Legături Magice

XVI. Cadoul misterios al lui Theo

   — Nu încerca să mă minți, simt mirosul. Cum de ai fost acasă la ei? o întreb în continuare, uitându-mă suspicioasă la ea.

   Nu-i pot da de înțeles că știu că noi suntem Slytherini în adevăratul sens al cuvântului. Dacă a fost la ei, înseamnă că avea treabă cu ei și și-a călcat pe mândrie în ceea ce-l privește pe Lucius. Mă încrunt ușor înspre ea, neștiind la ce să mă aștept. Expresia i se înmoaie, apoi îmi mângâie obrazul.

   — Am trecut să-i las cadoul de Crăciun lui Draco, scumpo, plus că trebuia să vorbesc cu Cissy din moment ce a aflat că eu sunt în viață și am evitat-o de ceva vreme.

   — Să-i lași cadoul...? Draco nu mi-a zis că merge acasă...

   Dezamăgirea și sentimentul slab de trădare îmi acaparează întreaga ființă. Am crezut că o să stea aici... să sărbătorim împreună...

   — Pentru că nici el nu știe, îmi spune mama blând. O să stea numai o noapte, apoi o să se întoarcă de Crăciun. Desigur...

   O observ cum își drege vocea, luându-și un timp să răspundă. O observ cum inspiră adânc, dându-și părul pe spate.

   — Lucius ne-a invitat la cina de anul nou.

   Acum înțeleg expresia posacă de pe chipul său. Ridic o sprânceană, privind-o în continuare intens, așteptând să-mi spună că a refuzat vehement și că nu poate sta la aceeași masă cu Lucius Malfoy.

   — Iar eu am zis că tu decizi.

   Clipesc confuză înspre ea, complet buimăcită. Dacă ar fi după mine, am merge, dar faptul că a ales să mă bage pe mine la înaintare mă uimește. Știe ce urma să zic și de faptul că da, îmi doresc ca noi să mergem, dar chiar e în stare să mă lase pe mine să aleg? 

   — De ce? întreb în șoaptă.

   — Pentru că invitația a fost făcută înainte de ziua ta, scumpete. Nu pot să refuz din moment ce știu că tu ai zice da ca să stai cu Draco și cu părinții lui. Încă nu înțeleg cum de te-ai atașat atât de tare de idiotul de Lucius, dar nu-ți pot face asta, înțelegi? Dacă vrei să mergem, îmi pot călca pe mândrie o dată și să merg. Îl voi ignora toată noaptea de e nevoie.

   — Știi că vine și Sev, nu? E nașul lui Draco și mereu merge la cina de anul nou.

   — Oh, la dracu! Am uitat de asta.

   Expresia ei se întunecă. Mda, faptul că va fi prinsă cu doi dintre oamenii pe care nu-i prea suferă sau, cel puțin, cu unul se preface pe tema asta, în aceeași încăpere, nu pare să-i convină. Își duce palma pe frunte, inspirând și expirând, calmându-se cum poate ea mai bine. Oare ar trebui să-i zic că nu vom fi doar noi, ci vor fi și prietenii lui Draco cu părinții lor?

   Îmi pare rău de ea în momentul ăsta. Sunt convinsă că-i extrem de greu să treacă peste ura pe care o poartă în general familiei Malfoy, dar face totul pentru mine și știu că o să vină doar pentru că n-o să vreau să merg singură. O iau de mână încet și mă strânge ușor, probabil oprindu-se din a comenta legat de situația dată, așa că oftează.

   — Dacă nu vrei să mergem, nu vom merge, mami.

   — Dar vei fi tu supărată și nu-mi doresc asta, mai ales că Draco nu va fi aici vacanța asta și știu cât îți dorești să stai cu el. De asta te-am lăsat pe tine să decizi, Ly. Doar trebuie să-mi... calc pe mândrie puțin și să mai las de la mine.

   Dar ai lăsat de extrem de multe ori de la tine și continui să o faci chiar în acest moment. Aleg să nu-i fac remarca asta fiindcă știu că nu e momentul. Mă apropii de ea, luând-o strâns în brațe și inspirându-i parfumul, fiind recunoscătoare că e bine acum... că e în viață și că se poate ține pe picioare, deocamdată. Asta până, probabil, o să încep să o găsesc iar leșinată...