Legături Magice

II. O mică surpriză

31 iulie 1991

   Inspir adânc, întorcându-mă pe o parte în patul moale pentru a căuta mai mult spațiu, însă găsesc o podea destul de tare în schimb. Tot somnul îmi sare în mai puțin de o secundă, lăsând doar dureri de fund cauzate de căzătură. Deschid un ochi și îmi ridic palma la nivelul feței ca să mă protejez de razele soarelui. Merlin, mi-ar fi plăcut o trezire mai blândă.

   Mă ridic în șezut, privind camera până la cel mai mic detaliu și ridic o sprânceană când constat că mama nu e în pat. Sar în picioare, inima bătându-mi tare în piept la gândul întunecat ce-mi străbate mintea acum. Sper că e bine... nu mi-aș ierta-o niciodată dacă nu aș ajuta-o în momentul în care are nevoie de mine.

   Pocnesc din degete, cearceaful aranjându-se într-o clipă și încep să-mi caut prin dulap ceva de purtat. Habar n-am cât de cald va fi azi, așa că iau o pereche de pantaloni crem și un tricou albastru, le trag pe mine și mă așez în fața oglinzii. Părul meu e o claie șatenă, încâlcită și am impresia că am zărit un smoc de praf la vârful unor șuvițe. Pufnesc iritată la această minunată priveliște, apoi iau peria cu care încerc să mi-l descâlcesc cum pot mai bine.

   Chiar nu voiam să încep dimineața în felul ăsta, e oribil să stau o oră să-mi fac părul să stea cum trebuie. Poate ar trebui să-l fac mai scurt, așa chinul meu zilnic al dispărea naibii odată. Zâmbesc cât las peria la locul ei, pocnind încă o dată din degete înainte ca șuvițele mele șatene să-mi ajungă până la umăr acum. 

   Deschid unul dintre sertare, sclipirea aurie din interior atrăgându-mi atenția. Scot micul colier din aur, numele Lyra făcându-mi inima să tresalte preț de o secundă. Mama mi-a spus că l-am primit la naștere de la mătușa și unchiul meu, unele dintre cele mai bune persoane din lumea asta. De fiecare dată când îl văd, am impresia că aud niște țipete ca prin vis. 

   Mi-a fost teamă să o întreb pe mama legat de acea noapte blestemată în care ne-am pierdut familia, am preferat să le păstrez pentru mine până va fi pregătită să răspundă. Totuși, nu-mi explic prezența acelor țipete din moment ce nu am fost de față la uciderea celor doi.

   James și Lily Potter, doi oameni și vrăjitori buni, au fost omorâți cu sânge rece de Voldemort, cel mai întunecat vrăjitor al timpurilor noastre. Se spune că a încercat să facă același lucru și cu Harry, vărul meu, însă blestemul s-a întors împotriva lui. Unii spun că e mort, alții că se va întoarce pentru a-și termina treaba începută. Mama tinde să creadă mai mult a doua variantă, la fel și eu în ultimii ani de când i-am aflat o parte din poveste.

   Oftez ușor, punându-l la gât. E ce mi-a mai rămas de la ei, plănuiesc să-l port cu drag zilnic și cu speranța că mama va avea suficient curaj să-i spună că e mătușa lui... sau prietenilor ei că e în viață. Crescând în castelul Hogwarts, școala pentru vrăjitori și vrăjitoare, am aflat că nimeni din afara lui nu știe că mama mea mai trăiește. Lumea dinafara are impresia că Regina Vampirilor s-a sinucis, iar fiica ei, al cărei tată e necunoscut, e crescută de una dintre familiile de vampiri din regatul ei.

   Ceea ce e incorect, dar gura lumii oricum a împrăștiat zvonul ăsta. Nu știu care a fost intenția mamei când l-a rugat pe bunicul Albus să declare asta pentru Profetul Vrăjitorilor în urmă cu mulți ani, sper că voi afla într-o zi. Oftez și decid să merg să o caut, puțin temătoare că o voi găsi într-un stadiu deplorabil din nou.

   Mama are niște probleme ciudate de sănătate ce m-au făcut să fiu foarte atentă în preajma ei. Am găsit-o leșinată de multe ori, câteodată chiar și sângerând ceea ce m-a speriat enorm de mult prima dată. N-am știut ce se întâmplă cu ea, nici cum de culoarea părului i s-a transformat din brunet în șaten fără magie sau cum de culoarea din obraji i se scurge zilnic, nu mai menționez de unele dureri din piept. Mi-am dat seama, treptat, că e bolnavă și că tratamentele pe care și le face sunt pentru a-i ține corpul puternic.