Capitolul 7: 'Super' saptamana.

212 21 0
                                    

Au trecut trei zile de cand nu am mai vorbit cu Jason. El imi tot trimite mesaje si ma suna dar nu vreau sa ii raspund.

Mi-am facut curaj si m-am uitat la cateva mesaje. Toate contineau 'imi pare rau ' dar nu ma ajutau deloc. I-am raspuns cu un mesaj destul de dur.

Eu : Cel mai bine e sa uitam unul de altul. Ai dreptate. Scuze ca vream sa imi amintesc de tine,de toate momentele si amintirile. Imi pare rau ca tin atat de mult la tine. Imi pare rau ca ti-ai pierdut timpul cu mine. Succes la noua scoala. Sper sa gasesti pe cineva de care sa vrei sa iti amintesti.

Mesajul a fost trimis.

Mesajul m-a eliberat.

Bzzzzzzzzzzz!!!! Bzzzzzzzzz !!!

Telefonul imi suna incontinuu. Am raspuns. Vocea lui jason se auzea. Era nervos.

E : Alo ?

J : Iesi in fata casei.Macar o data.Atat iti cer.

E : Ok.

Era imbracat foarte bine. Arata super. Bandana sa care ii ținea părul saten destul de ciufulit arata bine. Eu eram in pijamale. Nici n-am apucat sa il intreb ce vrea ca m-a luat pe sus si m-a pus pe o banca.

E : Esti prost ? Sunt in pijamale.

J : Nu conteaza. Tu mereu arati bine.

Eu : Lasa vrajeala si zi ce vrei.

J : Am vrut doar sa te vad. Cat mai am ocazia.

Eu : Parca vreai sa uit de tine.

J : Pai asa e. Dar eu nu pot.

Eu: Pai o sa trebuiasca,chiar tu ai spus ca e cel mai bine.

J : Daca m-ai intelege..

Eu : Nu e nimic de inteles ! Esti imposibil. Stiam ca esti genul ala dar nici chiar asa.Nu trebuia sa vorbesc cu tine de la inceput ! Te urasc ! Daca imi mai trimiti mesaje imi schimb numarul.

M-am ridicat si am plecat in casa. Era tot pe banca. Dar chiar nu imi pasa. Peste 3 saptamani trebuia sa plec acasa.

Prima vara pierduta degeaba. Cred ca va fi si ultima pe care mi-o petrec acasa. Cand am intrat in casa,la noi erau niste oameni. Nu vream sa par nesimtita asa ca m-am dus si eu in bucatarie.

E : Buna ziua. si am afisat un zambet tamp pe fata.

Bunii : Ai venit Nicolle.. Ce bine. Ei sunt domnul si doamna Stephan. Au un baiat de varsta ta. Este sus te asteapta in camera.

Super , probabil acum imi cotrobaie prin lucruri.

Eu : Mm.. Ok bunii. Urc si eu.

Am deschis usa cat de calma puteam. Dar degeaba. Am trantit usa in urma mea dar cand am vazut cum arata Nick *caci asa il chema* au inceput sa imi tremure picioarele.
Era destul de inalt dar nu mi-am dat seama foarte bine caci statea pe pat. Era blond si ciufulit , ochi albastrii ca un cer senin si purta niste haine foarte dragute. Un fes larg ii completa perfect look-ul.

N: Woaa.. Usor sa nu o rupi.

Amm ras si nu ziceam nimic altceva.

N : Eu sunt Nick. Incantat si eu. Tu trebuie sa fii..

Eu : N-Nicolle.

N : Frumos nume.. Si dragute pijamale. a inceput sa rada iar eu am rosit. Iti sta bine cand rosesti . afiseaza un zambet care ii dezvalui gropitele. AVEA GROPITE !

Eu : Da.

Parintii lui au inceput sa il strige.

N: Vin acum !! Pai..Ne mai vedem Nicolle.

Ma saruta pe obrajii mei care acum era rosii.

Am ramas langa usa timp de juma de ora dupa care m-am pus la somn.

Corectat. \/

I. Vara care schimba. *EDITARE!*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum