Ziua in care mi-ai zâmbit #2 (Seria Pana la sange)

12. Bine, rau sau discutabil

Weston

Nu-l mai văzusem pe Jarred atat de fericit de luni de zile. De când plecasem in goana de la cladirea de birouri, incercand sa ne îndepărtăm cat mai mult posibil inainte ca Jarred sa declanșeze explozia, ticnitul meu frate se hlizise in continuu. Ajunsi in GreeforBay încă nu se liniștise si nici când am intrat pe aleea casei nu arata de parca o sa iasa din extazul ăla prea curand.
-Frate, ce rau imi pare ca n-am filmat totul cu o drona, spuse plescaind nemultumit, dar ranjetul i-a revenit pe buze o clipa mai tarziu. Ma simt de parca e Crăciunul.
-Așa si arati, am ras si eu, dar de el. Jarred, omule, nu știam ca îți aduce atâta bucurie sa arunci clădiri in aer. Acum știu ce cadou sa îți fac de ziua ta.
-Aminteste-ti sa arunci acolo si cateva gunoaie umane, bine? Ranji făcându-mi cu ochiul inainte de a cobora din mașina.
Am coborât si eu, razand si clatinand din cap. Jarred se bataia pe o muzica auzita numai de el. La naiba, bucuria lui era absolut molipsitoare, așa ca m-am trezit si eu razand in hohote când am pornit spre intrarea in casa.
-Încă te urăsc, ma anunta el zâmbind cu gura pana la urechi.
-Da-i inainte, Jarred. Si eu m-as ura dacă as fi in locul tau dar in clipa asta nu prea pot sa te iau in serios, am ras eu.
Telefonul a început sa imi sune in buzunar. Era mult prea tarziu ca sa fie cineva de la depozit si mult prea devreme ca sa fie cei de la call center. Am scos telefonul din buzunar, dar nu am recunoscut numarul de pe ecran.
-Mergi in casa, Jarred. Vin si eu imediat, i-am spus inainte de a ma intoarce cu spatele.
Nu erau prea multe optiuni, așa ca am tras aer in piept si am răspuns la telefon.
-E al naibi de tarziu, așa ca sper ca e important, am spus mergand inapoi spre mașina, departe de urechile curioase ale lui Jarred care pun pariu ca asculta la usa.
-Sau al naibi de devreme, dar depinde pe cine intrebi, veni vocea barbatului de la capatul liniei.
-Mereu spun ca e vorba doar despre perspectiva, am oftat lung si m-am sprijinit de capota masinii. Cu ce te pot ajuta, domnule Hadi?
-Poți sa asculti destainuirea unui om batran care a făcut prea multe greseli intr-o viata prea scurta? Ma intreba acesta.
-Nu sunt tocmai un monument de moralitate in perioada asta a anului, dar presupun ca pot, am murmurat incruntandu-ma in gol.
I-am ascultat destainuirea bătrânului si sa fiu al naibi, la sfârșit eram prea surprins ca sa mai pot spune ceva.
-Mai ești acolo? Ma intreba acesta.
-Da, am spus apoi mi-am dres vocea. Da, sunt aici.
-Bine. Nu pot sa îți cer nimic, dar Amira...
Auzindu-i numele am ridicat ochii spre geamul camerei in care știam ca o cazase Melanie temporar. Era chiar acolo, uitându-se fix la mine, direct in ochii mei. De când stătea acolo? Ma urmarea? La naiba, asta era ciudat si sexy.
-E a mea, l-am intrerupt pe batran.
-Bine, mai spuse oftand lung.
Am închis telefonul si l-am băgat inapoi in buzunar. Când am ridicat ochii spre etaj, Amira nu mai era acolo.

Micul dejun a venit cu multa tensiune, multe discuții si mai multe ciondăneli. Slava Cerului, Amira nu coborâse ca sa auda tot ce avea Reece de spus la adresa ei. Nu il puteam da cu capul de masa pentru ca gândea așa cum o făcea, dar nici nu il puteam aplauda, așa ca am preferat sa raman Elvetia in acea discutie.
-...mai bine pentru ea! Ce voiai sa facem? Sa o lasam pe mana lor? Tipa furios Jarred care devenise in ultimele zile cel mai înfocat susținător al Amirei.
Nu eram sigur dacă chestia asta ma bucura sau ma irita. Încă deliberam.
-Da! Spuse Reece cascand ochii. Da, Jarred, exact așa! De ce e treaba noastra ce naiba se întâmpla cu vrajitoarea aia? Nu ne-a făcut deja destule necazuri?
-Nu crezi ca ești putin cam dur? Intreba Serena aplecandu-se peste masa ca sa il priveasca. Dacă as ajunge eu vreodata in asemenea situație, Reece? Ce ai face? M-ai lasa pe mana unor monstrii?
-Tu n-o sa ajungi intr-o situație de genul asta, pufni Josie clatinand din cap si uitându-se urat la Reece. Mai tii minte? Surorile mele n-o sa ajungă niciodată monede de schimb.
Chipul lui Reece fu strabatut de o grimasa de dezgust, cel mai probabil fata de propria-i persoana.
-O sa imi scoți ochii cu chestia asta toată viata? O intreba printre dinti. Nici macar nu e aceeași situație.
-Baieti, eu zic sa va calmați, interveni tata împăciuitor. Din respect pentru Ali...
-Din respect pentru Ali, fiul tau aici de fata i-a tras-o nepoatei lui, pufni Reece, nemaiținând cont ca Alice e si ea la masa.
-Reece, scrasni Melanie printre dinti, as vrea ca o singura dimineața sa putem mânca toți, împreuna, fara ca eu sau Alice sa ne ridicam si sa plecam. Se poate?
Reece nici macar nu parea ca o aude.
-Serios, oameni buni, sunt singurul care nu poarta ochelari de cal in casa asta? Pufni el.
-Defapt ești singurul care ii poarta, i-o intoarse Jarred numaidecat.
Eu mancam nestingherit cat ei se certau ca prostii. Reece n-avea ce sa facă dacă spusesem ca Amira va sta aici pana se liniștesc apele. Știa si el asta, de-aia era atat de frustrat si pornit impotriva ei si a oricui nu era de acord cu el. Avea sa se calmeze intr-o zi sau doua, fara sa recunoasca vreodata ca a exagerat.
-Weston, imi atrase Serena atentia. N-ai de gând sa spui nimic, dat fiind ca aceasta situație este parțial din cauza faptului ca n-ai putut sa îți tii pantalonii pe tine?
-Nu, am spus ridicand nepasator din umeri. Prefer sa mănânc, dacă am voie.
-Ai voie, bineînțeles ca ai, comenta Reece. Faci tot ce poți sa dai lumea peste cap, reusesti sa o faci si apoi mananci liniștit in timp ce noi toți strangem dezastrul pe care il lasi in urma! Dar mănâncă, Wes, si ai grija sa nu-ti rămână in gat!
-Cine te pune sa faci asta, Reece? L-am întrebat continuand sa mănânc numai ca sa il enervez.
-Ce-o sa faci dacă oamenii familiei lui Elam se regrupează? Ma intreba el. Ce-o sa faci dacă Ali Hadi isi da seama ca defapt ești un idiot care nu merita sa traiasca si isi trimite gorilele după tine?
-O sa ii dau pe spate cu farmecul meu incredibil si cu inteligenta mea sclipitoare, am spus ranjind si făcându-i cu ochiul.
Peste masa s-a lasat o tacere stranie. Singurul lucru care se mai auzea era furculita mea care lovea farfuria. Ii simteam pe toți holbandu-se la mine si cu greu m-am abtinut sa nu izbucnesc in hohote de ras.
-E nebun, spuse Josie la un momendat. In cele din urma omul a innebunit de-a binelea.
-Doamne Sfinte, Weston, murmura si Serena de-a dreptul socata.
-Bine, spuse tata dregandu-si vocea si risicandu-se in picioare. Am treaba iar voi ma obositi de la prima ora a diminetii. Alice? Scumpo, vrei sa te duc eu la scoala?
Alice nu aștepta a doua invitatie inainte de a sari in picioare. Si ea si tata au plecat vorbind intre ei naiba stie despre ce. Melanie s-a ridicat imediat după, a trântit servetelul in farfurie si a pornit spre scari.
-Te rog zi-mi ca ai un plan, imi ceru Reece aproape disperat.
Am ridicat din umeri.
-N-am nici un plan, i-am spus clatinand din cap.
-Sa fiu al naibi, Weston!
-Ea e, nu-i așa? Intreba Serena atrăgându-ne tururor atentia.
M-am uitat si eu la ea, la început nepasator apoi din ce in ce mai incruntat si in alerta vazandu-i mimica serioasa si privirea aproape îndurerată.
-Ea e, cine? Intreba Jarred curios.
Serena nu-i arunca nici macar o privire.
-Fata aia, spuse uitându-se in continuare la mine. Cea de care ești îndrăgostit de ani de zile. Ea e? Amira?
Nu mai aveam nici un motiv pentru care sa ascund asta, dar tot am ezitat. Amira fusese secretul meu timp de ani intregi. Fusese singurul lucru pe care nu l-am împărtășit cu nimeni, nici macar cu Reece decat după mult timp. Fusese singurul lucru care imi amintea cat de uman si fragil sunt, singurul motiv pentru care imi simteam inima spargandu-se.
Am incuviintat dand din cap in cele din urma. Imi pierise si pofta de mancare, spre bucuria lui Reece.
-Cum de nu mi-am dat seama? Murmura Serena incruntata.
-Cum sa îți fi dat? Intreba Jarred clatinand din cap. Uita-te la Weston. Cine naiba s-ar gandi ca, dintre toate femeile din lume, lui i s-ar pune pata pe cea care isi ascunde parul sub un batic?
-Hijab, l-am corectat imediat, privindu-l printre gene. Se numește Hijab, nu batic.
Jarred clipi de doua ori in directia mea, deschise gura sa spună ceva dar renunța la idee si o închise inapoi.
-Defapt are logica, dacă stați sa va gânditi putin, spuse Reece privindu-ma fix. Weston Da'Vierr vrea mereu ceea ce nu poate avea. Si cumva, nu știu cum, reuseste sa obțină. Tot ce pot sa sper e ca de data asta sa-ti permiti sa platesti prețul pentru micul tau divertisment.
Mi-am auzit dintii scrasnind de furie. Știa al naibi de bine ca Amira e pentru mine mult mai mult de atat. Voia sa ma facă sa sar peste masa aia si sa il pocnesc. Așa ca am făcut exact opusul: m-am ridicat si am urcat in camera mea, rezistând impulsului de a bate la usa camerei in care era Amira.