Ziua in care mi-ai zâmbit #2 (Seria Pana la sange)

20. Prioritati si grade de comparatie.

Weston

Trecusera aproape doua luni de când aruncasem bomba in aer, in mijlocul sufrageriei familiei mele.
Si eram faliți.
Fericiți nevoie mare, dar absolut faliți.
Tata imi blocase conturile in urmatoarea zi dis de dimineața, abonamentul telefonului meu nu a mai fost valabil spre prânz si pana a doua zi la prima ora nu mai aveam practic nimic inafara de apartamentul si mașina care erau pe numele meu si ceva bani gheata pe care ii tineam mereu in casa. Peste toate asta, nu mai aveam acces la depozite sau in Piramide. In aceea a doua zi am constatat ca Amira era in aceeași postura ca mine: bunicul ei ii blocase conturile, telefonul, accesul la fondul fiduciar si abonamentul la Netflix. Ne-am uitat unul la altul si am ras in hohote cateva minute bune.
Nimeni din familia mea inafara de Josie nu a încercat sa ia legatura cu mine in ultimele doua luni si pana si ea era cu ochii in toate directiile când indraznea sa coboare pentru cateva minute in apartamentul meu. Nu mi-a spus prea multe detalii de după plecarea noastra, doar ca tata a avertizat pe toată lumea ca oricine incearca sa ne ajute sau sa ia legatura cu noi va avea aceeași soarta ca a noastra.
Ne-am descurcat in prima luna cu banii pe care ii aveam in casa si am vândut un tablou din sufragerie in a doua. Banii trebuiau sa ne ajungă pana când tatei ii trecea supărarea. Asta nu înseamnă totuși ca in timpul asta am stat cu mainile in sân si ne-am uitat lung unul la altul, nici pe departe.
Lucrările la clubul din Santa Monica se sistasera in ziua nuntii noastre, pentru ca deși clubul era pe numele meu, renovările erau plătite din banii tatei. După cateva zile am început sa merg in fiecare zi acolo, de dimineața pana seara, sa fac câte ceva. Nu ma pricepeam la prea multe, dar am învățat din mers. După alte cateva zile Amira a decis sa vina cu mine pentru ca se plictisea singura in casa toată ziua si a muncit cot la cot cu mine, pana la epuizare.
Așa se scursesera ultimele săptămâni, primele din viata noastra de cuplu căsătorit. Eram faliți, obositi si abandonați de propriile noastre familii, dar foarte fericiți. Adormeam si ne trezeam chicotind, faceam sex pe oriunde prin casa sau in afara ei si traiam in mica noastra bula de îndrăgostiți proaspat căsătoriți.
-Ma ajuti? Striga Amira din bucătărie in acea seara.
Mergeam in varful picioarelor spre bucătărie razand pe înfundate. Ieșisem de la dus si mi s-a părut o idee minunata sa ma furisez prin casa complet gol. Când am intrat in bucătărie stătea cu spatele la mine si pregatea legumele pentru paste.
-Știu ca ești acolo, habib, imi spuse peste umar fara sa-mi arunce vreo privire.
M-am năpustit asupra ei, am prins-o de solduri si am tras-o brusc spre mine. Mai intai a icnit surprinsa, apoi a chicotit si a sfârșit prin a rade in hohote.
-M-ai speriat, Wes, ma anunta razand.
-Nu pari prea speriata in clipa asta, am pufnit tragand-o de par cu capul pe spate.
-De ce te plimbi dezbracat prin casa, Wes? Vrei sa le oferi vecinilor un spectacol gratuit in seara asta?
-Am opatizat geamurile, am ranjit făcându-i cu ochiul.
-De ce? Ma intreba chicotind. Ești pudic?
-Nu, dar n-am de gând sa las orice neisprăvit cu un binoclu sa se holbeze la tine.
-Eu sunt complet imbracata, ma anunta ridicand o spranceana si înfășurându-si bratele in jurul gatului meu.
-Momentan, am murmurat aplecandu-ma spre ea pentru un sărut.
I-am prins soldurile si am ridicat-o pe marginea blatului din bucatarie apoi i-am tras tricoul peste cap si m-am asezat intre coapsele ei. Încă mi se parea incredibil cum trupurile noastre răspundeau unul altuia, cum n-aveam nevoie de nimic mai mult decat un sărut ca sa fim pregatiti unul pentru celalalt.
-Mergem...in sufragerie? Ma intreba printre săruturi.
-Nu, am spus coborând cu gura spre sânii ei prinsi încă in sutien. Una din fanteziile mele recurente e sa ti-o trag in bucatarie.
Amira rase din nou, in hohote, cu capul dar pe spate.
-Razi cumva de mine, doamna Da'Vierr? Am marait printre dinti.
-Printre altele, ești si prietenul meu cel mai bun, imi spuse ea. Bineînțeles ca o sa rad de tine.
-Prietenul tau cel mai bun? Am întrebat ridicându-mi surprins privirea spre ea.
-Si singurul, defapt, spuse zâmbind larg.
-Si ce anume înseamnă printre altele? Am întrebat aplecandu-ma peste ea si forțând-o sa-si arcuiasca spatele.
-Iubitul meu, incepu ea chicotind când am început sa o sărut pe piept. Sotul meu. Partenerul meu.
