🎶 Fanul Meu 🎶

🎶46🎶

— Bună, Hena, salută doamna Jeon cu un zâmbet, dar acesta dispare imediat ce observă expresia supărată și lipsită de viață a Henei.

— Mina, aș dori să discut cu fiul tău pentru câteva momente, spune Hena, după ce Mina îi face loc să intre în casă.

— Desigur, dar ce s-a întâmplat? întreabă doamna Jeon, îngrijorată.

— Îți voi explica după ce vorbesc cu el. Vreau întâi să clarific o situație, ceva ce sper să nu fie adevărat, răspunde Hena, cu o seriozitate care îi îngrijorează pe cei din jur.

— Bine, vrei să te conduc sau preferi să te descurci singură?

— Doar spune-mi unde se află camera, mă voi descurca eu, răspunde Hena.

— Urcă scările, camera lui este singura cu ușă neagră, îi arată Mina.

— Bine, mulțumesc! spune Hena, începând să urce spre dormitorul băiatului.

Femeia găsește rapid ușa și, după ce bate ușor, aude un „intră” și își face curaj să pătrundă în cameră.

.........

— Bună, Jungkook, spune femeia, pătrunzând înăuntru.

— Bună ziua, răspunde Jungkook, tonul său având mai mult un aer de întrebare. Ce vă aduce pe la noi, sau, mai bine zis, în dormitorul meu?

— Am ceva serios de discutat cu tine. Vreau adevărul, nu minciuni, afirmă Hena, cu un ton ferm.

— Nici măcar nu știu despre ce e vorba, replică el, vizibil deranjat.

— Vei afla, dar trebuie să mă asculți.

— Bine, dar grăbiți-vă, am treabă.

— Înainte de toate, vreau să te întreb despre un incident petrecut acum aproape două luni.

— La ce vă referiți?

— Ești tu, Jeon Jungkook, cel care a discutat cu șeful hotelului pentru a-l concedia pe fiul meu? Vreau să fiu sigur că nu mă minți.

— Da, sunt eu.

— Și îmi poți spune și motivul?

— Dacă ferestrele rămâneau deschise, aș fi putut răci.

— Dragule, ferestrele sunt deschise și aici, iar afară este destul de răcoare; nu cred că nu  ai cum să răcești în această situație.

— Ba da, dar...

— Jungkook, nu e bine să faci astfel de lucruri urâte. Oamenii s-ar putea supăra pe tine și nu cred că îți dorești asta, nu-i așa?

— Ce a fost, a fost. Oricum, s-au supărat pe mine, zice el, cu un ton de indiferență, dar în privirea lui se citeste o umbră de regret.