13. Prinsa cu lanturi grele

972 96 16
                                    

Hunter

-Kath! A țipat Emily și s-a prins cu mâinile de mânerul portierei.
Mașina s-a oprit la o distanta absolut infima de băiatul care privea cu ochii cât cepele spre noi. Era cât pe ce sa dea peste un om, fir-ar a naibi. O negura întunecată a pus stăpânire pe mintea mea, luandu-mi mințile pentru o clipa.
-Care-i dracului problema ta?Ești atât de nerăbdătoare sa faci sex cu Dylan încât nu mai ai răbdare pana când ceilalți oameni se dau din drum? Am întrebat printre dinții încleștați.
Sex cu Dylan? Blasfemie! Poate numai peste cadavrul meu. I-am surprins privirea in oglinda retrovizoare. Pentru o clipa am înmărmurit și ceva s-a spart in mine. Cunosteam privirea aia, încărcată de reproș, de durere, de dezamagire și care promitea o răzbunare crunta. Am mai văzut-o, acum câțiva ani. Lacrimile ii jucau in colțurile ochilor și rămăsese blocată uitându-se la mine. Știam, cu o certitudine de-mi strânge coastele, ca ne gândeam la același lucru.

Cu șase ani în urma

Trebuia sa plece. Repede și cât mai departe de mine.
Dacă nu pleca in secunda aia, eram sigur ca n-aș mai fi lăsat-o sa plece deloc, as fi trântit-o înapoi în pat și i-as fi tras-o pana ar fi înțeles ca e a mea și ca n-o să fie niciodată a altcuiva. Katherina nu-și aparținea nici macar ei, ci numai mie!
-Îmbracă-te, i-am spus cât de distant am putut și am sperat din suflet sa nu-mi simtă agonia din voce.
Era prima oară când faceam așa ceva. Totul era o noutate. Nu făcusem niciodată sex oral unei fete și nici nu dezvirginasem pe cineva inainte. Chiar dacă nu fusese nimic convențional, erau totuși niște noutăți notabile pentru un tânăr bărbat, cum îmi plăcea sa ma numesc. Si se întâmplaseră cu ea. Dar nu mai voiam și nu mai puteam sa rezist atât de aproape de trupul ei gol, mic și fierbinte, așa ca trebuia sa plece de lângă mine. Foarte, foarte departe.
-Hunter, eu...
-Tu o sa pleci. Acum! Ti-am spus ca o sa iau ce-i al meu de drept și asta am făcut. Am terminat aici. Pleacă!
N-am putut nici sa ma uit in direcția ei, ce sa mai spun de privit in ochi. Ma simțeam ca o epava, cu o erecție cum n-am mai avut niciodată, cu o durere surda in piept și bătăi ritmice in tâmple. S-a asezat pe marginea patului și a început sa se îmbrace cu stângăcie. Îi tremurau mâinile. Stătea cât de departe putea de mine. Simțeam miros intepator de sânge și dulceag de ea. Am închis ochii rugându-ma sa nu ma vadă și am inhalat mirosul care se răspândise in jurul meu și care ma făcea sa îmi pierd mințile.
Pleacă odată, Katherina. Pleaca!
-De ce, Hunter? De ce eu? M-a întrebat după ce și-a pus fusta și bluza ce-i acopereau corpul de la gât și pana la genunchi.
I-am aruncat o privire fugitiva. Știam ca nu are chiloți pe ea și asta ma făcea sa-mi fie al naibi de greu sa ma concentrez pe orice altceva. Hainele ei anoste și perfecte îmi provocau repulsie, pentru ca știam de ce le poarta. Parul ciufulit era o invitate la sex, in mod cert. Iar ochii ei, pierduți, inlacrimati, întrebători și îndurerați, ma făceau sa vreau sa fug la capătul lumii. Avea obrajii brăzdați de lacrimi și vocea răgușită.
Era complet răvășită.
Era momentul perfect pentru lovitura de gratie.
Tot ce speram era sa merite.
M-am ridicat in picioare și m-am oprit in fata ei. Era atât de mica, atât de firava și plăpândă, încât puteam sa jur ca as frânge-o cu mâinile goale și poate chiar fara să o ating.
Am inghitit în sec și mi-am simțit trasaturile impietrind.
-Pentru ca ești o ținta ușoară, am spus cu vocea seaca, goala. Pentru ca ești proprietatea mea fara sa mișc un deget. Ești... atat de slaba! Ti-a plăcut cum ti-am tras-o cu degetele? Probabil ca da. Mergi acasă, Katherina și nu aștepta mai mult decât atât. Sa nu uiți nici o clipa ca nu am făcut nimic pentru tine, am făcut-o pentru mine. Pentru a revendica ce-i al meu. Acum dispari!
Abia atunci m-a privit de parca am distrus-o. Se uita la mine cu reproș, dezamagire și furie, cu lacrimi ce-i curgeau incontrolabil pe obraji, cu o promisiune de răzbunare și o durere crunta si vie in verdele din ochii ei superbi. M-am blocat uitându-ma la ea. Puteam sa jur ca o sa facă ceva, ca o sa tipe, ca o sa ma înjure, ca o sa ma lovească sau o sa ma sărute.
Nimic.
N-a făcut... nimic.
S-a întors pe călcâie și a plecat, iar eu am rămas uitându-ma in gol pentru Dumnezeu știe cât timp.

Jocul cu focul #1 (Seria Destin)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum