Jocul cu focul #1 (Seria Destin)

2. N-o să scapi niciodata

          Katherina

          Îmi aminteam fiecare ciocnire cu ei, fiecare jignire, fiecare lacrima vărsată din cauza lor si a trupelor de tarfulite care răspundeau ordinelor directe si care, in mod deloc surprinzător, nu erau numai femei. Erau mulți cei care fuseseră de-a lungul anilor in bătaia armelor lor, dar eu eram un caz particular. Eu eram cea mai ridiculizata, cea mai de nesuportat și cea mai blamată pentru nimic.
          Nu am ripostat niciodată, poate si de frica dar și pentru ca știam ca n-as fi făcut decât sa îl atrag mai mult pe Hunter spre mine. Nu ridicam capul când mergeam pe holurile școlii și încercam sa fiu cât mai invizibila, dar el reușea sa ma vadă și sa ma găsească mereu. Și de fiecare data eu sfârșeam in lacrimi, dar niciodată in fata lor. Nu în fata lui. Niciodată nu venea după mine, lucrurile eram exact așa cum trebuiau sa fie.
          -Bun venit noilor elevi și bine ati revenit, pentru aceia dintre voi care sunteți in ani superiori. Ma bucur nespus sa va văd aici și sper ca anul școlar ce ni as așterne in fata sa fie înfloritor și roditor, atât pentru voi ca elevi cât și pentru noi, ca și cadre didactice, tuna vocea directoarei in boxele urase ce fuseseră așezate in colțurile terenului de fotbal atragând atenția tuturor, inclusiv a mea.
          Din fericire am reușit sa îmi desprind privirea de la Hunter. Știam sigur ca n-o sa rămân nepedepsita pentru ca m-am uitat direct in ochii lui de doua ori in nici cinci minute. Faptul ca mi-am clătit ochii cu frumusețea lui demonica avea sa aibă un pret pe care sigur urma să îl plătesc chiar dacă vreau sau nu.
          -Înainte de anunțurile legate de organizare și administrație exista ceva ce trebuie menționat. Îl avem alături de noi pe Hunter Russell, cel care pana in urma cu câteva luni a fost căpitanul echipei de fotbal a liceului nostru. Cel care a condus echipa pe culmi înalte și nebănuite și a adus cupa in scoala noastra. Hunter, te rog sa vii lângă mine.
          Directoarea ii zambi larg și sincer. Toată lumea îl simpatiza pe ticălos.
           -Vrem sa ii oferim lui Hunter titlul de membru de onoare al echipei Priscott Lions, echipa pe care a condus-o spre victorie. Hunter, mulțumim pentru tot efortul depus pentru echipa și in numele liceului nostru.
           Urale, aplauze, chiuituri. Tot stadionul a izbucnit și a explodat ca la un semn. Hunter privea mulțumea de elevi, părinți și profesori care îl aclamau. Ticalosul chiar era un rege. Am strans din dinti și mi-am înfipt unghiile in coapse, prin materialul fustei.
          Un an, Katherina, un an. Numai un an, fir-ar al dracului.
          -Putem sa plecam, dacă vrei.
          M-am uitat la Ella care parea cât se poate de îngrijorată. Știam ca probabil arătam la fel de rău precum ma simteam și deși apreciam foarte mult sinceritatea din vocea ei, am clătinat din cap. Eram sătulă pana în gat sa fug și sa ma ascund cu capul in pământ. Refuzam sa fac asta din nou. El nici măcar nu ar fi trebuit sa fie aici, trebuia sa fie la dracu in praznic cu prietenii lui cu tot, sa terorizeze o universitate pe undeva, sa invoce iadul si sa provoace dezastre in cealaltă parte a țării. El era cel care trebuia sa plece, nu eu!
          -Nu plecam nicăieri, Ella. O sa stam aici, la nenorocita asta de festivitate de începere a ultimului nostru an de liceu, fir-ar sa fie! Am spus scrâșnind din dinti și ochii mi s-au îngustat.
          Gura Ellei a rămas întredeschisa intr-un mic o mut și ochii îi erau căscați. Ma privea cu o mirare nedisimulată și a trebuit să clipească de multe ori. Devenea chiar amuzanta in timp ce directoarea ne povestea despre organizarea laboratoarelor de fizica și chimie.
          -Asta a fost foarte revigorant, Kath. Dacă ai vorbi așa și cu el măcar in jumătate din timp, sunt sigura ca viața ta ar fi mult mai ușoară.
          -Știi ca nici măcar nu am încercat vreodată sa vorbesc cu vreunul dintre ei, Ella, i-am amintit încruntandu-mă și am aruncat o privire cu coada ochiului spre locul in câte stătea el.
