Ziua in care mi-ai zâmbit #2 (Seria Pana la sange)

18. Amira. Placere vinovata, obsesie bolnava.

Amira

Eram atat de socata ca ultimele ore din viata mea se întâmplaseră cu adevarat, incat de când urcasem in mașina nu puteam duce un singur gând pana la capăt. Wes imi spusese ca mai are o surpriza pentru mine, dar nu știam la câte dintre surprizele lui mai putea rezista inima mea.
Am inteles ca mergem in GreeforBay abia când eram deja la intrarea in oras. M-a curprins panica.
-Esti sigur ca e o idee buna? Am întrebat foindu-ma in scaun.
-Relaxeaza-te, spuse aruncându-mi un zambet linistitor. Totul o sa fie in regula, promit.
N-am putut sa il cred pe cuvant cu toate ca voiam sa o pot face. Era abia amiaza si se întâmplaseră atat de multe incat aveam impresia ca ma trezisem cu trei zile in urma, nu cu cateva ore.
Am stat tacuta, fierband un suc propriu pana când Weston a oprit mașina in fata casei familiei lui. Imi frangeam degetele când si-a asezat palma peste a mea si m-a strans ușor, atrăgându-mi atentia.
-Hei, spuse el. Uita-te la mine.
Mi-am intors capul pe el si m-am uitat in ochii lui. Tot ce am putut sa gândesc in momentul ăla a fost ca tipul asta e prea bun pentru mine si ca n-am făcut nimic suficient de măreț ca sa il merit.
-Totul o sa fie bine, imi spuse el cu o convingere greu de zdruncinat. Nu exista nici un motiv pentru care sa îți fie frica, Amira.
-Da? Spune asta...
-Shhhht, ma intrerupse ducându-mi un deget la buze. Taci. Doar...taci, bine?
Am incuviintat dand din cap iar el a zâmbit larg.
-Sa mergem, cu toată viteza inainte! Spuse entuziasmat sarind din mașina.
L-am urmat fara tragere de inima. De unde naiba venea tot optimismul ăla? De unde toată fericirea si exuberanta? Eu eram paralizata de groaza.
-Wes? Am spus când m-a prins de mana si am pornit amandoi spre intrare. Dacă murim azi aici...
-Încetează odată!
-...trebuie sa îți spun ceva, am continuat eu. Nu vreau sa mor fara sa îți spun asta.
-Ce anume? Ma intreba curios.
Nu aveam nevoie sa ma gândesc neaparat la ceea ce urma sa spun pentru ca, intre atatea necunoscute in jurul cărora se invartea viata mea in ultimul timp, ceea ce simteam pentru Weston era limpede si clar, ca un far in miez de noapte in mijlocul marii. Devenise singurul lucru de care eram sigura.
-Eu...adevarul e ca m-am cam îndrăgostit de tine pana peste cap si am făcut cam un milion de tampenii in ultimul timp, dar voiam sa știi asta. Tii minte când mi-ai spus ca mi-as fi pierdut virginitatea cu orice bărbat suficient de scandalos cat sa il înfurie pe bunicul? Nu-i adevarat. Trecusera luni de zile de când facusem planul ăla. As fi avut si alte ocazii, am spus ridicand din umeri. Eu...am vrut sa fii tu. De când te-am văzut la nunta fratelui tau am vrut sa fii tu.
Următorul lucru care de care am fost constienta au fost bratele lui inconjurandu-mi talia si ridicându-ma de pe pamant si buzele lui strivindu-le pe ale mele. Sarutul a durat cateva clipe dar m-a lasat ametita si fara aer.
-Promite-mi ca o sa îți amintesti ce ai spus si peste doua minute, imi ceru el lăsându-ma jos.
L-am privit buimacă. Nu înțelegeam ce vrea sa spună si nici n-am avut timp sa ma gândesc cu adevarat la asta, caci m-a prins din nou de mana si m-a tras după el spre casa.
Atmosfera tensionata dinăuntru m-a lovit in plin încă de la intrare. Aerul era greu de respirat. Inima imi bătea cu putere si imi tremurat picioarele. Știam ca nu faceam ceva corect, știam ca Weston merita mult mai mult de atat dar ma lăsasem dusa de val si in adancul sufletului meu știam ca, atâta timp cat valul ăla era Wes, n-aveam sa cobor de pe el niciodată. Nici de pe val, nici de pe Weston.
-O sa avem probleme, am murmurat când eram pe cale sa intram in sufragerie.
-Mereu am probleme. Obișnuiește-te cu asta, pufni el aruncându-mi un ranjet peste umar. Sa nu uiți ce ai spus afara, bine?
Am vrut sa il intreb de ce imi tot spune asta, dar n-am mai apucat pentru ca m-a tras după el in sufragerie si mi-au murit cuvintele pe buze.
Reece stătea in picioare, sprijinit de manerul canapelei, langa Josie. Ea si Serena susoteau cu capetele apropiate, dar au amutit când am intrat. Melanie si Jarred erau si ei acolo, la fel si Declan care stătea retras intr-un colt discutand cu...
