Ziua in care mi-ai zâmbit #2 (Seria Pana la sange)

22. Amira. Est si Vest.

Amira

Travaliul lui Josephine a fost scurt.
Când am ajuns la spital avea deja dilatație de noua centimetrii si a fost dusa direct in sala de nașteri. După jumatate de ora s-a născut Easther Da'Vierr, micuta, perfect sanatoasa si absolut superba.
Bietul copilas nici nu avea cordonul ombilical tăiat inca iar mie imi venea sa fug de frica. Fetița aceea a venit pe lume si l-a făcut pe marele si raul căpcăun sa verse lacrimi adevarate. Avea sa franga multe inimi la viata ei, eram sigura de asta. Când fetița a ajuns in siguranța pe pieptul mamei sale mi-am făcut ieșirea pe nesimțite.
Am ieșit si am închis cu grija usa in spatele meu, apoi m-am sprijinit de ea cu ochii închiși. Eram epuizata emoțional, dar fericita ca totul se terminase cu bine pana la urma.
-Amira!
Am deschis ochii buimacă si am privit in josul holului, in directia din care Serena venea in fuga spre mine.
-Josephine...
-E bine, m-am grabit sa o asigur vazându-i îngrijorarea evidentă de pe chip. Sunt bine amandoua.
-A născut? Ma intreba cu gura cascata de uimire.
-Acum cateva minute, i-am spus incuviintand din cap.
Serena închise ochii si isi lasa capul pe spate apoi rasul ei extaziat a umplut holul spitalului pentru cateva clipe. Când s-a uitat din nou la mine, ochii ii luceau de entuziasm si emoție.
-Josephine e bine? Bebelusul?
Am incuviintat dand din cap.
-Amandoua sunt bine si sănătoase, alhamd lilah.
-Minunat, chitai ea fericita. Tu ce faci aici? Erai in spital când au ajuns ei?
-Eu...
Habar n-aveam ce sa ii spun. Tatăl lor le spusese sa nu ia legatura cu Wes si cu mine, dar Reece nesocotise dorința lui Declan si a venit la noi. Avea sa aibe necazuri dacă tatăl lui afla adevarul.
-Da, eram prin preajma, am spus in cele din urma. Dacă vrei sa intri in salon te sfatuiesc sa mai astepti cateva minute, am spus pornind agale in josul holului, neavand idee unde naiba plec.
-Unde mergi? Ma intreba Serena.
M-am oprit si m-am rasucit spre ea. Am lasat confuzia sa se oglindeasca in ochii mei.
-Vino, stai cu mine cat aștept aici, imi spuse si se așeza pe unul dintre scaunele ce impanzeau peretii holului.
M-am prăbușit recunoscatoare pe scaun. Imi tremurau genunchii si imi vajaiau urechile.
-Wes...vine si el? Intreba Serena in timp ce isi frangea mainile in poala.
-Presupun ca o sa vina in curand după mine, am spus ridicand din umeri.
-Oh, sper sa vina, pufni ea. Mi-e al naibi de dor de el.
Am fost surprinsa de mărturisirea ei, așa ca m-am holbat la ea fara pic de rusine. Mi-a simtit ochii atintiti insistent asupra ei așa ca mi-a aruncat si ea o privire intrebatoare.
-De ce te uiți așa la mine, Amira? Nu ma crezi ca imi e dor de Wes?
-Nu e vorba de asta, m-am grabit eu sa o asigur. Niciodată n-am crezut ca Wes e prea apropiat de altcineva din familia voastra inafara de Reece.
-Wes e fratele meu, spuse putin revoltata. Il iubesc la nebunie, cu toate ca uneori ma scoate din minți. Toți il iubim, inclusiv Jarred care n-o sa recunoasca niciodată asta.
-Niciunul dintre voi n-a încercat sa vorbească cu el in ultimele doua luni, i-am atras eu atentia.
-Nu, dar asta nu înseamnă ca il iubim mai putin sau ca nu mai face parte din familia noastra, spuse ea ridicand din umeri.
Isi scoase jacheta de blugi, dand la iveala o bluza verde superba. Când s-a intins sa isi recupereze geanta de pe jos, bluza i s-a tras de pe umar, dand la iveala o vanataie urata pe brat, in partea de sus. Nu parea sa bage de seama.
-Tata a fost foarte furios pentru ce ati făcut, imi mărturisi ea. Il respecta foarte mult pe bunicul tau si spune ca Wes l-a făcut sa ii fie rusine. Vrea sa ii dea o lectie, presupun.
