*Narator pov*
Zilele la mare au trecut destul de repede. Și uite că a venit și momentul să plece înapoi acasă.
Drumul a fost unul destul de liniștit, nimeni nu s-a certat cu nimeni, toți erau frânți de oboseală.
*Denisa pov*
Am ajuns acasă după un drum de 3 ore jumate în care nu am reușit sa închid un ochii.
Am intrat pe ușă si am fost întâmpinată cu căldură de mama care în această dimineață avea prea multă energie.
Am mâncat repede ceva iar apoi m-am pus în pat să dorm.
*Rebeca pov*
R: Cine-i mă asta?! Întreb eu șocată de ceea ce văd.
B(Berechet): E una de îi scrie lu Niku si acum îmi scrie si mie. Spune el dându-și ochii peste cap.
R: Ce ar fi să îi scri că nu ești disponibil și că ai iubită. Sau poate vrei să rămâi cu ea? Spun eu ridicând o sprânceană.
B: Tu nu vezi că îi răspund din an in Paște, chiar crezi că sunt interesat de ea?! Încetează să mai fi atât de geloasă! Spune el țipând și gesticulând în fața mea.
Nu mai spun nimic doar plec în camera lui care acum a devenit a noastă deoarece am stabilit că mă voi muta la el, îmi iau din dulap un trening gri de la nike, îl iau repede pe mine și mă îndrept spre usa de la intrare unde îmi erau păpucii. Mă încalț repede și merg în bucătărie unde era Matei pentru a-mi lua telefonul si portofelul de pe masă.
B: Unde mergi? Întreabă el serios.
R: Nu-i problema ta. Spun eu sec și ies pe ușă.
Ies din scara blocului și o sun pe Deni.
~Apel telefonic~
R: Ce faci? Spun eu încercând să îmi stăpânesc nervii.
D: Bine, pe la Niku cu Aron si Sabina. Tu ce faci. Esti bine?
R: Nu. Nu sunt bine deloc.
D: Haide la Niku si vorbim aici. Îți trimit acum share location. Ne vedem aici. Spune aceasta si îmi închide.
~Apel telefonic încheiat~
Am chemat un uber și între timp a început și ploaia. Astăzi pot să zic că a fost cea mai nasoală zi posibilă, uberul vine în 10 minute iar eu sunt nevoită să aștept în ploaie.
*Denisa pov*
Stăteam la Niku pe canapea alături de el și de Sabina cu Aron mâncam popcorn și ne uitam la un film până am fost întrerupți de telefonul meu care suna. Am răspuns fără să mă uit cine e dar am recunoscut vocea din prima, era Rebeca. După voce nu prea părea bine. În timp ce vorbeam cu ea Niku și-a lipit și el urechea de cealaltă parte a telefonului să audă ce zice.
-Nu. Nu sunt bine deloc. Spune aceasta aproape plângând.
Niku îmi face semn să îi spun să vină aici așa că nu am mai stat pe gânduri si i-am spus:
-Haide la Niku și vorbim aici. Îți trimit acum share location. Îi spun și îi închid.
Îmi las telefonul pe măsuța din fața canapelei si merg în bucătărie să fumez o țigare. Deschid geamul și îmi aprind o țigare. Sunt tare îngrijorată, niciodată nu am auzit-o pe Rebeca în halul ăsta de supărată.
Priveam în gol și îmi făceam 1000 și 100 de filme cu ce s-ar putea să se fi întâmplat. Gândurile îmi sunt întrerupte de două mâini care îmi cuprind talia și mă trag mai aproape de corpul masiv din care făceau parte. Mă întorc cu fața și un zâmbet micuț îmi apare în colțul guri dar dispare la fel de repede precum a apărut.
N: Ești bine? Ma întreabă el cu o față îngrijorată.
D: Da. Sunt doar puțin îngrijorată. Îi răspund eu calmă.
N: De ce? Mă întreabă el confuz.
D: O cunosc pe Rebeca de mult timp dar niciodată nu am auzit-o sau văzut-o atât de supărată. Spun eu aruncând chiștocul de țigare în scrumieră.
Acesta nu spune nimic doar mă targe într-o îmbrățișare. Îmi las capul pe pieptul lui și închid ochii pentru a uita de toate problemele din jurul meu. Stăm ceva timp așa până când Sabina ne întrerupe momentul.
S: Deranjez? Îți sună telefonul. Spune aceasta întinzându-mi telefonul. Răspund repede înainte să se închidă apelul:
