Din capitolul anterior...
*Denisa pov*
D: Deci...Ce s-a întâmplat? Întreb eu calmă.
R: Putem vorbi doar noi 3 vă rog? Spuse aceasta întorcându-se spre băieți. Aceștia dau aprobator din cap iar eu le iau și mergem într-o cameră. Pot să jur că am mai fost aici cândva. Mă rog... mă pun pe marginea patului și îmi îndrept privirea spre Rebeca.
------------------------------------------------------------
*Denisa pov*
S-a așezat și Sabina lângă noi iar Rebeca a început să ne povestească despere ce i s-a întâmplat.
-Deci vrei să spui că tipa asta îi scrie si lui Niku? Întreabă Sabina confuză.
-Așa se pare. Nu cred că Matei ar minți în legătură cu asta... Spune Rebeca gânditoare.
-Eu nu știu... Voiam să continui însă am fost întreruptă de un ciocănit. Pe ușă intră Aron.
-Îmi cer scuze doamnelor de întrerupere, am primit ordine să vă întreb dacă ați dori în această seară minunat de ploioasă să dormiți în acest apartament luxos si frumos. Spune Aron dând un aer de eleganță în vorbele lui. Niku râdea în spatele lui.
-Am spus frumos, nu de parcă sunt reginele Angliei înrudite cu regina Elisabeta. Spune Niku râzând.
-Eu sunt dispusă să accept propunerea. Spune Sabina încântată.
-Și eu la fel, doar să îi anunț pe ai mei. Spun eu calmă privind în ochii lui Niku.
-Rebeca, tu? Spune Aron intrând cu totul în cameră.
-Nu cred că ar fi o idee bună. Spune lăsându-și capul în jos.
-Noi mereu avem ideei proaste deci... Spune Aron pozitiv. Toți începem să râdem la ce prostie a scos Aron pe gură.
-Bine atunci, rămân si eu în seara asta. Spune Rebeca afișând un zâmbet mic în colțul gurii.
-Bine doamnele mele, atunci vă lăsăm să discutați în continuare. Spune Niku încercând să-l imite pe Aron.
Cei doi ies din cameră iar noi revenim la subiectul inițial.
-Cred că ar trebui să vorbești cu el despre asta. Nu e foarte ok să vorbească cu alte fete fără ca măcar să ști și tu ceva de existența lor. Spun eu calmă.
-Cred că și tu ar trebui să vorbești cu Niku despre fata asta. Spune Sabina punându-mi o mână pe umăr.
-EU?! Întreb șocată.
-Tu! Haide știu că e ceva între voi. Spune Sabina zgâlțindu-mă.
-Te asigur că nu e absolut nimic între noi. Spun eu convingătoare.
-A da! Si atunci ce ați vorbit mai devreme? Spune ea cu o sprânceană ridicată. Brusc în minte îmi vine șcena cu sărutul de acum 30 de minute.
-Ăăă..cred că mă strigă băieții să îi qjut cu ceva. Spun si ies în fugă pe ușă. Mă indrept spre bucătărie dar chiar înainte de a face un pas în încăpere mă lovesc de cineva și cad pe jos. Îmi închid ochii la contactul cu podeaua iar apoi îi deschid pentru a putea vedea de cine m-am izbit. Niku. Din nou el. De ce mereu trebuie să cad sau să fac ceva stupid prin preajma lui.
Acesta chicotește și îmi întinde mâna pentru a mă ajuta să mă ridic.
-Ma dame unde fugeați așa grăbită.Spune în timp ce intrăm amândoi în bucătărie.
-Să zicem că fugeam de o conversație nu tocmai plăcută. Spun eu luându-mi un pahar din dulap.
-Cum ar fi? Întreabă Niku curios. Încremenesc. Ce răspuns ar trebui să îi dau. "A păi Sabina și Rebeca cred că e ceva între noi și vor să mă ia la interogatoriu de fiecare dată când au ocazia". Nu, nu, nu, asta ar face lucrurile mai complicate.
-Nu contează. Spun eu turnându-mi niște apă în pahar.
