🎶 Fanul Meu 🎶

🎶15🎶

[Povestea Autorului]

— Ai auzit chiar tu că l-am concediat, așa că nu mai este necesar să fiu dat afară, iar tu te poți întoarce liniștit în camera ta, îi spune șeful cu un ton de exasperare.

— O zi frumoasă! răspunde Jungkook, plecând cu un zâmbet triumfător pe chip.

— Da, frumoasă... murmură șeful hotelului, cu mâinile acoperindu-și fața, copleșit de un sentiment profund de vinovăție. Se simte rău pentru decizia de a-l concedia pe Taehyung, conștient că acesta era unul dintre cei mai buni angajați, un tânăr dedicat care muncea din greu pentru a-și strânge banii necesari continuării studiilor.

Dar, în cele din urmă, acesta era prețul pe care trebuia să-l plătească pentru a-și menține poziția de șef. Dacă ar fi pierdut slujba, cum ar fi putut să-și întrețină familia și copiii? În contrast, Taehyung era doar un tânăr, un visător a cărui viitor era acum umbrit de deciziile sale și ale lui Jungkook.

— Viața aceasta e o nebunie! strigă el, furios, și aruncă toate dosarele de pe birou, împrăștiindu-le pe podea. Apoi, își acoperă din nou fața cu palmele, copleșit de regret.