Legături Magice

I. Bărbatul în negru

17 martie 1989

   — O SĂ PUN MÂNA PE TINE!

   Strigătele îngrijitorului o amuză teribil de mult pe fetița șatenă, nu mai mare de opt ani, care fuge pe holurile brăzdate de elevi. E aproape ora prânzului și a reușit performanța să îi joace trei farse până acum, plus câteva și pisicii lui nesuferite, doamna Norris, care avea prostul obicei să o urmărească peste tot. Desigur, reușește de fiecare dată să scape de ea.

   Șatena face dreapta pe un hol, unde câțiva băieți din anii mai mari se uitau mirați la ea. Toată lumea o cunoaște pe cea mică, îi spun de multe ori că e sufletul școlii la cât de adorabilă este și cât de isteață. Nici nu e de mirare că e așa, mama ei a fost cunoscută drept una dintre cele mai mari problematice din anii ei de școală, însă mintea i-a fost și-i este în continuare una ageră, invidiată chiar. Asta până în clipa în care și-a înscenat moartea în urmă cu șapte ani.

   Fetița știe o parte din secretele mamei ei, cel mai mare fiind despre legătura directă cu soții Potter ce au murit de mâna lui Voldemort, un vrăjitor întunecat, înfrântă de fiul lor. Mama ei este sora vitregă a lui Lily Potter, mătușa lui Harry și următoarea regină a Regatului Vampirilor.

   Asta înseamnă că ea, mica problematică căutată în această clipă de Filch, este verișoara Băiatului care a Supraviețuit și prințesa vampirilor. La vârsta ei, nu simte greutatea responsabilităților și a grijilor pe care le are mama ei, însă suferă, poate, mai mult decât oricine altcineva când îi vede starea deplorabilă de sănătate și tristețea prezentă în ochii ei de culoarea ciocolatei amărui.

   Fetița consideră că mama ei este o luptătoare, trecând printr-un război și pierzându-și multe dintre persoanele dragi, apoi să simți că nu mai poți și să îți înscenezi propria moarte, ca la final să se ascundă în locul în care l-a iubit cel mai mult de pe această planetă: Hogwarts, Școala de Farmece și Vrăjitorii.

   Aici a crescut șatena, aici stă câte nouă sau zece luni pe an și nu ar schimba asta pentru nimic în lume. Și-a făcut mulți prieteni, atât printre elevi, cât și printre profesori, nu mai menționăm de fantomele ce o vizitează zilnic în camera pe care o împarte cu mama ei. Se bucură cât mai poate de această atmosferă, fiindcă în anul în care va îndeplini unsprezece ani, când va primi scrisoarea că a fost acceptată ca elevă la Hogwarts, există posibilitatea ca toate lucrurile să se schimbe.

   Dar preferă să nu se gândească momentan la asta, continuă să se distreze ca și cum ar fi ultima zi. Probabil de asta nu zărește persoana în care intră când face dreapta pe un coridor, aterizând peste ea și câteva cărți căzând peste ele. 

   — Eu nu mă uitam pe unde merg sau tu? Sau amândouă? întreabă încet un glas feminin ce o face pe șatenă să se ridice în palme. 

   Copila zâmbește inocent și se dă jos de pe femeia în vârstă de douăzeci și opt de ani, cu părul asemănător cu al ei prins într-o coadă de cal și puțin buimacă de la căzătură. Ochii căprui cad pe figura ei, iar un zâmbet mic îi apare în colțul gurii.

   — Cred că amândouă, mami, zice încet șatena.

   — Ce ai mai făcut de data asta, Lyra? Încă o farsă jucată lui Filch?

   O cunoaște cam prea bine, dar gândul nu o oprește din a chicoti.

   — Tu ce crezi?

   — Care e motivul acum? o întreabă mama ei, ridicându-se de pe podea și scuturându-și pantalonii din stofă neagră.