Jocul cu focul #1 (Seria Destin)

16. Prieteni sau dusmani

          Hunter

          E un joc pe care putem sa îl jucam amândoi, am maimuțărit-o în gând. Vezi să nu!
          Nu știam exact dacă ma enervează tupeul ei, curajul nesănătos sau faptul ca ma excita ca naiba, dar ceva imi dădea autocontrolul peste cap intr-un mare fel. Pot sa jur ca am făcut un micro-infarct când am văzut-o îmbrăcată in chestia aia pe care n-am uitat-o niciodată și mai apoi o mica combustie spontana interna când mi-am amintit unde eram si ca era imbracata așa intr-un asemenea loc.
          -Ce e locul asta? Vru apoi sa știe aruncând o privire in jur.
          -In nici un caz un loc unde e sigur să vii îmbrăcată ca o prostituata, i-am răspund sec și foarte rautacios, primind drept rasplata o privire ucigașă. Jax și Cameron te-au văzut cum ai ieșit din casa?
          -Era ori așa, ori deloc, m-a anuntat iritata. Au preferat sa ma aducă in orice condiții decât sa se întoarcă la stăpân fara osul preferat de ros. Deci imi spui ce e locul asta sau găsesc pe cineva care sa ma ducă acasă?
           -Un loc unde se cara pumni și picioare pana la leșin, am spus urmărind cu atenție cum expresia i se schimba de la neînțelegere la neîncredere și mai apoi la furie.
          -Lupte ilegale, Hunter? Serios? Cu asta îți pierzi timpul acum? Pufni țâfnoasă.
          Pieptul ii urca și cobora in ritmul respirației din ce in ce mai rapide și naiba să mă ia dacă-mi puteam muta privirea de la țâțele ei. Erau mișto. Nu erau multe lucruri pe lume despre care să recunosc asta, dar țâțele Katherinei erau mișto.
          -Tie îți place sa te dai mare pe pista cu mașina ta tunata, mie îmi place sa ma bat pana când adversarul e aproape mort. Amândoi facem orice putem ca sa supravietuim.
          Am prins-o din nou de brat și am tras-o după mine. Știam ca urăște să fie mutată de colo-colo precum un obiect, așa ca era de datoria mea să fac asta.
          -V-am spus sa o aduceți aici, dar nu m-am gândit ca e nevoie sa specific si un cod vestimentar. Ce naiba, baieti?! Am lătrat ca un câine turbat spre prietenii mei care mai ca nu se prăpădeau de ras.
          Jax era roșu la fata de la cât îsi ținuse respirația și Cameron avea ochii plini de lacrimi din același motiv. Îsi băteau joc de mine, vedeam și eu asta. O vedea oricine pe o raza de cativa kilometrii.
          -Am încercat sa o convingem fara sa ii dam prea multe detalii, așa cum ai cerut. Acum probabil fiecare tip din depozitul asta se gândește, in detaliu, la Kath, reusi Jax să spună înainte de a izbucni in hohote isterice de ras.
          -Sunteți conștienți ca dacă pătește ceva o să va consider direct răspunzători, nu-i așa? Am întrebat printre dinti, mult mai încet, apropiindu-ma de ei. Si sunteți conștienți ca o sa va fac să va para rău de ziua in care v-ati născut dacă cineva ii atinge un fir de par, da?
          Asta paru sa le șteargă rânjetele prostesti de pe fata, dar șocul trecu repede. Cameron si-a îngustat privirea și a suierat  printre dinti.
          -Tu ești conștient ca în clipa asta ești nemaipomenit de protector cu femeia pe care pretinzi ca o urăști de moarte?
           Asta a fost o lovitura sub centura, o știam amandoi. Brusc mi-a venit in minte imaginea ei îmbrăcată in pijamaua aia ridicola cu iepurași, parul ravasit și întins pe toată perna, buzele ei întredeschise și chipul liniștit adâncit in somn. Am stat in acea noapte atât de mult și am privit-o cum doarme, încât nu cred ca o sa uit vreodată detaliile chipului și corpului ei. M-am auzit scrasnind din dinti
Nu o urăsc. Nu am urat-o niciodată. Taci. Taci. Taci!
          -Asta nu e ceva ce te privește pe tine, Cameron, am reușit sa indrug fara sa dau de gol zbuciumul din interior.
Dan, un fost coleg de liceu care se oferise sa facă pe maestrul de ceremonii, a anunțat începerea primului meci, doar ca nu in ring era atracția principala in clipa aia. Eu și Cameron ne înfruntam din priviri.
          -Poate ca m-am saturat sa iau parte la misiunea ta de Hai sa ii facem viața grea unei persoane nevinovate fara nici un motiv! Suiera el. La asta te-ai gândit?
          -Ce-ti veni, huh? Care e problema ta, Cameron? Am scrasnit impingandu-l cu palma in piept. De ce ma provoci?  O vrei? Vrei sa i-o tragi?
          El a pufnit și a clătinat din cap cu o dezamagire crunta in privire. Cameron avea un stil unic, îngrozitor și umilitor de a te face să te simți ca un vierme cu o singura privire. În clipa aia eram prea nervos ca să mai simt și altceva.
          -Nu, Hunter, nici macar nu m-am uitat vreodata la ea in felul asta pentru ca știam ca tu o faci. Dar știi ce? Sper sa se sature de rahaturile tale! Sper ca atunci când o sa iti scoți capul din fundul arogant si o sa privești in jur, Kath o sa iti arate degetul mijlociu si-o sa-ti întoarcă spatele. Poate asa îți dai seama cât de prost ai fost ca ai pierdut atâția ani prefăcându-te ca o urăști pe femeia de care ești îndrăgostit, scuipa in sila apoi, fara sa aștepte răspunsul meu, m-a ocolit și s-a trântit pe canapea, lângă  Katherina.
