Skull

Gânduri la miez de noapte

     Final din nou.

     Prima poveste de dragoste din care am reușit să fac artă întunecată a ajuns la final.

    O călătorie întunecată care a durat cinci ani.

     Cinci ani în care am explorat întunericul vibrant dintre Naja și Skull.

     Ce drum lung, plin de nebunie pur depravată și de un întuneric nimicitor.

     Iar în călătoria aceasta voi ați fost cu mine de la început până la final. Unii de la primul rând, alți ați venit pe parcurs, ceilalți pe la jumătate, iar unii ne-ați găsit pe final. Și toți ați rămas cu noi până la momentul aceasta.

     Nostalgia lovește și o să vorbesc puțin despre ce a însemnat povestea aceasta pentru mine.

     Skull e prima lucrare a mea din sfera dark romance și, credeți-mă, când vă spun că la început NU am fost pregătită pentru ce m-a așteptat. Când am început lucrarea, am tratat totul cu un entuziasm colosal, vibrând și crezând că e o joacă să scrii o poveste de genul, cu nuanțe atât de întunecate și cu niște personaje lipsite de moralitate.

     Spoiler alert: nu a fost așa.

     Primele nouă capitole m-au nenorocit. De ce? Pentru că eu încă nu acceptasem întunericul lor și asta mă împiedica să alunec în nebunie. Apoi am făcut o pauză de vreo 4 luni, dacă îmi amintesc bine, gândidu-mă în tot acel timp cum să diger tot întunericul lor. Și am înțeles, în sfârșit, de ce îmi era atât de greu să scriu la ei. Greu, în sensul, că principiile mele erau lezate de acțiunile lor și duceam o luptă între mine și depravarea lor întunecată.

     Și când am alunecat în nivelul cel mai de jos al minții mele, acolo unde întunericul m-a așteptat și mi-a zâmbit, realizarea m-a lovit. Eu trebuia să accept întunericul lor, să-l îmbrățișez, să-l gravez în esența mea, să devin abis. Când am făcut asta, magia a explodat. M-am descătușat de toate principiile morale și am ales să devin una cu Skull și Naja.

     Și ce a urmat e artă întunecată în ochii mei.

    Am creat două dintre cele mai puternice personaje ale mele, pe care le iubesc cu fiecare respirație a mea. Am creat o poveste de dragoste atât de puternică încât nici moartea nu a putut să o distrugă. Am adus-o la viață pe Naja, femeia care a ajuns să danseze în întunericul nemilos, și pe Skull, omul care zâmbește în acel întuneric nemilos. Am creat o iubire atât de intensă și atât de decadentă, încât până în clipa de față nu are egal în ochii mei. Am creat o lume de care m-am îndrăgostit iremediabil.

     Skull și Naja sunt inima mea întunecată.

     Îi iubesc atât de mult, că nici nu pot exprima în cuvinte, tot ce simt pentru ei.

     Ei doi sunt întunericul meu delicios, întunericul meu depravat, întunericul meu etern.

     Aș putea să spun atât de multe despre ei încât ați avea impresia că am înnebunit. Și ați avea dreptate. Când vine vorba de ei, sunt nebună.

     Zâmbesc. Pentru că acesta este efectul lor asupra mea.

    Acum destul despre delirul meu.

    Ați rămas aici.

    Ați rămas cu mine pentru un timp atât de lung. Au trecut luni întregi între capitole. Luni întregi în care nu am dat niciun semn, dar, în continuare, ați rămas. A fost o călătorie al naibii de lungă și totuși nu v-am pierdut pe toți. Unii au plecat, dar ceilalți au rămas până la final. A fost cea mai lungă călătorie în care v-am luat cu mine și ați acceptat.

     Mulțumesc! E doar un cuvânt simplu, știu, dar în el e toată iubirea și recunoștința pe care o am pentru voi, pentru că după atâta timp de când scriu pe platforma aceasta, ați rămas alături de mine.

    Atâtea sentimente. Eww. Să revenim.

    Poate că acesta e finalul acestei povești întunecate, dar nu ne despărțim cu adevărat de Naja și Skull aici. Poate de asta sunt atât de echilibrată acum și pot vorbi atât de calmă despre acest final. Vor apărea în Red Nirvana și îi vom putea percepe în altă lumină. Îi vom vedea prin ochii Ariei și prin ochii lui Ramon. Și, sincer? Abia aștept să-i văd așa.

     Cât despre acele blasfemii scrise despre Ramon și Aria, Nox și Rae... Nu am habar cine le-a scris. Râd. Și am un sfat: nu vă încredeți niciodată în ceva ce vedeți la prima vedere într-o scenă. Who said that? Not me.

     Știu că am zis asta la fiecare final sau de câte ori am avut ocazia, dar o fac din nou:

     ADOREZ fiecare comentariu lăsat de voi. Și, credeți-mă, când spun că le citesc pe toate în parte! Chiar o fac. Fucking iubesc să vă citesc reacțiile. Așadar, nu mă privați de reacțiile voastre. Așa cum voi savurați ce scriu, tot așa savurez și eu toate sentimentele pe care vi le induc.

     Plec. V-am lăsat prea mult timp în mintea mea. Oribil.

     Ne revedem în White Blood, Red Nirvana și Wicked.

     În final, vă mai spun doar atât:

     Mi-am găsit pacea prin acest final, așa cum și-au găsit pacea și copiii întunericului. Vă iubesc și vă ador!

                            ***