Capitolul 2 : Nou prieten ?

332 17 0
                                    

A doua zi ma trezesc putin obosita si cu gandul la baiatul de bani gata. Nu stiu de ce , pur si simplu ma gandeam la el. Si atunci imi fac rutina zilnica dar , m-am gandit sa ies din tipare si sa ies sa alerg.

Se pare ca nu reusesc sa scap de Jason . Apff.. iar cu zambetul larg. E vesel mereu tipul asta ? Chiar nu oboseste sa tot zâmbească ?

Jason : Buna dimineata , Nicolle !

Eu : Neata.

Jason : Tu chiar nu vrei sa incercam sa fim prieteni ? Macar daca m-ai cunoaste , poate ti-ai schimba parerea despre mine.

Eu : Stii ce ? Poate ai dreptate. Eu vreau sa ies la alergat , vrei sa vii si tu ?

Jason : Da bineinteles.

Atunci revine cu un maiou gri si niste bermude negre , cu parul ciufulit. Si tot cu zambetul pana la urechi.

Eu : Tu zambesti cam mult , nu crezi ? - nu spune nimic si se uita la mine. - Esti imposibil !

J : Da..scuze dar esti frumoasa.

Eu : Cator fete le-ai mai spus asta ? Iti spun a doua oara , nu trebuie sa te prefaci ca esti dragut cu mine , mai bine doar alergam . Ok ?

Jason : Daca asa vrei tu.

Linistea asta nu prea imi placea... nici el nu ma zambea. Asa ca m-am gandit sa spun eu ceva.

Eu : Si de ce v-ati mutat aici ?

Jason : Pai pur si simplu am vrut sa schimbam locatia. Sunt obisnuit sa ma tot mut.

Eu : Oh. Eu vin in fiecare vara aici, la bunici. Pentru ca , parintii mei sunt ocupati vara cu serviciul foarte mult si nu prea au timp de mine si sunt si singura la parintii deci da , VIATA MEA E PERFECTA !

Atunci izbucnesc in lacrimi nemaiputand de nervi. Jason se uita la mine si ma ia in brate.

J : Imi pare rau.

Pentru cateva secunde nu mi-a pasat ca era Jason - baiatul de bani gata. Dar apoi m-am trezit la realitate si am inceput dinou sa alerg stergandu-mi lacrimile.

Eu : Pai.. mersi pentru plimbare. Scuze pentru mai devreme.

J : Nu face nimic. Daca vrei, putem merge sa luam inghetata , fac eu cinste. E prea cald ca sa ma refuzi.

Eu : Ok. Daca astepti sa ma schimb..

J : Te astept. zice zâmbind.

Am plecat calma , dar dupa niste fluturasii ma grabeau. Mi-am pus pe mine un tricou alb, niste pantaloni scurti de blugi si o jacketa de blugi pe deasupra pentru ca se lasase putina racoare, lasandu-mi parul meu saten si ondulat sa cada valuri pe spate si am fugit.

J : Wow. Esti - arati - m.. zice si isi drege vocea. Iti sta bine.

Eu : Multumesc.. mergem ?

J : A da, sigur.

Ajunsi la magazin , el isi ciufulea parul si zambea si cand eram unul langa altul la frigiderul cu inghetate mi-a scos limba si eu doar am ras. Ne-am ales inghetatele si normal ca el a platit. Nici nu ma asteptam altfel.Pana la urma , nu era chiar atat de rau. Era chiar de treaba.

Am mers in parc si am inceput sa povestim. Am aflat ca parintii lui erau divortati, ca este mai mare decat mine cu doi ani , nu mai avea alti frati sau surori si ca ii placea sa joace fotbal.

Dupa aproape doua ore am ajuns acasa.

Jason : Pai , cred ca eu plec.  Noapte buna , Nicolle !

Eu : Noapte buna.

Observ ca nu face nimic deci plec nervoasa.

Ajung in casa , fac un dus si ma bag in pat cu telefonul. Deodata imi vibreaza telefonul . Primesc un mesaj de la un numar pe care nu il aveam notat in agenda. Din continutul lui imi dau seama ca era Jason.

J : Deci ti-am gasit si numarul de telefon.

Eu : Nici nu vreau sa stiu cum.

J : Mai bine :))).

Eu : Foarte amuzant.

J : Suparacila , ce ai ?

Eu : Zambarici. Hmm.. nimic. Las-o asa. Mie imi e somn. Cum sa te trec in telefon ?

J : Cum vrei tu.

Eu : Te trec Zambarici. Ok , gata pa !

J : Pa suparacila ! :))

Corectat . \/

I. Vara care schimba. *EDITARE!*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum