Legături Magice

XVII. O problemă înaripată

   Deja am dureri de cap. Caut de mai bine de o săptămână legat de acest „ei" despre care vorbeau mama și Sev, însă nu dau de nimic ieșit din comun. Nimic, am căutat și în cărțile din biblioteca lui Sev, pe care le-am cam... împrumutat. Bine, Blaise și Pansy au fost cei care s-au uitat la el în birou și le-au înlocuit cu alte cărți pentru a nu da de bănuit că nu mai sunt acolo.

   Plus că, s-ar putea să fie mai atent cu lucrurile lui de când mama a fost... da, în aripa spitalului pentru o perioadă lungă. Înghit în sec, închizând manualul de Farmece și rulez înapoi eseul ce trebuie să i-l predau lui Filius până săptămâna viitoare. Având în vedere că mai e puțin până la examene, iar Caelin și Cedric au cam început să intre in panică și nu am habar cum să-i liniștesc... mai e și treaba cu Piatra asta. Sincer, nu-mi fac griji pentru perioada de examene, știu cam în general ce dau profesorii și sunt cu mult înainte cu materia.

   Probabil de asta prefer să-i ajut pe gemeni, Ron și Harry unde au probleme. Harry, oricât de mult îl iubesc, pot spune că e puțin cam praf la poțiuni... nu e atât de rău pe cât pare, îl duce capul pe vărul meu, însă nu citește cu atenție ce scrie pe tablă.

   Sau nu vede cum trebuie... gândul că, în ciuda faptului că poartă ochelari, tot nu...

   Poate ar trebui să-i sugerez mamei să-l ducă la un control... pentru orice eventualitate. Că tot veni vorba de ea, s-a întors ieri din regat și se observă că e mai bine. Cred că a fost și pentru că festivalul e întotdeauna o perioadă care îi permite să se hrănească cu ceva care nu e sânge la propriu. Cred că nu o voi mai vedea cu pocalul ăla al ei multă vreme.

   Norocul meu e că nu multe lucruri s-au întâmplat cât a fost ea plecată... ceea ce mă cam liniștește și îngrijorează în același timp. Harry încă are impresia că cel care vrea să fure de la Dumbledore e Sev, că el e cel malefic doar pentru faptul că nu-l place. Într-adevăr, poate dacă eram în locul lui aș fi crezut același lucru, dar să fim serioși. Doar pentru că nu te place cineva, nu înseamnă că acea persoană e malefică.

   Îmi strâng lucrurile, îmi pun geanta pe umăr și dau să ies din bibliotecă când, de la depărtare, o observ pe Raiden cu fratele și sora ei. Mă opresc, apoi mă pun după un raft ca să-i ascult. Nu e nevoie să-i observ fiindcă îmi e teamă că m-ar putea surprinde.

   — Chiar crezi că e o idee bună? șoptește Kai, fratele lor.

   — Cum să nu fie? îl întreabă Raiden pe un ton încrezător. E planul perfect! 

   — Raiden, știi care e rezultatul dacă facem asta acum.

   — Nu acum, trebuie până la sfârșitul anului patru. Ai fost de față când ne-a fost prezis și e de datoria noastră să ducem misiunea asta la capăt! 

   — Dar...

   — Ai auzit-o, Kai! exclamă Maera în șoaptă. Nu ne interesează de consecințele pe care am putea să le suferim din cauza lui Evans fiindcă o să se bage, știm cu toții asta.

   Mi se pare mie sau e aerul greu de respirat acum? Nu, chiar e. Singura Evans de care ar putea vorbi e mama, ceea ce înseamnă că...

   Au aflat cine e cu adevărat. Îmi mușc buza, neștiind dacă ar trebui să ies și să-i torturez până îmi vor spune ce vor de la mama. Mă gândesc la ce e mai rău acum... până-n anul patru trebuie să facă asta? Și care e planul lor? Îmi lărgesc puțin nodul de la cravată, având impresia că m-aș putea sufoca în orice secundă. 

   Trebuie să discut cu Draco legat de asta, apoi vom decide ce vom face. Avem patru ani să le dăm planurile peste cap și nu vreau să trag de timp prea tare, doar... doar să-i opresc din a mi-o răni pe mama. Jur pe orice și pe oricine că dacă pățește ceva din cauza lor, îi omor cu mâna mea.