Jocul cu focul #1 (Seria Destin)

12. Să pleci? Să mai stai?

Katherina

Aș fi vrut sa pot crede ca felul in care se uita la mine însemna ca îi place ce vede. Cine nu s-ar simți flatat sa primească astfel de priviri din partea lui Hunter? Dar îl cunosteam mult prea bine si de prea mult timp ca sa mai pot cădea in plasa aia. Mai încercase tactica asta, iar atunci nu văzusem pericolul iminent. N-o sa meargă a doua oara. Nu-mi permiteam să-i dau voie sa-mi dărâme zidurile din nou.
-Dacă nu mai aveți nimic de comentat despre hainele mele, putem sa plecam? Intreabă Emily ieșind pe ușa din fata.
Habar n-aveam despre ce e vorba, dar am zâmbit și am incuviintat dand din cap. Am trecut printre Zack și Hunter, cu Emily imediat in spatele meu. Am urcat la volan, iar ea m-a urmat, asezandu-se pe scaunul din dreapta. Nu mica mi-a fost mirarea când portiera din spate s-a deschis și Hunter a urcat. Atât eu cât și sora lui ne-am uitat crucis una la alta.
-Ce? Doar nu va imaginați ca o sa stau cu mâinile in sân și o sa accept așa ceva fara sa ripostez! Mai ales după ce am văzut cum conduce șoferul iadului, aici de fata, comenta acid cu o sprânceană ridicata.
Nu știu despre Emily, dar eu mi-am dat ochii peste cap și am pornit mașina, ignorandu-l complet. Am pornit la drum demarând in trombă. Zack venea din urma cu mașina lui, un Camaro de toată frumusetea. L-am lasat să mă depaseasca la prima intersecție.
Mă împrietenisem cu Emily și Zack in ultimul an de liceu și am constatat ca amândoi îmi împărtășeau pasiunea pentru mașini. Am ținut legătura permanent in anii în care am fost plecată și lucrurile erau cât se poate de firești intre noi de când revenisem in Priscott. Eram la curent cu tot ce se întâmpla in vietile lor și îmi placea sa cred ca amândoi aveau încredere in mine.
-Crezi ca Dylan chiar o sa te provoace la o cursa azi? M-a intreabat Emily curioasa, mușcându-și buza ca sa nu izbucnească de-atâta entuziasm.
Eram la curent cu bârfele care circulau pe la arena. Facusem valuri in urma cu câteva seri și pare-se Dylan Abrams, un fost coleg de liceu, susținea ca i se aprinsesera călcâiele după mine și ca planuia sa ma provoace la o cursa cu miza personală. Vezi sa nu. Am clătinat din cap cu neîncredere.
-N-am de unde sa știu dacă o s-o facă sau nu, dar pot sa te asigur ca nu o sa susțin comportamentul asta de adolescent surescitat. Nu răspund la provocări puerile.
De pe bancheta din spate l-am auzit pe Hunter pufnind in batjocura. Bine, poate ca totuși am răspuns unor provocări puerile in ultimul timp, dar intre mine și Hunter era o poveste întunecată și încurcată de ani de zile. El era singura persoana care reușea încă, după atâta amar de vreme, sa scoată de la mine reacții cât se poate de neașteptate. Ma întrebam care era scopul lui in seara aceea?
-Totuși e drăguț și arata foarte bine. Cred ca ai putea sa-ti încerci norocul, poate chiar sa îl lași sa te învingă și sa ieși cu el, chicoti Emily, iar eu am simțit cum ma napadeste un val de fierbințeala când Hunter și-a drege vocea.
-Nu las pe nimeni sa ma învingă indiferent ce e in joc și sigur n-am sa fac asta doar ca sa gadil orgoliul unui bărbat. Dacă chiar vrea sa iasa cu mine, m-ar invita pur și simplu, nu s-ar purta de parca îmi face o favoare. Știu ce fac, Em. Cred ca mai bine vorbim despre tine, am spus ranjind răutăcios.
Am văzut cu coada ochiului cum maxilarul i s-a incordat și mi-a aruncat o privire ucigașă. Tocmai pusesem punctul pe i.