Bunicul.
Am avut impresia ca imi cade cerul in cap când l-am văzut. Ce cauta el acolo?
Apoi mi-am amintit ce imi spusese Wes de doua ori. Sa nu uit despre faptul ca sunt îndrăgostită de el in doua minute. El il chemase pe bunicul acolo. La naiba, ce avea in cap?! Voia cu disperare sa moara azi?
-Buna ziua, draga familie, spuse Weston nestingherit si cu toate ca nu ii vedeam fata, ii simteam ranjetul in voce.
-Wes, sari Josie in picioare si traversa in viteza sufrageria, napustindu-se asupra lui.
L-a îmbrățișat atat cat ii permitea burta. I-am văzut degetele strangandu-se in materialul hanoracului sau, de parca chiar ii dusese dorul. Weston a îmbrățișat-o cu o mana si când am vrut sa-mi trag mana dintr-a lui, m-a strans mai tare. Am ramas tacuta langa el, ascunsa pe jumatate in spatele lui.
-Am murit de grija! Suiera Josephine incet, astfel incat ceilalti sa nu auda. Ce se întâmpla? Ce naiba pui din nou la cale?
-Calmează-te, murmura Weston incet, îndepărtând-o cat sa o priveasca. O sa nasti prematur.
-Din cauza ta, spuse ea ofticata si il lovi incet cu palma in piept.
-Weston, interveni Declan înaintând spre mijlocul sufrageriei. Suntem oameni ocupati. Ne-ai cerut sa fim toți aici si suntem. Despre ce e vorba?
Wes o împinse incet pe Josie spre canapea iar ea a pornit spre locul ei fara tragere de inima. Imi simteam palma transpirata intr-a lui. Imi auzeam inima pompand in urechi si mi se ridicase voma in gat.
-Am cateva anunțuri de făcut, spuse el ceremonios înaintând in incapere si tragandu-ma si pe mine după el.
Ii simteam privirea bunicului ațintită asupra mea, dar n-am indraznit sa ridic ochii spre el. Imi era prea rusine si prea frica sa il privesc in ochi. Nu-i purtam pica pentru ce se întâmplase in ziua aceea cu Elam. N-avea importanta. Știam ca n-a avut de ales. Problema era ca ii tradasem increderea si il facusem de rusine, așa ca nu imi puteam ridica ochii spre el. Ma simteam vinovata. Simteam ca il dezamăgisem si pe el așa cum facusem cu toți ceilalti oameni din viata mea, inclusiv cu Weston.
-Va rog pe toți sa luati loc si sa ma ascultati pentru ca n-o sa vorbesc decat o data, ii atentiona Wes eliberându-mi mana pentru a face un pas in fata. Domnule Hadi? Ia loc.
Am auzit pașii egali ai bunicului apropiindu-se. L-am văzut cu coada ochiului așezându-se pe unul dintre fotoliile de langa șemineu. Când toată lumea inafara de mine si Wes stătea jos, acesta isi drese glasul ca un maestru de ceremonii la începutul spectacolului.
Eu nu puteam sa nu ma intreb in cat timp o sa sara acoperisul casei aleia in aer.
-Draga familie, incepu Wes ceea ce se promitea a fi un discurs de pomina, aproape toți cei din camera asta știu adevarul despre mine. Adevăr pe care Amira si domnul Hadi nu il știu, dar il vor afla in curand.
Mi-am ridicat ochii spre el cu viteza luminii. Eram intrigata si înfricoșată de ceea ce aveam sa aflu.
-Adevarul e ca ultimii opt ani au fost lungi si obositori, dar m-au adus pana aici si nu regret nimic, spuse el ridicand senin din umeri.
Opt ani? Ce se întâmplase in ultimii opt ani? Am intrat in alerta, cu toți muschii incordati.
-Reece mi-a spus de aproximativ un milion de ori sa renunt, ba chiar m-a cotonogit de cateva ori si m-a lasat sa-i rup coastele. Mersi pentru asta, omule, adauga apoi chicotind.
-Treci peste, ii sugera Reece aproape plictisit.
-Jarred si Serena s-au chinuit ani de zile sa ma demaște si n-au reușit. Tata...Doamne, tata aproape ca a pornit o cruciada impotriva mea, adauga apoi razand de-a binelea. Acum spuneti-mi voi, a funcționat ceva?
Weston aștepta cateva clipe dar nimeni nu se obosi sa ii răspundă. Eu nici macar nu înțelegeam ce se intampla.
-In mod evident, nu, raspunse tot el.
-Weston, chiar ne-ai chemat pe toți aici ca sa ne amintesti ca ești un inconstient foarte perseverent? Intreba Reece ceea ce semăna cu o intrebare retorica.
-Nu, v-am chemat aici ca sa fiti martori la momentul renunțării mele, spuse el ridicand din umeri.
Il priveam încă circumspecta când s-a intors spre mine. Era un licar de nebunie in ochii lui. Mai văzusem acea sclipire. O văzusem de fiecare data când il surprinsesem uitându-se lung la mine si mereu m-am întrebat de unde vine.