          Dacă bunul meu prieten ar fi știut care era defapt realitatea, ar fi luat ceea ce tocmai a spus, ar fi făcut totul sul și și l-ar fi înfipt în fund. Jax și-a dres glasul. Știam ca urma runda a doua. M-am întors spre el oftând resemnat, cu mult mai putina determinare.
          -Nu vreau sa ma bag, pentru ca nu e treaba mea, dar Cameron are dreptate. Kath nu a fost niciodată un inamic pentru mine decât din cauza ta, dar sper ca pe viitor imi va fii prietena. Am vrut doar să stii asta, Hunter.
          Urmând exemplul lui Cameron, m-a ocolit și s-a asezat in cealaltă parte a Katherinei. Ticaloasa ii atrasese de partea ei pe fratele si sora mea, pe Ella și acum și pe prietenii mei. O priveam și nu-mi dădeam seama dacă inafara de înfățișare mai avea ceva in comun cu fata pe care o cunoscusem în urma cu atâția ani.
          Trebuia sa fac ceva. Trebuia sa scap de energia aia distructiva, care ma ucidea. Meciul care doar ce începuse s-a terminat brusc când unul dintre luptători l-a pus la pământ pe celălalt. Am trecut prin mulțime impingand pe oricine mi s-a pus în cale. Am sarit în ring și m-am dus glont spre Dan.
          -E rândul meu.
          -Ba nu, Russell. Rândul tău e abia peste trei meciuri, mă anunță consternat.
          -Am făcut locul asta ca sa pot sa intru in ring oricând vreau sa intru in ring, m-am răstit ca un dement. Dacă spun ca e rândul meu, atunci poți sa fii al dracului de sigur ca așa e, chiar dacă trebuie sa ma bat cu tine!
           Ma apropiam din ce in ce mai mult de el, făcându-l sa dea inapoi. L-am văzut aruncând o privire spre pumnii mei stransi.
          -In regula, omule. Nu e nevoie sa o iei razna. Cu cine o sa te lupți? Ma întrebă ridicând o sprânceană.
          Avea dreptate. Cu cine naiba o sa ma lupt? Adeversarul meu nu ajunsese încă, pentru ca meciul era programat mult mai tarziu in acea noapte. I-am smuls microfonul din mâna și m-am intors in mijlocul ringului.
          -Cine e gata de o bătaie buna?
          Mulțumea a început să tipe și huiduie. Toți ochii erau atintiti asupra mea. Îi vedeam pe prietenii și fratii mei alături de Katherina făcându-și loc prin mulțime.
          -N-am nevoie de entuziasmul nostru! Vreau pe cineva care sa urce aici și sa se lupte cu mine, fir-ar sa fie! Am țipat înnebunit de frustrare căutând cu privirea pe cineva care sa răspundă provocării. 
          Katherina mai ca nu s-a urcat in ring când s-a agățat înnebunită de margine.
          -Nu te prosti, Hunter. Ieși de acolo, pentru numele lui Dumnezeu! Imi spuse.
          Dacă n-as fi cunoscut-o atât de bine, as fi jurat ca ii era teama pentru mine. Poate chiar ca îsi făcea griji.
          Am ignorat-o. Am cercetat depozitul, uitându-mă in toate părțile după cineva care sa para cat de cat dispus sa ma înfrunte.
          -Nimeni? Ce căutați aici, oameni buni, dacă nu intrați in ring? De ce mama dracului ati mai venit?
          -Hunter, încetează! Da-te jos de acolo! Hunter! Tipa Katherina agitandu-se pe margine.
          Cameron s-a aplecat și i-a spus ceva la ureche. L-a împins și s-a uitat din nou spre mine, implorându-ma din priviri sa ies din ring. Vezi sa nu!
          Spectatorii faceau loc cuiva sa treacă. Nu mica mi-a fost mirarea când Jeremy Harrison isi facu apariția. A sărit in ring, uitându-se fix în ochii mei.
          Am aruncat microfonul spre Dan care încă stătea lipit de colțul ringului. M-am uitat cu atenție la cel din fata mea. Ultima oare când il văzusem fusese cu mai bine de un an in urma, când l-am snopit in bătaie intr-un bar, in vacanta de primăvara. Intre timp parea ca a trecut mai des pe la sala și arata ceva mai sigur pe el, dar încă era o ținta prea ușoară.
          -Care-i miza? M-a întrebat flexandu-și degetele.
          -Miza? Nu poți sa te bati de dragul adrenalinei? Ce vrei? Bani? Mașina mea? L-am intrebat in batjocura smulgând câteva hohote de ras de la cei din apropierea ringului.
          -Oh, poți sa fii sigur ca vreau ceva, dar nu e vorba nici de bani, nici de mașina, imi spuse rânjind intr-un mod  foarte ostentativ.
          -Ce vrei sa nu primești niciodată, prietene? L-am întrebat și-mi trag tricoul peste cap.
          Mulțimea a înnebunit. Câteva fete țipau și se isterizat. Jeremy ma privea puțin prea calm. Ce-i cu oamenii ăștia atât de relaxați înainte sa o încaseze?
          -O vreau pe ea. Spuse arătând cu mâna spre marginea ringului, in dreapta mea.
          N-am îndrăznit sa privesc in acel loc și sa văd despre cine era vorba. Tot ce puteam să sper, pentru binele lui și libertatea mea, era ca nu se referă la cine credeam eu ca se referă.