          Privea in gol undeva spre teren. Știam sigur ca toate fetele din tribune suspina și oftează cu ochii la el și ar fi aruncat toți banii din buzunare, de parca ar fi fost un stripper la bara. Ar fi fost suficient să-și ridice puțin tricoul. La naiba, pana și eu as fi vrut sa văd asta pentru ca, trebuia sa-i dau Cezarului ce-i al Cezarului: ticalosul arata dumnezeiește. Numai gândul la picioarele alea lungi și musculoase putea face o femeie sa saliveze.
          -Ai putea încerca macar o data. De ce îți e frica de el? Ce  poate să îți facă?
          -Nu mi-e frica, am spus cu vocea hotărâtă, sfredelind-o cu privirea pe Ella, chiar dacă era o minciuna ordinara și în realitate eram îngrozită. Nu vreau sa pun gaz pe foc. Nu îmi plac conflictele și le evit dacă se poate. Nu sunt ca tine, bătăioasa și cu o platoșa invizibila gata sa izbeasca in stânga și in dreapta. Tipii astia au ceva de împărțit cu oricine, nu-i ca si cum e vorba strict despre mine.
          -Nu e vorba de asa ceva și tu știi asta prea bine, Kath. Jax și Cameron nu au fost niciodată pentru tine mai mult decât doua muște care bâzâie enervante și îți mai intra in ciorba din când in când. Hunter e problema. El chiar pare ca are  ceva de împărțit cu tine.
          Umerii mi s-au încordat și m-am crispat. Știam ca Ella avea dreptate. Sa neg ar fi fost o risipa de energie. Jax și Cameron au fost de-a lungul anilor niște ticăloși de prima clasa, dar niciodată nu m-au rănit cu adevărat. Singura persoana care m-a făcut sa fug mâncând pământul și sa ma ascund plângând prin vreun colț intunercat a fost Hunter. Mereu Hunter.
          L-am privit din nou, perfect conștienta ca era o prostie din partea mea sa-mi încerc norocul atat de mult, dar știind totuși in sinea mea ca nu are ce sa îmi facă mai mult decât făcuse deja. Nu se uita la mine și asta m-a dezamăgit puțin. Dacă tot lansam o provocare nerostita, as fi vrut sa vadă asta și el, cât se poate de clar.
          -Nu știu, Ella. N-am nici cea mai mica idee, am răspuns intr-un final, eliberând aerul din plămâni, în timp ce un zâmbet sters îmi juca pe buze.
          Ceremonia s-a încheiat destul de repede. Am ramas pe loc privind cum mulțumea de elevi se îmbulzea pe teren. Caldura devenea din ce in ce mai sufocanta și simteam cum cămașă mea inchisa pana la ultimul nasture începe sa ma strângă de gât. Și eu și Ella ne-am ridicat de pe locurile noastre ca la un semn fara sa avem habar încotro ne îndreptam. Știam sigur ca nu vreau sa merg acasă, insa nici in apropierea lui Hunter nu voiam sa fiu. Trebuia sa plec de acolo cât mai repede.
          -Merg sa ma întâlnesc cu Liam. Luam prânzul împreuna. Vrei sa mergi cu noi? M-a întrebat Ella pe când ne chinuiam sa ne croim drum printre elevii galagiosi.
          Am clătinat dand din cap.
          -Nu pot, am treaba.
          Încă o minciuna spusa fara nici un fel de părere de rău. N-aveam absolut nimic in program, dar ultimul lucru pe care voiam sa îl fac era sa fiu a cincea roata de la căruța. Ella și Liam erau împreuna din primul an de liceu și chiar dacă el era in echipa de fotbal si nu semăna deloc cu coechipierii lui afurisiți, tot nu voiam sa le stric întâlnirea. Am trecut in graba prin culoarul dintre tribune și am ieșit împreuna prin porțile duble.
          -Ce plănuiești sa faci azi? Vru Ella sa știe.
          -Am putina treaba, apoi o sa merg la cumpărături.
          Iată prima jumatate de adevăr a zilei, caci intr-adevăr trebuia sa merg la cumpărături înainte ca mama să îsi dea seama de câte zile la rând o duceam cu zaharelul.
          -Uuu, cumpărături? Sa-ti iei ceva sexy! M-a lovit ea ușor cu cotul in brat.