-Wes nu a făcut nimic cu care eu sa nu fi fost de acord, am sarit imediat in apararea lui. Nici inainte si nici după ce ne-am căsătorit.
-Lasa-ma sa te intreb ceva, Amira, isi drese ea glasul intorcandu-se spre mine pentru a ma privi in ochi. Chiar il iubești pe Weston sau a fost doar o modalitate rapida de a scapa de o căsătorie aranjata si de bunicul tau?
-E mult mai complicat de atat, Serena, am murmurat evitand sa ma uit in ochii ei. Lucrurile sunt mereu mai complicate decat par.
-Pot sa înțeleg lucruri complicate, Amira, ma asigura ea si ii simteam privirea ațintită asupra mea chiar dacă eu ma uitam fix la peretele din fata.
Nu ii datoram explicații Serenei sau lui Reece sau oricui altcuiva inafara de Weston, dar ei erau familia lui si eu eram soția lui. Nu voiam sa fie prins pentru totdeauna intre ciocan si nicovala, așa ca am oftat lung si am început sa vorbesc.
-La început am crezut ca e vorba numai despre razbunare. Bunicul imi furase sansa la o alegere iar eu voiam sa ii arat ca nu il las sa facă asta. Weston e ca un fenomen al naturii: incontrolabil, distrugător si captivant. Era perfect pentru ce aveam eu in minte, am spus ridicand din umeri si zâmbind.
-Ai spus ca asta ai crezut la început, comenta Serena. Apoi?
-Apoi am început sa ies cu el seara, pe ascuns. In prima seara eram nervoasa si tensionata dar a reușit sa ma facă sa ma simt confortabil in preajma lui si nu a avut nici un fel de așteptare. In seara in care m-am...culcat...cu el, știam deja ca nu mai e vorba doar despre a-i da o lectie bunicului, dar știam si ca sunt logodita cu un alt bărbat. M-am speriat de ceea ce simteam pentru Weston pentru ca era ceva ce nu luasem in calcul. Planuisem sa-mi pierd virginitatea cu el, nu sa ma indragostesc de el.
-Nu alegem de cine sa ne îndrăgostim, spuse Serena oftand resemnata, de parca intelegea exact despre ce vorbesc.
-M-am măritat cu fratele tau pentru ca il iubesc, Serena, i-am spus intorcandu-mi pentru prima data ochii spre ea. Si asta n-o sa se schimbe indiferent la ce mijloace josnice vor apela tatăl tau si bunicul meu.
-E bine de stiut, veni vocea aroganta si pusă pe glume a sotului meu de undeva din capatul holului, la cativa metrii departare. Chiar ma gandeam dacă nu cumva stai cu mine pentru banii mei.
-Wes, suspina Serena si sari in picioare.
S-a miscat mai repede decat ochii mei au putut sa tina pasul, caci o clipa mai tarziu era deja atârnată de gatul lui ca o maimuta in timp ce el o strângea in brațe.
-Mi-a fost dor de tine, Wessy, murmura Serena cu fata ascunsa in pieptul lui.
-Si mie mi-a fost dor de tine, frumoaso, ii spuse Wes lipsindu-si buzele de parul ei.
Când Serena s-a tras inapoi Weston s-a uitat la ea o clipa si apoi a zâmbit larg. O clipa mai tarziu a părut ca realitatea il prinde din urma si si-a mutat ochii panicat la mine.
-Josie? Intreba el cu jumatate se gura.
Am incuviintat dand din cap si am zâmbit.
-E bine. Si ea si fiica ei sunt bine, l-am asigurat eu.
-Adică tocmai am devenit unchi? Sa fiu al naibi, hohoti el scurt clatinand din cap.
Si el si Serena s-au apropiat de usa. M-am ridicat in picioare. Nu știam ce sa fac. Nu știam ce voia el sa facă.
-Buna, murmura seducător si ma trase in bratele lui.
-Buna, am chitait ca un soricel, rusinata de privirea curioasa a Serenei.
-Cum rezisti? Ma intreba el cercetandu-mi chipul.
-Nu eu am născut, am spus ridicand din umeri. Sunt bine.
-M-am gandit la ceva in timp ce veneam incoace, ma anunta el.
-De ce am impresia ca ar trebui sa imi fie frica sa te intreb la ce anume? Am murmurat cu jumatate de gura.
Serena izbucni in hohote de ras auzind-mi lamentările. Weston i-a aruncat o privire urata, foarte graitoare.