Când a început sa vorbească am inteles ca la unele intrebari e mai bine sa nu afli răspunsul.
-Îți amintesti când Reece ti-a adus dosarul de la liceu, inainte sa te înscrii?
Asta fusese cu ani in urma, dar imi aminteam așa ca am incuviintat dand din cap. Eram banuitoare si precauta.
-Îți amintesti ca eram si eu cu el in ziua aia?
Am incuviintat din nou dand din cap. Cum as putea sa uit?
-Mi-ai spus nu de mult sa-ti spun ceva despre mine ce nu stie nimeni, spuse el privindu-ma drept in ochi. Iată ceva ce nu stie nimeni: in ziua aia, chiar acolo in sufrageria casei voastre din orașul asta, viata mea s-a dat peste cap si nu a mai revenit niciodată pe traictoria inițială, spuse ridicand din umeri. Am crezut ca m-am îndrăgostit de tine in clipa in care te-am văzut, dar in realitate a fost mult mai mult de atat. Am încercat sa caut explicații in carti, la psihologi si la alte persoane, dar nimeni n-a reușit sa-mi explice ce s-a intamplat in ziua aia cu mine si de ce a devenit fata misterioasa si de neatins a familiei Hadi plăcerea mea vinovata, obsesia mea bolnava.
In punctul ăla nu mai puteam sa respir. Nu înțelegeam exact ce spune, nu pricepeam amploarea cuvintelor lui. Multe altele spuse de Reece, Jarred, Josephine sau Declan si-au făcut loc prin mintea mea incetosata, amestecându-se cu ale lui Wes si lăsându-ma confusa si intrigata.
-Dar, continua Weston intorcandu-se spre ceilalti, obsesia pentru Amira Hadi s-a încheiat.
Reece pufni neincrezator si clatina din cap. Arata de parca ia parte la un circ de prost gust. Josephine si Serena il priveau încruntate. Macar nu eram singura care nu intelegea ce naiba se intampla.
-Domnule Hadi, spuse Weston apoi, acum cateva nopți m-ai sunat. Imi permiti sa reproduc conversația noastra?
-Are vreo relevantă in balciul pe care il pui in scena? Intreba bunicul cu vocea lui vesnic calma, indiferent de ce se întâmpla in jurul lui.
-Depinde, spuse Weston ganditor. Așa cum ti-am spus si atunci, perspectiva face diferenta.
Bunicul nu ii spuse nici da, nici nu iar Wes interpreta tacerea lui așa cum a vrut, adică in avantajul lui.
-Domnul Hadi m-a sunat după evenimentul tragic ce i s-a intamplat lui Elam, ne anunta el. Si mi-a spus ca a făcut o greseala catastrofala care l-a adus in punctul in câte a fost nevoit sa-si îngroape fiul. L-a obligat sa se insoare cu o femeie doar pentru ca o lasase insarcinata. Cei doi, părinții Amirei, au fost nefericiți unul cu altul, relatia lor a fost mizerabila si au sfârșit amandoi in pamant in urma unui accident tragic. Domnul Hadi n-a vrut ca nepoata lui sa aibe aceeași soarta, dar a fost de acord sa o marite cu forța cu un nenorocit violent. Dacă vreti părerea mea sincera, domnul Hadi se contrazice singur, dar părerea mea e irelevanta in momentul de fata. M-a sunat, mi-a spus toate astea si m-a rugat sa stau departe de nepoata lui, in ciuda celor întâmplate intre noi.
-Si sunt in continuare de aceeași parere, isi drese bunicul glasul. Defapt, Amira, as vrea sa te întorci acasă. Elam e mort si chiar dacă n-ar fi, nu imi pasa. Vino inapoi acasă, fatati.
Am ramas pe loc cu ochii in pamant, mușcându-mi buzele ca sa nu izbucnesc in lacrimi. L-am simtit pe Wes privindu-ma întrebător si insistent, asteptand un răspuns făcut. Am clătinat din cap abia perceptibil. N-as fi avut cum sa dau inapoi nici dacă voiam si oricum nu voiam.
Il voiam pe Weston. Atat.
-Nu cred ca o sa se intample, spuse el relaxat.
-Vorbesti in numele ei? Pufni bunicul zeflemitor. Amira? Haide, vorbește cu mine. Nu știu ce ti-a zis băiatul asta, dar eu sunt in continuare bunicul tau. Sunt singura ta familie, fatati.
-Imi cer scuze dacă par nepoliticos, interveni Wes facand un pas in spate spre mine. Dar dacă nu ma înșel, in cultura voastra, femeia aparente bărbaților din viata ei. Taților, bunicilor, unchilor după caz, logodnicilor, soților.
-Ai perfecta dreptate, ii spuse bunicul. De-asta Amira o sa se întoarcă acasă cu mine.
-Defapt, Amira nu o sa plece deloc de langa mine, spuse el senin, razand chiar si ducându-si mana la spate. Pentru ca tocmai ne-am căsătorit. Asteptam felicitările voastre, mai spuse fluturand certificatul de căsătorie pe care nici macar nu se uscase cerneala.