          Chicoteam amandoua ca doua școlărițe. Mi-a recomandat câteva magazine cu lenjerie sexy in care nu aveam de gând sa intru oricum, dar am ascultat-o in liniște. Ar fi fost o risipa sa cheltui bani pe așa ceva. Oricum nimeni nu vedea ce am pe sub haine inafara de mine, iar lenjeria mea era la fel de conservatoare ca și hainele. Fustele și rochiile pana deasupra genunchilor. Cămășile încheiate pana sus. Culori pastelate și sobre. Erau prea multe lucruri de ascuns pe sub hainele mele.
          -Esti sigura ca nu vrei sa vii cu noi? Mă întrebă Ella din nou când ne-am oprit amandoua langa mașina mea.
          -Ella, sunt bine. Vreau doar sa plec de aici pana când Regele neîncoronat al ticalosilor nu decide ca e ora de joaca. Saluta-l pe Liam din partea mea, bine?
          Ella a incuviintat resemnata din cap, m-a îmbrățișat scurt și s-a îndreptat agale spre mașina ei. Nu am mai pierdut timpul in parcare unde eram mult prea expusă. Am urcat in mașina și am pornit demarând in trombă. Am văzut in oglinda retrovizoare silueta înaltă și impunătoare ce rămânea privind lung in urma mea. Ia de-aici!
          Cu o determinare izvorâta ca din pământ am hoinarit timp îndelungat pe străzile orașului înainte de a ma îndrepta spre zona comercială. Va imaginați ca un oraș ca Priscott avea un simplu mall? Vezi sa nu! Întreg centrul orașului era întesat cu buticuri, magazine luxoase, cafenele și magazine de bijuterii. Nu gaseai nicăieri haine mai ieftine de câteva sute de dolari, nici in magazine, nici in garderobele locuitorilor. Unul din lucrurile pe care planuiam sa le schimb atunci când aveam plec din orașul asta nenorocit era garderoba mea. Haine ieftine, de la second-hand și din mall. Blugi mulați și rupți, tricouri scurte și țipătoare, incaltaminte ieftină și comoda, lucruri care i-ar face pe părinții mei sa turbeze și pe sora mea sa pretindă ca nu ma cunoaște.
          Centrul orașului era mereu aglomerat și ziua de luni nu făcea excepție. Neveste trofeu cu prea mult timp liber, studenți ce nu începuseră cursurile, elevi care se bucurau de vremea frumoasa sau angajați ce faceau comisioane. Toată lumea era agitata și haotica, dar functionau perfect in balamucul lor. Străzile erau pavate cu dale de piatra in încercarea disperata a primarului de a păstra arhitectura cât mai apropiată de cea originala cu care se mândrea mai mult decât cu propriile sale fiice.
          Prada, Gucci, Alexander McQueen, YSL și orice alt brand ti-ar putea trece prin minte, toate erau îngrămădite pe câteva străduțe mult prea mici pentru niște coloși atât de mari din industrie. Parfumerii, saloane cosmetice cu prețuri excentrice, un club de Spa, Victoria's Secret și chiar un bar cu narghilea. Buticuri boho, cafenele in care apa plata avea pret de sampanie și șampania de chiria pe o luna a unei familii normale. Era acolo și un anticariat cu prețuri astronomice.
          Fascinație și repulsie, aceste doua sentimente atât de distincte se zbateau in pieptul meu de câte ori pășeam pe dalele care duhneau a milioane de dolari. In fiecare zi locuitorii din Priscott lăsau acolo atât de mulți bani încât ar putea egala cu ușurintă PIB-ul unei tari mai mici din Africa, iar asta era de-a dreptul infricosator. Nici eu nu făceam excepție, motiv pentru care ma detestam. Nu era o pasiune, ci o obligație fata de numele meu de familie. Nu puteam sa ma numesc Katherina Ivanov și sa port aceleași haine, nu? Ar fi fost o blasfemie pentru distinsul Dimitri Ivanov, pentru numele, averea și familia lui.
          Mi-a luat mult mai mult decât de obicei sa găsesc câteva lucruri cu care sa-i scot ochii mamei, dar eram mulțumită de rezultat. Nu depășisem suma pe care imi propusesem sa o cheltuiesc și cumpărasem cam trei ținute complete, cu tot cu incaltaminte și accesorii.
           Ma îndreptam spre locul in care parcasem mașina când m-am oprit brusc in mijlocul drumului. M-am holbat mult la sigla neagra și elegantă ce se întindea deasupra geamurilor înalte ale magazinului. Agent provocateour. Prețuri exorbitante pentru niște lucruri minuscule, dar nu-mi puteam lua ochii de la lenjeria incredibil de sexy din vitrina. A trebuit să-mi adun curajul și sa imi iau inima in dinti inainte de a intrat val-vârtej in magazin, nedându-mi timp sa ma razgandesc.