-M-am gandit la faptul ca noi doi...
-Serena! Rasuna vocea lui Jarred umplând holul.
-Jar? Spuse ea relaxata.
-Josie? Unde sunt...? Voi ce faceti aici?
-Buna si tie, ii spuse Wes tragandu-ma mai aproape.
-Termina cu prostiile, Weston, suiera Jarred apropiindu-se incruntat. Tata e pe drum si dacă va gaseste aici o sa fie foarte furios!
-Foarte bine, spuse Weston ridicand nepasator din umeri. Dar eu nu plec de aici pana nu o văd pe Josephine si pe nepoata mea.
-Nu ai făcut destule tampenii pana acum? Se burzului Jarred nervos. O sa continui sa il sfidezi pe tata după tot ce ai făcut?
-Ce am făcut? Intreba Weston proaspat scos din sarite, trecand pe langa mine si pasind spre Jarred. Ce am făcut, huh? Spune-mi!
Imi dadeam seama ca isi pierde controlul incet dar sigur, așa ca a trebuit sa intervin. Eram intr-un spital, pana la urma. L-am atins incet pe umar dar imediat am simtit degetele Serenei prinzandu-mi încheietura si tragandu-ma inapoi. Mi-a făcut semn din cap sa nu ma bag si m-a înghiontit sa ma dau un pas in spate.
-Ce ai făcut?! Tipa Jarred stand drept in fata fratelui sau. Chiar e nevoie sa mai intrebi așa ceva?
-Problema ta cu mine nu are nici o legatura cu Amira, Jarred. Eu știu asta, tu știi asta, așa ca de ce nu imi spui exact ce ai pe suflet?
-Vino cu mine pana afara si o sa îți spun, spuse Jarred facand un pas in fata si ajungand cu nasul aproape lipit de al lui Weston.
-Esti sigur ca asta vrei, Jar? Sa-ti amintesc ce s-a intamplat ultima oa...
Orice voia Wes sa ii amintească lui Jarred s-a pierdut pentru totdeauna când Reece a deschis furios usa salonului la perete si s-a năpustit asupra fraților sai, impingandu-i pe amandoi departe unul de altul. Sa spun ca cel mai mare dintre fratii Da'Vierr era furios ar insemna sa folosesc un eufemism.
-Nici macar azi, nici macar aici si acum nu puteti sa va potoliți? Nu ma lăsați sa ma bucur de cel mai minunat moment din viata mea? De ce ati venit aici? Ca sa asiste tot spitalul la certurile voastre? Se rasti el printre dinti privindu-i pe rând pe fratii lui.
-N-are ce sa caute aici! Latra Jarred frustrat. Tata o sa se înfurie si o sa suportam toți consecintele din cauza lui!
-Ti-am spus deja ce cred despre furia tatei si ca n-o sa ma oprească sa-mi cunosc nepoata, ii aminti Weston cu incapatanare.
-Potoliți-va odată! Suiera Reece la capatul răbdării. Weston, încetează sa sfidezi pe toată lumea! Iar tu, continua uitându-se la Jarred, poate ca nu ar fi rau sa începi sa te porți mai mult ca un bărbat si mai putin ca băiețelul lui tati.
-Foarte bine spus, Reece, fu Wes de acord si am stiut ca o sa spună o tampenie vazand sclipirea răutăcioasă din ochii lui. Poate dacă ar fi fost suficient de bărbat, nu i-ar fi dat papucii tocilarei lui din cauza unui pariu.
-Ticălos nenorocit, scrasni Jarred printre dinti si facu un pas spre Weston gata sa ii sara la gat.
Reece l-a împins din nou la locul lui si s-a asezat in fata lui Wes. Dacă n-o făcea el, eram la un pas de a o face chiar eu. M-am apropiat de sotul meu si l-am luat de mana. A încercat sa ma împingă in spatele lui dar am ramas langa el. El era familia mea. Dacă trebuia sa încaseze o lovitura atunci voiam sa fiu langa el ca sa o încasăm amandoi.
-Weston e aici pentru ca eu l-am chemat, ii spuse Reece. Eu am adus-o pe Amira si are tot dreptul sa fie aici după ce a făcut tot posibilul sa o ajute pe Josephine. Weston e fratele nostru si Amira e soția lui. Dacă tie, tatei sau oricui altcuiva nu va place, cred ca e strict problema voastra, nu a lor. Din punctul meu de vedere, Amira si-a câștigat locul in familia mea când a ramas langa Weston fara nimic. Si mai cred ca ii datoram lui Wes niste scuze pentru ca am fost niste frați de rahat.
