🎶 Fanul Meu 🎶

🎶77🎶

— Namjoon, ai vrea să vii cu noi în excursie? întrebă Jungkook, ochii săi căutând parcă o licărire de înțelegere în privirea celuilalt.

— Jungkook, nu am timp pentru excursii acum. Încerc să îmi țin echilibrul în acest haos zilnic și nu găsesc nici măcar un moment de liniște pentru mine, răspunse Namjoon cu o ușoară oboseală în glas.

— Lasă asta pe seama mea, tocmai de aceea suntem prieteni, continuă Jungkook cu o determinare caldă în voce. Toți am muncit fără oprire, pentru visurile noastre și pentru companie, fără să ne plângem și fără să refuzăm nimic. Meritați cu toții o pauză, o vacanță pe care, sincer, n-am mai avut-o de prea mult timp.

— Namjoon, Jungkook are dreptate, interveni Hoseok, privindu-l cu îngrijorare sinceră. Am tras din greu luni de zile și acele rare zile libere nici nu au fost cu adevărat de odihnă – mereu găseam ceva de făcut. Avem nevoie de asta, mai ales tu. Ești prea tensionat în ultima perioadă.

Un oftat adânc ieși de pe buzele lui Namjoon, semn că argumentele prietenilor începuseră să pătrundă dincolo de barierele oboselii.

— Bine, dar doar pentru o săptămână. Nimic mai mult, spuse el în cele din urmă, lăsând să se vadă o umbră de zâmbet resemnat.

— Perfect! Voi vorbi chiar astăzi cu mătușa pentru aprobările noastre, iar vacanța va fi una în aer liber, promiță Jungkook, bucuria din vocea sa fiind imposibil de ascuns.

— Mulțumim, Jungkook, murmură Hoseok, zâmbindu-i cu afecțiune.

Încăperea se liniști treptat, umplută doar de sunetul liniștit al ceștilor așezate pe farfurii. Un moment de tihnă se lăsă peste ei, fiecare cufundându-se în propriile gânduri.

— Taehyung... cum se simte? întrebă Jungkook deodată, degetele sale jucându-se neliniștite cu marginile ceștii.

Yoongi ridică privirea, observând îngrijorarea nedisimulată a prietenului său.

— Este bine. A cerut să fie externat, nu mai suportă să stea în spital. Doctorii au fost de acord; nu-l pot ține acolo împotriva voinței lui, spuse Yoongi, urmărindu-l atent pe Jungkook, ca și cum ar căuta să deslușească fiecare emoție ascunsă în gesturile sale.

Jungkook zâmbi slab la auzul veștii, cu gândul la firea încăpățânată și copilăroasă a lui Taehyung.