          Am ales câteva articole la nimereala și am fugit intr-o cabina de proba fara să ma uit in stânga sau dreapta. Mi-am scos hainele anoste și le-am aruncat intr-un colț, apoi am îmbrăcat body-ul negru. Am inspirat adânc înainte de a deschide ochii. Cu toate astea, nu am fost pregătită pentru ce am văzut.
          Oglinzile reflecta ce se afla deja in fata lor, dar era imposibil. Acea femeie sexy și senzuala nu puteam sa fiu eu. Body-ul era tot numai șnururi de mătase și fasii din piele, împletite, amestecate, suprapuse și înfășurate astfel încât sa acopere doar ce era esențial și nimic mai mult. Sânii mei, puțin prea mari în materialul acela pentru restul corpului, se ițeau prin decolteul generos. Talia îmi era strânsă ca intr-un corset de complexitatea șnururilor lucioase și partea de jos se lipea perfect peste soldurile și fundul meu. Nu era nici măcar pe jumătate la fel de indecent ca alte articole din magazinul ăla, dar ma simteam ca o cu totul alta persoana imbracata așa. Puternica. Ceva ce nu mai simțisem niciodată. M-am holbat minute în șir la reflecția mea în oglinda.
           Înainte sa-mi dau seama ce se întâmpla, usa cabinei s-a deschis deși puteam sa jur ca o incuiasem. În reflecție am întâlnit o pereche de ochi albastrii, pe care ii cunosteam mult prea bine. Eram prea socata ca să mă mișc, nici nu am fost in stare sa ma acopăr, nici sa tip sau sa ii trântesc usa in nas. Stăteam cu mâinile atârnând inerte pe lângă corp, cu chipul palid ca ceara de lumânare, neindraznind sa respir in timp ce el intra in cabina și inchidea usa in urma lui. Am auzit clinchetul pe care l-a scos încuietoarea și tot nu puteam sa reactionez.
          Ce cauta el acolo? Cum m-a găsit și cum a intrat in cabina mea de proba? Inima îmi bătea sa-mi sparga pieptul și nu știam ce sa fac. Ce femeie are un manual de instrucțiuni care sa-i spună cum trebuie sa se comporte când tipul care o urăște de moarte intra întâmplator intr-o cutie de un metru pătrat unde ea probează lenjerie sexy?
          Nu i-am susținut privirea. Nu puteam. Isi plimba ochii pe corpul meu expus  și nu îndrăzneam sa mișc nici un deget. As fi putut sa tip și sa alertez angajații, as fi putut sa ma îmbrac sau sa îl plesnesc. N-am făcut nimic din toate astea. Pentru prima oară in ultimii trei ani, am decis sa ii urmez sfatul Ellei. Sa nu îl las sa-mi simta frica, cu toate ca eram paralizata de groaza și de ce ar putea spune sau face.
          -Nu pot sa ma decid dacă sa-l cumpar sau nu, m-am trezit spunand ca pentru mine, privindu-mi reflexia din oglinda și încercând sa îl ignor cu toate puterile.
          Imposibil, caci era uriaș și impunător in spatele meu, mult prea aproape.
          -Depinde. Cine o sa-l mai vadă?
          Ii simteam încordarea in voce. Încă nu ma jignise, nu ma luase peste picior și nu mă batjocorise. Trecuse destul timp de când era in cabina. Ceva nu avea logica.
          -Nu știu. Poate toți tipii cu care fac sex, am răspuns nepăsătoare, trăgând de șireturile din talie care pare-se erau reglabile.
          El a pufnit sec. Mi-am mutat privirea spre chipul lui. Ma sfredelea cu ochii aceia albaștrii și simteam cum tot sângele mi se scurge din cap. Fir-ar sa fie, era atât de super ca putea ucide pe cineva cu asta exact cum transforma medusa oamenii in stana de piatra.
          -Știm amândoi ca nu faci sex cu nimeni, Katherina. Poate dacă ai face ai ieși din fustițele și rochițele patetice cu volanase și fundițe.
          Un val de frustrare mi-a izbit pieptul din interior atât de violent încat m-am cutremurat. Nu eram sigura ce anume a declanșat furia aceea orbitoare ce-mi întuneca rațiunea, dar nici ca-mi putea pasa mai puțin.
          -Și oare din cauza cui nu am avut niciodată un iubit? Oare cine e vinovat de faptul ca nimeni nu vrea sa aibă de-a face cu mine? M-am auzit intreband printre dinti.
M-am rasucit pe calcaie, ajungand fata in fata cu el. Era prima oară după mult timp in care eram pregatita sa il infrunt.