-El a fost un frate de rahat de când s-a născut, comenta Jarred dându-si ochii peste cap.
-Ești frustrat, spuse Wes impingandu-l ușor pe Reece din fata lui, in fata mea. Te înțeleg. Si eu am fost frustrat si furios ani de zile, de fiecare data când Reece incerca sa ma convinga, sa ma minta, sa ma manipuleze si sa ma șantajeze ca sa renunt la ce simteam pentru Amira, pentru ca era doar "o porcarie care îți mănâncă sănătatea mentala, Wes, ce dracului e in neregula cu tine sa ti se puna pata pe vrajitoarea aia"? Dar uite, spuse apoi ridicand mainile noastre împreunate ca Jarred si toți ceilalti sa le vada. Am fost putin mai incapatanat decat el si cu adevarat îndrăgostit, Jar. Tie îți e prea frica sa nu ii dezamăgești pe tata si Mel.
-N-are nici o legatura cu Va...
-Destul, spuse Reece dur si inflexiv. E suficient, baieti. Serios. In spatele usii aleia e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata si care in clipa asta o tine la piept pe fiica noastra, iar eu trebuie sa stau aici ca sa va dadacesc pe voi. Chiar cred ca merit o blestemata de pauza!
-Are dreptate, interveni Serena facand un pas in fata si ajungand langa Jarred. Tu, vino cu mine pana afara. O sa luam o gura de aer proaspat si o sa vorbim putin. Voi mergeți la Josie.
Jarred nu a protestat când Serena l-a prins de încheietura si l-a tras in josul holului. Toți trei i-am privit îndepărtându-se in liniste. Nu il cunosteam pe Jarred prea bine, dar fusese amabil si stătuse cu mine in acele zile intunecate de după pedeapsa primită de la Elam. Ii eram recunoscatoare pentru ce facuse pentru mine, dar era clar ca lucrurile nu erau deloc simple in ce il priveste pe el.
Reece se intoarse cu fata spre noi.
-Tata n-o sa vina aici in noaptea asta, ne anunta el. A aparut o problema la depozit in ultimul moment.
-Am vorbit serios când am spus ca nu-mi pasa de ce zice tata, Reece, ii spuse Weston. Mi-a luat deja tot ce putea sa imi ia. N-are decat sa facă ce vrea.
-Stiu ca vorbeai serios, Weston. Când vreodata ti-a pasat de ce spune oricine? Oricum plănuiește sa te invite la o discutie zilele viitoare, ii mărturisi Reece. Incearca sa pari surprins când o sa te sune.
-Cine zice ca o sa ii raspund?! Pufni Wes uitându-se la fratele lui de parca era nebun.
-O sa ii răspunzi pentru ca m-am saturat pana peste cap de situația asta! Vorbește de tine in fiecare blestemata de zi! Ii e dor de tine si isi face griji pentru tine, Wes. N-o sa o recunoasca in veci, dar gândul ca ești falit si nu ai venit inapoi acasă il tine treaz noaptea. Alice ne intreaba de tine si de Amira. Melanie e cu moralul la pamant de când nu ai mai dat nici un semn. Josephine mi-a impuiat creierul. Mie imi e dor de tine si m-am saturat sa fac si treaba mea si pe a ta. O sa ii răspunzi si o sa treceti peste divergentele pe care le aveti!
-O sa ma mai gândesc la asta, plescai Wes, multumit nevoie mare de incăpățânarea de care dădea dovada.
Reece ma privi exasperat. Nu știam ce vrea de la mine si de ce are impresia ca eu pot sa il fac pe Weston sa se răzgândească dar ma saturasem de atatea tensiuni așa ca am incuviintat discret dand din cap. Asta a părut sa-i mai destindă umerii tensionați ai lui Reece.
-Felicitari, spuse Wes in cele din urma, zambetul întinzându-se pe buzele lui si simțindu-se in vocea sa. Nu-mi vine sa cred ca ești tata, sa fiu al naibi.
-Nici mie, spuse Reece trecand imediat de la furie la cea mai visătoare expresie pe care o văzusem vreodata pe chipul cuiva.
-Cum o cheamă?
-Pe cine? Intreba Reece buimac.
-Pe nepoata mea? Sugera Wes.
Reece isi intoarse privirea spre mine. Parea nedumerit.
-Nu i-ai spus?
-Nu, am răspuns clatinand din cap. Nu e treaba mea sa spun lucruri de genul asta, Reece. M-am gandit ca ati vrea sa ii spuneti voi.