-Cel mai sexy bărbat in viata? Am sugerat eu. Cel mai bun amant pe care l-ai avut vreodata. Imi place lista asta.
-Ești sexy, ma asigura ea. Dar nu am grad de comparație cu alți bărbați, deci nu știu...
Mi-am înfipt degetele in coastele ei facand-o sa tipe si sa se zvarcoleasca razand in hohote.
-Wes, stai! Au, nu! Stai!
-Scoate-ti astia, am comentat tragand de pantalonii ei, si o sa îți arat eu grad de comparație.
Amira chicoti incercand fara prea mult efort sa imi împingă mainile. Radeam amandoi si incet, aproape pe nesimțite, si-a lipit pieptul de al meu si...
O tornada devastatoare a intrat in bucătărie, lovind in drum o etajera si dărâmând un borcan cu bomboane.
-Amira! Rasuna vocea lui Reece, plină de panica si groaza. Amira!
M-am intors numai pe jumatate spre Reece. Eu eram complet gol, Amira era pe jumatate dezbracata iar el era justiția divina pentru fiecare moment in care mersesem la el in apartament fara sa anunt inainte, fir-ar al dracului!
-Iesi afara! Am lătrat peste umar tragand-o pe Amira mai aproape de mine.
-Am nevoie...ajutor. Josie...copilul! Spuse Reece abia inteligibil, palid la fata si tremurand din toate incheieturile.
-Ce?! Am strigat incruntat, nervos si intrand in panica in același timp un care Amira si-a ridicat capul peste umarul meu.
-Josephine si copilul sunt in regula? Intreba ea numaidecat.
Reece clatina din cap si incepu sa ne explice la repezeala.
-Ceva nu e in regula. Ai lucrat in spital. Știi câte ceva despre copii si femei gravide?
-Da, bineînțeles, spuse Amira fara ezitare. Da-mi zece secunde si vin.
-Adică asteapta la lift! M-am rastit furios si i-am intors spatele.
M-am dat din fata ei culegându-i bluza de pe jos. S-a îmbrăcat imediat si mi-a aruncat o privire ingrijorata.
-Urc si eu imediat, i-am promis citind intrebarea nerostita din ochii ei.
-Sper ca nu e nimic grav, a murmurat incet pornind deja spre hol, acolo unde Reece o aștepta lovind nervos podeaua cu piciorul gol.
Imediat ce ei au urcat in lift eu am luat-o la goana prin casa in cautarea unor haine decente cu care sa pot iesi din casa. Mi-am tras peste lenjerie prima pereche de pantaloni si primul tricou pe care le-am gasit, am inhatat o pereche de șosete si adidași din mers si m-am aruncat pe canapeaua din sufragerie.
Mi-a luat aproximativ cinci secunde sa ma imbrac, mi-am luat telefonul de pe măsuta de cafea si am aruncat un ochi la e-mailurile pe care le aveam: doua erau de la Kiara. Le-am sters fara sa le citesc.
Habar n-am de ce am ridicat ochii exact atunci, dar am făcut-o la timp cat sa văd luminița aceea abia perceptibilă, rosie.
O lumina rosie iesind din rama unui tablou? Ce?!
M-am ridicat precaut. Ma simteam de parca am de-a face cu o bomba. Am mers in varful picioarelor, din ce in ce mai sceptic, caci nu mai era nici o lumina si începeam sa-mi pun la indoiala sănătatea mintala. N-aveam antecedente de schizofrenie in familie, dar nu se stie niciodata.
Apoi m-am liniștit, când am realizat ca nu sunt nebun si chiar e ceva acolo.
După care am innebunit de furie când am inteles ca aia e o camera de spionaj, camuflata perfect pe rama tabloului, imposibil de văzut dacă nu te uiți din unghiul potrivit.
Dumnezeule, era aici încă de când eu si Amira am făcut sex prima data?! Trecusera trei luni de atunci!
Fierbeam de furie. Eram pe punctul de a o lua razna. Voiam sa distrug tabloul, camera si pe cel din spatele ei.
Nici macar nu ma puteam gandi la psihopatul pervers care urmărește de undeva imagini cu mine si Amira...imagini cu Amira goala. Rahat.
Am închis ochii, am inspirat si expirat adanc, incercand sa ma calmez.
Josephine si bebelusul nu erau in regula. Camera putea sa mai aștepte macar pana ma asiguram ca Josie si copilul sunt bine. M-am rasucit pe calcaie scrasnind din dinti, am lovit cu pumnul butonul liftului si am urcat in el, tastând codul pe care încă il mai primeam in fiecare dimineața pe email. M-am gandit pentru o clipa la asta: tata ii avertizase pe toți sa nu ia legatura cu mine dar Reece încă imi oferea acces in apartamentul lui.
Mi-am ordonat in gând prioritățile:
Asigura-te ca Josie si bebelusul sunt bine.
Scoate camera aia, du-o la un specialist it si gaseste locul in care ajung toate imaginile din casa.
Omoară-l pe idiotul care a indraznit sa planteze o camera in sufrageria ta.
Fa asta fara sa ii tulburi linistea abia dobândită a Amirei.
Vezi? Prioritățile sunt importante in viata noastra iar eu le știam pe ale mele al naibi de bine.