Ziua in care mi-ai zâmbit #2 (Seria Pana la sange)

6. Mai multe discutii ipotetice

          Weston

          Alea erau cele mai bune săptămâni din viata mea.
          Era aproape jumătatea lui Februarie si temperaturile incepeau sa-si revina, dar la fel de bine ar fi putut sa fie August, atat de plin de viata eram.
          Toate mergeau ca pe roate.
          Contractul era pregatit sa fie semnat chiar in acea seara.
          Eu si Amira ne furisaseram încă de trei ori ca sa ne uitam la filme, ba chiar reușisem sa o conving sa învețe comenzile manetei PlayStationului.
          Amira imi trimitea mesaje! Numai din când si când si erau scurte si politicoase, dar Amira imi trimitea mesaje! Ii trimiteam si eu, mult mai des. Renunțasem la a ma furișa noaptea in casa ei.
          Reușisem-cumva, nu știu cum, sa ma împart intre pregătirile pentru amenajarea clubului, responsabilitatile mele in cadrul afacerilor familiei si Amira. Bineînțeles, nimeni nu știa unde dispar timp de cateva ore odată la cateva zile si intentionam ca lucrurile sa rămână așa.
          Era deja după-amiaza iar eu nu mai aveam stare, ma perindam dintr-un capăt in altul al apartamentului meu din LA fara nimic concret de făcut, așa ca am decis sa le fac o vizita lui Reece si Josie. Am urcat in lift si am tastat codul care se schimbase cu cateva ore in urma si care m-a dus in foaierul casei lor.
          -Rahat, l-am auzit pe Reece spunand apăsat chiar când usile s-au deschis.
          Am trecut de foaier in pasi de dans si am intrat in sufragerie cântând.
          -Buna ziua, famili...
          M-am oprit ca trăsnit după cativa pasi ca sa las loc imaginii din fata mea sa mi se aseze in minte. Reece sărise in picioare si isi încheia pantalonii. N-avea tricou pe el, era roșu la fata si ma privea de parca era gata sa ma ucida. Josie stătea pe canapea in pijamale cu genunchii ridicati atat cat ii permitea burta si se abtinea cu greu sa nu rada. N-aveai nevoie de prea multa minte ca sa înțelegi ce se întâmpla.
          -Am picat intr-un moment prost? M-am trezit ca intreb chicotind.
          -Crezi? Se ratoi Reece nervos. Ce dracului vrei?
          -Nimic, am spus ridicand din umeri. Ma plictiseam si m-am decis sa va fac o vizita.
          Am trecut prin incapere si m-am oprit la frigiderul fin bucătăria open-space. L-am deschis si am inhatat o bucățica de branza si un ciorchine de struguri, apoi am închis usa cu piciorul.
          -Si cum ai ajuns la concluzia ca e o idee buna sa vii pur si simplu, fara sa suni macar inainte? Ma chestiona Reece cu mainile in solduri.
          Am ridicat nepasator din umeri si m-am trântit pe canapea, in capatul opus fata de cel in care stătea Josie. Am schimbat o privire cu ea si pe amandoi ne-a bufnit rasul. Bine, poate nu fusese o idee așa buna sa merg la Reece si Josie, dar dacă ma ridicam si plecam era ca si cum recunosteam asta. Nu voiam sa-i dau satisfacție lui Reece.
          -Diseară semnez contractul pentru club, l-am anuntat pe fratele meu in timp ce imi aruncam o boaba de strugure in gura.
          Am intins ciorchinele spre Reece. S-a uitat la mana mea, apoi in ochii mei si din nou la mana mea. Delibera dacă sa mi-o rupa sau nu. Am intors ciorchinele spre Josie care a luat cateva boabe.
          -Mersi, Wes, murmura indesandu-si strugurii in gura.
          -Cu plăcere, Jolene, i-am spus ranjind si i-am făcut cu ochiul.
          -Ai de gând sa imi spui de ce ai venit? Vru Reece sa stie.
          -Ti-am spus deja, ma plictiseam, i-am repetat oftand. Si aparent mi-era foame.
          -Totul e pregatit pentru diseară? Intreba Josie dregandu-si glasul.
          Am incuviintat energic dand din cap.
          -Abia aștept sa văd contractul ăla semnat ca sa pot sa-mi iau grija asta de pe cap.
          -Da, adevarul e ca ești plin de griji, pufni Reece si se trânti pe fotoliul de langa Josie.
          -Chiar sunt, am spus incruntat. Am o gramada de lucruri pe cap dar nu ma plâng.
          -De când? Ești cel mai smiorcait idiot pe care il știu, comenta dragul meu frate cu chef de cearta.
          -Sa zicem ca am gasit o motivatie foarte buna, am răspuns enigmatic ridicand din umeri.
          -O motivatie? Ma intreba Josie ridicand ambele sprancene. Ce fel de motivatie, mai exact?
          -Nimic din ce va gândiți voi, i-am asigurat clatinand cu hotarare din cap si tot atunci am simtit telefonul vibrând in buzunar. N-am mai fost atat de cuminte ca in ultimele doua săptămâni de când aveam doispe' ani.
          -Sigur, pufni Reece. Josephine, sunt eu nebun sau afara e soare?
          -E soare, iubitule, il asigura ea amuzata.
          -E soare, nu ploua cu foc si pucioasa, deci pot sa presupun ca nu vine sfarsitul lumii. Probabil a înghețat desertul la cat minți, Weston.
          M-am uitat surprins la el in timp ce ma chinuiam sa imi scot telefonul din buzunar fara sa scap strugurii rămași pe canapea.
          -Asta ar putea sa fie considerata o gluma, Reece. Felicitari!
          Josie si-a lasat capul pe spate si a ras in hohote. Reece n-a fost la fel de amuzat de comentariul meu, dar injuraturile lui au trecut razand pe langa mine când am citit mesajul.
          Amira: Putem sa purtam o discutie ipotetică?
          Wessy-Messy: Sigur. Despre ce vrei sa vorbim?
          Am tinut telefonul in mana cat am așteptat răspuns ei. Atat Josie cat si Reece se uitau la mine.
          -Ce e? I-am întrebat bănuitor.
          -Nimic, spuse Reece ridicand aparent nepasator din umeri.
          Amira: Ipotetic vorbind, a cata întâlnire se considera decenta ca sa te săruti cu cineva?
          Sa spun ca am fost surprins de intrebarea ei ar insemna sa jignesc toți oamenii care au fost vreodata surprinși de ceva. Aproape am făcut infarct când am citit mesajul ăla.
          Wessy-Messy: Nu știu, n-am mai ieșit la întâlniri din liceu, dar banuiesc ca depinde de ce vrea fiecare de la partener.
          Răspunsul a venit aproape imediat iar eu ranjeam ca un motan la castronul cu lapte.
          Amira: N-ai ieșit la întâlniri? E plin Internetul de poze cu tine si cateva duzini de femei!
          Wessy-Messy: M-ai cautat pe google, domnisoara Hadi? Foarte interesant. Nu mai crede tot ce citești pe internet!
          Amira: Bine, atunci ipotetic vorbind, dacă noi doi am avut deja parte de patru întâlniri ipotetice...când anume ar fi momentul ipotetic potrivit sa ne sărutam?
          M-am innecat cu aerul pe care plamanii mei refuzau sa il mai primeasca. Am tusit atat de tare incat m-a usturat gatul. Josie mi-a pus in fata paharul ei cu apa de pe masuta de cafea pe câte l-am băut dintr-o suflare.
          -Mersi, am mormait asezand paharul inapoi si intorcandu-mi atentia spre telefon.
          Am citit mesajul ăla de încă cateva ori, ca sa fiu sigur ca nu am luat-o razna complet si nu am vedenii.
          Wessy-Messy: Teoretic, undeva pe la a doua, așa cred ca ar fi decent.
          Amira: Si ce ar trebui sa se intample la a cincea?
          Wessy-Messy: Orice si nimic din ce nu ești pregatita. Teoretic.
          Amira: Teoretic, bineînțeles, pentru ca practic ai intarziat deja cu trei întâlniri pentru sarutul ăla ;)
          Amira: Am pacienți, vorbim mai tarziu.
          -Ce? Am mormait privind lung telefonul scuturandu-l prosteste. Faci mișto de mine?
          -E totul in regula? Ma intreba Josie de care uitasem cu desăvârșire.
          -Da. Nu. Habar n-am, cred ca pana la urma vine apocalipsa.
           Am ridicat capul la timp cat sa ii văd schimband o privire crucisa inainte de a se holba la mine.
          -Cu cine vorbesti, Wes? Ma intreba Josie dregandu-si vocea.
          -Cu nimeni, am murmurat ascunzând telefonul la spate.
          -Si zambesti ca un prost la telefon din cauza acestei nimeni? Ma intreba Reece arogant.
          -Nu zambeam, am murmurat sarind in picioare. Dar acum o sa plec, pentru ca e clar ca am nimerit intr-un moment prost. Ne vedem mai tarziu!
          -Stai putin, Weston, nu poți sa pleci așa! Striga Josie in urma mea.
          -Ba cum sa nu?! Pufni Reece. Pleacă, Weston, si data viitoare învață sa suni naibi inainte sa dai buzna in casa cuiva!
          I-am aratat degetul mijlociu peste umar si dus am fost.
          Intarziasem trei întâlniri pentru sarutul ăla?
          Oh, naiva, biata mea Amira, habar n-avea ca defapt e întârziase opt ani!