-Ce sa imi spună? Intreba Wes intrand in alerta si privind de la mine la Reece si inapoi. Despre ce e vorba?
-Sa mergem înăuntru si o sa afli, propuse Reece si porni numaidecat spre usa pe care o lasa deschisă in urma lui pentru noi.
Weston a înaintat primul, tragandu-ma după el. I-am dat drumul mainii lui pentru a inchide usa si pentru a-i oferi un moment de intimitate alaturi de familia lui. Am ramas langa usa, incercand sa nu atrag atentia.
S-a apropiat de patul in care stătea Josephine ca in transa. Nu ii vedeam fata si nici privirea, dar eram sigura ca se uita la ghemotocul infasurat intr-o patura pufoasa pe care femeia il ținea in brațe.
-Buna, ii spuse Josephine zâmbind atat de radios incat te făcea sa-ti vina natural sa ii zambesti inapoi.
-Buna, sopti Wes inmarmurit. Cum te simti, Jolene?
-De parca m-a călcat un tren, dar foarte fericita, spuse ea chicotind.
-Încă n-a aflat cum o cheamă, isi drese Reece vocea.
Josephine l-a privit o clipa nedumerita apoi si-a intors capul spre mine. I-am zâmbit cat de prietenos am putut.
-Nu ti-a spus? Il intreba ea pe Weston.
-Nu, murmura el. Dar incep sa imi fac griji pentru ca toată lumea se mira ca soția mea imi ascunde ceva. Ce ar trebui sa știu? Intreba el buimac aruncându-mi o privire fugitiva peste umar.
Josephine isi drese glasul, atrăgându-i din nou atentia.
-Weston, ea e Easther, il lamuri ea.
-Easther? Intreba Wes incercand sa facă legatura.
-A fost ideea lui Josephine, ne explica Reece. Ti-am spus ca te iubește atat de mult incat o sa imi boteze copilul in nume tau!
-Si chiar am crezut ca glumești, spuse Weston revoltat. Chiar...chiar i-ati pus numele așa ca sa se potrivească cu al meu?
-Personal imi place sa cred ca i-am pus numele așa ca sa fie total opusa tie, cum e estul de vest, murmura Reece arogant.
-Defapt, soarele rasare din Est si apune in Vest. Tu si fiica mea sunteți doua din cele mai importante persoane din viata noastra, Wes. Nu vreau sa uiți asta niciodată, spuse Josephine.
Wes s-a aplecat si a pupat-o pe frunte, lung si apăsat. Am simtit toate emoțiile acelea pana in adancul sufletului. Bunicii ma iubisera nespus, dar nu avusesem niciodată o familie pentru care sa fiu atat de importanta. Wes era foarte norocos si nici nu isi dădea seama de asta.
-Vino incoace, vrajitoareo, imi spuse Reece ranjind. Fiica mea are nevoie si de exemple negative in jurul ei.
-Excelezi la a fi un exemplu negativ, Reece, am pufnit sec.
Wes izbucni in hohote de ras atat de tare incat a trezit-o pe mica Easther. Josephine a intrat in panica vazand chipul fetiței care a devenit roșu de plâns in numai cateva secunde.
-Nu știu ce sa fac, spuse panicata, cu ochii scosi din orbite.
-Pot sa te ajut? Am indraznit sa intreb cu jumatate de gura, apropiindu-ma șovăitor.
-Te rog, scanci ea si nu ezita sa imi dea copilul când m-am aplecat si am luat-o.
Am ridicat-o la piept si am început sa merg fara directie prin salon in timp ce ma balansam pe ritmul unei melodii arăbești pe care o fredonam incet. N-a durat mult pana când Easther s-a liniștit si a adormit. M-am trezit ca sunt toată un zambet uitându-ma la obrăjorii ei bucalati.
-Cred ca familia Da'Vierr se va mari cu încă un membru in scurt timp, rase Reece amuzat.
M-am uitat speriata la el.
-Doar n-ai de gând sa o lasi insarcinata din nou? Are nevoie de putin timp sa se recupereze, Reece!
-Nu la asta ma refeream, continua el chicotind. N-ai văzut cum se uita Weston la tine. Crede-ma, vrajitoareo, poți sa te consideri deja gravida!
M-am uitat incruntata de la el la Weston.
Avea privirea intunecata si rau prevestitoare. Trebuia sa purtam o discutie despre viitorul nostru. Urgent. Cat mai repede!