-Nu e nimic de vorbit despre mine, după cum știi deja. Viața mea e la fel de palpitanta ca un lac adânc de cincizeci de centimetrii.
-Știi ca nu e așa. Ești deșteaptă, frumoasa și încrezătoare, ca sa nu mai spun ca ai cel mai impresionant arsenal de replici pe care l-am văzut vreodată. Cine nu vede asta este absolut idiot și nu merita sa-ti pierzi timpul cu așa ceva, am spus ridicând din umeri.
Respirația lui Hunter se auzea din ce in ce mai clar și mai aproape, semn ca se aplecase încet printre scaune pentru a auzi mai bine. Probabil se enervase. Foarte bine! Nu era vina mea ca el nu se interesa de viața surorii lui, dar îi puteam dovedi cât de mult de insela în privința ei și cât de puțin o cunoștea.
-In plus, Cody o sa cada in fund când o sa te vadă și o sa-și înghită limba, am mai spus virând pe drumul vechi spre ieșirea din oraș.
-Cine mama naibi e Cody? Vru Hunter sa știe scrâșnind din dinti cu capul intre scaunele din fata.
Mirosul lui de mosc și mentol mi-a invadat plămânii și fiorii de pe spate s-au oprit in abdomen. Amenințau sa îmi strângă toate măruntaiele. Fir-ar sa fie, mirosea de parca a fost creat sa te ducă in ispita.
-Cody Morris, fiul lui Charles Morris, ii explica Emily puțin cam prea impersonal.
-Cody, am intervenit eu, ca avocata poporului, este tipul care ii da târcoale surorii tale. E foarte drăguț, dar cam prostut, am concluzionat ridicând din umeri.
A scrâșnit din dinti și aerul i-a suierat în plămâni când l-a eliberat. Era scos din minți, iar eu aveam impresia ca tocmai am atins Nirvana. Am continuat să-i dau înainte, încercând sa-l provoc pana la limita.
-Au ieșit împreuna de doua ori, apoi el a hotărât ca ii place de altcineva. Emily caută razbunare, bineînțeles. E o femeie cu principii solide, Slava Domnului, și n-o sa se lase călcată in picioare de un filfizon.
Privirea tăioasă pe care mi-a aruncat-o Emily mi-a ars fata, însă nu ma mai puteam opri. Știam ca nu e corect ce fac, dar voiam sa-l fac pe Hunter sa dea pe afara așa de frustrare, ca am întins coarda chiar mai mult, ignorand instictul care mă implora să-mi țin gura.
-Din păcate eu nu am fost așa, când eram de vârsta ei, după cum știi deja. Intre timp am învățat sa pun piciorul in prag. Defapt, dacă ma gândesc bine, cred ca ai dreptate, Em. Poate ca totuși o sa accept cursa cu Dylan. O aventura de-o vara n-a omorât pe nimeni și chiar a trecut ceva timp de când n-am mai avut parte de distracție.
Emily se uita la mine de parca era prima oară când ma vede și Hunter, în premiera de când îl cunosteam, isi tine naibi gura inchisa!
Oh, Doamne! Ce naiba se întâmpla cu mine?
Gura și creierul meu nu mai aveau nici o legătura intre ele, asta era problema. De ce spuneam așa ceva și mai ales, de ce minteam despre așa ceva? Nu avusesem niciodată o aventura și nici nu puteam sa consider ca experiența aia execrabila din primul an de facultate se punea la socoteala. Oricum am făcut asta doar din cauza furiei, pentru ca Emily imi trimisese în ziua aia poze de la o petrecere in care îl văzusem undeva in fundal pe Hunter călărit de o roșcată. Eram la o petrecere cu un tip, Nathalian. L-am luat aproape pe sus in camera mea și am făcut sex cu el. Nu eram virgina, dar tot nu a fost o experiența plăcută. Atunci am învățat ca eu nu sunt omul deciziilor pripite. Făceam numai rahaturi când nu ma gândeam de doua ori înainte.
Da, suna paradoxal, nu? Nu eram virgina prima data când am făcut sex?