Parea surprins când am facut un pas spre el și l-am privit in ochi. S-a uitat la mine de sus cu o spranceana ridicata și parea ca se abtine cu greu sa nu izbucnească in ras. Asta a pus gaz peste furia mea arzanda.
-Oh, sunt foarte mulți cei care au vrut sa aibă de-a face cu tine. Crezi ca nimeni nu a vrut sa te scoată la o întâlnire, la un film sau măcar sa ti-o tragă? Hohotul batjocoritor din pieptul lui s-a ridicat in aer și a umplut tot spațiul ingust dintre noi. Fii serioasa, Katherina. O păsărica drăguță este, totuși, o păsărica drăguță.
Nu sunt o femeie mica, însa Hunter ma domina din mai multe puncte de vedere. Nu înțelegeam ce vrea sa spună, iar asta m-a făcut sa bat in retragere, la propriu si la figurat.
-Nu înțeleg, am indrugat clătinand din cap. Nimeni nu m-a invitat niciodată la o întâlnire sau... oriunde altundeva.
-Bineînțeles ca nu, pufni el. Le-am spus tuturor ca o sa aibă de-a face cu mine dacă se apropie de tine. I-am rupt mâinile lui Andrew Daniels când ti-a împrumutat jacheta lui după ce Amanda a vărsat paste pe rochia ta in cantina.
Ranjetul superior i-a cuprins toate trăsăturile. Am avut nevoie de clipe bune sa pot procesa tot ce auzeam.
-De ce? A fost tot ce am reușit sa intreb, simțindu-ma goala și expusă, lucru care n-avea nici o legătura cu faptul ca stăteam dezbracata in fata lui.
-Pentru ca ești jucăria mea preferata, Katherina, făcu el un pas spre mine și s-a aplecat, astfel încat ochii lui să fie la același nivel cu ai mei. Pentru ca ești slabă și lașă. Încerci sa pari perfecta, cu tăticul tău bogat, cu familia ta fericita, cu fustițele și cămășile închise pana la gât. Încerci sa pari superioară, de parca oricine te-ar atinge ar fi din noroi și ti-ar știrbi luciul. Dar eu știu adevarul, îți amintești? Ești lașă, fricoasă, speriată și murdară. Și ești a mea, sa te stric și sa te distrug in orice fel vreau eu, zise in șoapte, iar buzele lui s-au întins intr-un surâs maniacal care îmi făcea sângele sa înghețe in vene.
-De ce eu, Hunter? Ce vrei de la mine?
S-a aplecat mai mult. Atât de mult încât respirația lui fierbinte îmi dogorea pe piele. A fost un adevărat test de vointa sa îl privesc in ochi când tot ce îmi doream era sa ma holbez la buzele lui atunci când mi-a soptit încet și fierbinte in fata:
-Sa te înnebunesc. Sa te fac sa-ti pierzi mințile, sa-ti distrug viața și sa ti-o trag, la propriu și la figurat, atât de tare si rau încât nimeni sa nu te mai vrea niciodată. Sa nu crezi ca anul asta va fi diferit doar pentru ca nu sunt aici. Sa nu-ti imaginezi ca poți sa scapi de mine. N-o să scapi niciodată!
Și-a ridicat o mâna și mi-a împins o șuvița de par după ureche, apoi degetul lui mare a trasat o linie dreapta peste maxilarul meu, pana la barbie. Mi s-a înfiorat pielea din cap pana în picioare.
-Poți sa pleci la capătul pământului, Katherina, dar știm amandoi ca tot aici o sa te întorci. Și eu o sa te aștept și o sa continuam jocul de unde a rămas.
Toată lumea mea s-a prăbușit când s-a îndepărtat. Pentru ca știam ca amenințările lui erau cât se poate de reale și pentru ca ma simteam înfrigurată. Pentru ca voiam sa ma atingă, sa ii simt răsuflarea pe piele. Iar el, nenorocitul, știa ca asta vreau, motiv pentru care n-avea sa-mi ofere nici măcar o privire in plus.
A descuiat usa cabinei, dar înainte sa o deschidă mi-a aruncat o privire peste umar.
-Cumpara chestia asta. Pot sa jur ca o sa te mai văd îmbrăcată cu ea. O să-ti amintești ziua asta când o să o rup de pe tine.
In ziua aia am realizat un adevăr: Hunter Russell o sa ma vâneze pana la capătul lumii si înapoi.
Am cumpărat body-ul acela și nu numai. Asta avea sa devină de atunci plăcerea mea vinovata. Lenjeria sexy. Cu cât mai provocatori sunt chiloții, cu atât mai sigura ma simt pe mine. Cu cât mai sexy sunt sutienele, cu atât mai puternica sunt eu.