Legături Magice

VI. Revenirea Prințesei Vampirilor

   Dacă aș fi putut să schimb ceva în momentul ăsta, aș face-o. Urăsc deja că sunt privită urât de Harry din moment ce mama a decis să spună că am stat la familia Malfoy. Evident, asta nu trebuia știută acum... dar cred că nu e momentul să mă cert cu ea pe asta. Momentul tensionat dintre ea și Lucius e cel care e mai urmărit cu mult interes.

   Mă apropii ușor de ei, gândindu-mă cum să mă bag între ei pentru a nu se isca o nouă bătaie sau ceva asemănător. 

   — Răspunde-mi la întrebare, Lucius. Te-ai comportat la fel și de față cu fiica mea? 

   — Ești... în viață.

   Șoapta blondului mă omoară încet pe dinăuntru. În tot acest timp a crezut că nu o va mai vedea vreodată, iar acum că e înapoi îi e cam dificil să accepte faptul că ea stă în fața lui și nu oricum, ci supărată. Mă apropii pe vârfuri de ei, luând-o pe mama de încheietură cu speranța că se va trage în spate cu mine, dar mă apucă ea mai tare, ținându-mă locului. Mă uit în sus la ea, fiindu-mi puțin teamă de ce urmează să se întâmple.

   — Evident că nu, Rovergrood, mormăie Lucius vizibil deranjat de faptul că mama a spus asta.

   — Evans, îl corectează ea. Mă așteptam la mai mult de la tine, Malfoy.

   Își încrucișează brațele la piept, bătând din picior. Îmi mușc buza, uitându-mă în jur după orice formă de ajutor, apoi îl observ pe Rayn departe de noi, panicat. Oh, Doamne, mama a făcut asta de față cu el și săracul încă nu-și revine din șoc. Cel mai probabil a încercat să o oprească pe mama din a nu face prostia asta.

   Normal că nu i-a reușit.

   — Și nu numai de la tine, ci și de la Arthur, face ea, întorcându-se spre domnul Weasley. Să săriți la bătaie de față cu copii? Vă considerați adulți responsabili?

   Aș vrea să-i zic că și ea și Sev sar la gâtul celuilalt, dar cel puțin nu o fac de față cu noi. Însă îi dau dreptate aici, mama s-a asigurat că certurile ei cu alți adulți nu sunt auzite de copii. Poate mai ridică tonul câteodată, dar nu s-a ajuns în situația asta. 

   Mama pufnește supărată, întorcându-se spre mine și mă ciufulește ușor. 

   — Vrei să te iau diseară?

   Înghit în sec, trăgând cu ochiul spre Lucius și Draco. Trebuia să rămân până sâmbătă... dar presupun că după ziua asta, mama nu ar mai vrea să mă lase cu ei.

   — „Să mergem în vizită la familia Weasley și după te aduc." 

   Clipesc de două ori, ridicându-mi privirea către mama puțin șocată. Acum pricep, vrea să stea și cu Harry, având în vedere că el e acolo. Poate să-i convingă pe Molly și Arthur să o lase să-l ia la ea până începe anul școlar. Aprob încet din cap, zâmbindu-i discret. 

   — Așa rămâne atunci, spune ea, îndreptându-se din spate și săgetându-l cu privirea pe Lucius, apoi se uită lung la Molly și Arthur. 

   O observ cum înghite în sec. Îi e greu, mai ales că nu poate să le explice aici și acum de ce a lipsit atâta vreme, de ce n-a dat vreun semn că e bine, că e în viață... îmi e teamă că acum va fi învinovățită că a luat decizia asta. 

   Ei nu i-a fost vreodată ușor cu asta, de multe ori chiar a regretat-o. Dar mereu mi-a spus că sunt unele situații în care trebuie să te gândești la ce e mai bine pentru tine și cel din jurul tău, iar când devii părinte... trebuie să pui binele copilului pe primul loc. Bănuiesc că asta au făcut și bunicii și unchiul James și mătușa Lily. Totul pentru binele copiilor.