intors de la hotel. Ghici cu cine m-am întâlnit in recepția cladirii?
Am încremenit, ochii mi s-au deschis si inima aproape ca mi-a sarit din piept.
-Weston, de ce am dat peste Amira jos la ora asta si de ce plângea si arata de parca o lovise un tren?
-P-plângea? M-am balbait eu.
-Da, plângea, repeta Reece furios. Ce naiba ai făcut, idiotule?
-Eu...nimic. N-am facut nimic, Reece. Ea...
-Te rog, spuse Reece prinzandu-ma de umeri si uitându-se in ochii mei. Te rog, Weston, zi-mi ca nu te-ai culcat cu ea.
Era ceva in ochii lui care m-a îngrozit. Disperare. Reece nu era niciodată disperat, nici macar cand toata lumea se făcea praf in jurul lui. Pentru prima data in mulți ani, mi s-a făcut frica. Nici macar n-am putut sa ii raspund, dar a inteles. A inteles si când a făcut-o mi-a dat drumul si si-a frecat fata cu ambele maini.
-Ce ai făcut, Wes? Intreba retoric, obosit si aproape îndurerat. Ce mama dracului ai făcut...
-Nu înțeleg, Reece, am spus precaut facand un pas spre el. Știu ca ai impresia ca Amira mi-ar face mai mult rau decat bine, dar te asigur ca nu e așa. Nu o cunosti.
-Si tu o cunosti? Pufni sec.
-Da, am spus îndreptându-mi spatele. Da, o cunosc.
-Zău? Atunci presupun ca știai deja, spuse ridicand aparent nepasator din umeri.
Numai ca privirea lui era ca unui om bantuit si asta nu avea cum sa fie de bine.
-Ce sa știu?
-Ca Ali Hadi a anuntat noaptea trecuta in mod oficial in randul partenerilor ca nepoata lui e logodita cu Elam Faez.
-Ce? Am spus din inertie.
Reece nu a repetat.
Nu eram sigur dacă sa rad sau nu cu toate ca aia trebuia sa fie o gluma. Totuși el nu râdea. Nici pe departe.
-Reece, am spus expirând lung aerul pe care nici macar nu realizasem ca il tineam in plamani. Încetează, bine? Lasa-ma sa merg...
-Tu încetează, Weston. Nu pleci nicaieri pana nu imi spui exact ce s-a intamplat si cum ai ajuns sa ti-o tragi cu vrajitoarea Hadi care e logodita de luni de zile cu altul! Tipa el.
-Nu mai spune asta! Am urlat si eu împingându-l cu ambele maini in piept.
-E luata, Weston! Imi tipa el in fata. Nu e a ta! Nu o sa fie niciodată a ta dar din cauza ei, dacă se afla ca te-ai culcat cu ea, o sa fii vanat ca un parazit de familia ei si a logodnicului ei, idiotile! De ce mama dracului crezi ca n-am vrut sa te apropi de ea, Weston?!
-Taci, i-am cerut simtind cum cad peretii pe mine si nu mai pot sa respir.
-Amira o sa se marite cu Elam in cateva luni iar tu o sa sfârșești cu un glont in cap pentru ca nu vrei sa...
Pumnul mi-a zburat spre fata lui inainte ca mintea mea sa trimită acea comanda. L-am lovit atat de tare incat s-a impleticit si s-a lovit de perete.
M-am dat doi pasi inapoi, m-am impiedicat in propriile-mi picioare si am cazut in fund. M-am prins cu mainile de cap.
Nu era adevarat. Nu avea cum sa fie adevarat. Noaptea trecuta fusese reala. Amira era a mea. Dar Reece nu avea nici un motiv sa ma minta, nu cu așa ceva si nu cu ceva ce se putea demonstra, deci trebuia sa fie adevarat.
-Wes, am auzit vocea lui Reece si apoi i-am simtit mana pe umar. Haide omule, vino cu mine.
L-am lasat sa ma ridice de jos si sa ma conduca in sufragerie unde m-am asezat pe canapea, privind lung dara de sange rămasă ca o singura dovada a ceea ce s-a intamplat. Reece privea același loc dezgustat. Usile liftului s-au deschis cu un clinchet melodios iar eu am sarit ca ars de pe canapea, la fel de brusc precum mi-a sarit inima in gat. Josephine a aparut o clipa mai tarziu in cadrul usii, gafaind cu mainile pe burta.
-V-am auzit țipând, spuse cu precautie. Ce se întâmpla?
M-am prăbușit pe canapea, mi-am sprijinit coatele pe genunchi si mi-am pus fruntea in palme. Am ramas așa ore bune, fara sa scot un sunet, timp in care Reece i-a explicat lui Josie ce se întâmplase si amandoi s-au agitat in jurul meu ca doua curci bete.

Următoarele zile au trecut ca un vis. Eram atat de blocat in mintea mea, incat cu greu reuseam sa ma concentrez la ce se întâmpla in jurul meu si când o faceam, imi direcționam toată atentia spre clubul ale carui renovări incepusera. De fiecare data când ramaneam singur, ceea ce nu se întâmpla prea des, o sunam pe Amira si ii dadeam mesaje peste mesaje. Nu mi-a răspuns.
Cinci zile mai tarziu eram in mijlocul constructorilor, in club. Locul necesita mai multa munca decat preconizasem, dar încă eram in grafic deci încă puteam face inaugurarea la începutul verii. Jarred, care încă nu vorbea cu mine, stătea imbufnat intr-un colt in timp ce eu am pus la punct ultimele detalii cu arhitectul.
-Nu ma deranjează costurile suplimentare dar ma scot din minți prelungirile de durata a lucrării, i-am atras atentia barbatului.
-Nu va faceti griji, domnule, imi spuse acesta. Totul va fi gata in timp util.
-Sper, am mormait privindu-l cum se indeparteaza.
-Te-ai miscat repede, am auzit vocea lui Luca Moretti venind din spatele meu.
M-am rasucit spre el. Venea agale, era îmbrăcat leger si privea curios in jur.
-N-am timp de pierdut, am spus ridicand din umeri si băgându-mi mainile in buzunare.
-Văd, spuse acesta chicotind. Cum îți mai merge de când ești mai sărac cu cinspe' milioane?
Saracii tineri bogati care platesc cinspe' milioane pe dărâmături, mi-a rasunat in cap vocea Amirei. Am strans din dinti si am clătinat din cap. Nu puteam sa alunec pe panta aceea.
-Minunat, am pufnit sec.
-Sa înțeleg ca lucrurile au mers bine in seara aia? Se interesa el.
L-am privit întrebător. Zău ca nu înțelegeam ce vrea sa zică.
-Cu fata aia? Cea cu care trebuia sa sărbătorești, imi amintiri zâmbind larg.
Nu era vina lui si eu știam asta, dar imi doream atat de tare sa ii dau un pumn in fata incat ma dureau muschii.
-Uita de povestea aia, am mormait nervos si i-am intors spatele. Si eu incerc sa fac același lucru.
Chiar incercam. Dumnezeule, mi-as fi făcut lobotomie dacă as fi crezut ca ajuta la ceva. Seara trecuta fusesem atat de disperat incat am sunat-o pe Kiara. Biata de ea a venit intr-un suflet la mine acasă doar ca sa plece o ora mai tarziu cu coada intre picioare când nu doar n-am reușit sa ma relaxez, dar mai ca am azvârlit-o pe jos când a încercat sa se urce in poala mea.
Voiam sa o ucid pe Amira pentru ceea ce facuse, pentru felul in care ma trădase si ma folosise. Era plictisita de viata ei perfect aranjata, cauta distracție si cine o poate garanta mai bine decat Weston Da'Vierr? Femeia a văzut o oportunitate si a profitat de ea, o ultima distracție inainte sa se aseze la casa ei, sa se marite cu mitocanul ăla, sa tranteasca o droaie de plozi enervanți si sa traiasca o viata linistita de familie, stiind numai ea de micul ei secret murdar. Singurul prost din toată ecuația asta eram eu.
-M-am plictisit, mormai Jarred sarind in picioare. Si nu te suport, ma mai anunta apoi.
-Foarte bine, acum stai jos pana o sa imi pese de ce simti tu, m-am rastit uitându-ma urat la el.
-Nu atâți prea bine, amice, imi spuse Luca apropiindu-se precaut. Pot sa te ajut cu ceva?
-Nu, am spus la fel de flegmatic.
Luca mai avea ceva de spus, o vedeam in ochii lui, dar a fost intrerupt te sunetul telefonului meu care suna in buzunar.
Inima mi-a tresărit doar o clipa inainte sa văd numele tatei pe ecran. Chiar fusesem suficient de idiot incat sa cred ca Amira m-ar suna după tot ce a făcut? Sigur de-acum isi dăduse seama ca am aflat adevarul.
-Sunt la club, l-am anuntat inainte de a-i da ocazia sa ma ia la intrebari. Echipa e aici si au început treaba. Totul merge cum al stabilit.
-Ma bucur sa aud, dar nu de-asta te-am sunat, imi spuse el calm.
-Atunci? S-a mai intamplat ceva?
-Nu sunt prea sigur, spuse tata dregandu-si glasul. Tu sa-mi spui pentru ca tocmai am primit un telefon de la Ali Hadi care mi-a cerut sa te trimit de urgenta la proprietatea lor din Santa Monica.
Rahat.
Futu-i.
N-am putut sa ma gândesc decat la un singur motiv pentru care batranul m-ar chema pe mine in mod special acolo.
-Trimite-i pe Reece, Nik si încă cinci oameni. Jarred e cu mine. Spune-i lui Ali ca intr-o ora o sa fim acolo, am spus si am închis telefonul, nedându-i ocazia tatei sa puna intrebari.
Nu eram sigur, dar in secret am sperat ca ziua aia o sa vina. Voiam confruntarea aia, cu Amira si cu bunicul ei si dacă ma ajuta providenta atunci avea sa fie prezent si imbecilul ei logodnic.
-Jarred, mișca, am lătrat pornind spre iesire. Mergem la joaca.
-Aveti nevoie de ajutor? Striga Luca in urma mea.
M-am rasucit si i-am aruncat o privire peste umar. Era inalt si puternic si in ciuda faptului ca făcea pe inocentul aveam o banuiala ca stie sa tragă cu arma.
-Dacă vii cu mine, ramai cu mine, i-am spus, nu știu de ce pentru ca nici macar nu trebuia sa am încredere in el.
Luca ridica din umeri.
-Oricum n-am altceva mai bun de făcut, spuse simplu.
In regula atunci.
-Sa mergem. N-avem timp de pierdut. Jarred, mergi sau te tarasc eu? Am lătrat din nou spre fratele meu.
Am pornit la drum nestiind când si dacă o sa ma intorc.
La drept vorbind, aveam impresia ca pornisem pe drumul ăla cu opt ani in urma.